ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 943/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC C.C. SRL Ploiești, în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală

Interjudețeană București, a solicitat anularea deciziei nr. 1255 din 16 august

2001, emisă de primul pârât, în parte, respectiv pct. 1 și a procesului-verbal

de control nr. 40/19150 din 30 martie 2001, întocmit de ultimul pârât și

exonerarea de plata sumei de 64.297.408.361 lei, reprezentând 38.567.624.302

lei, taxe vamale, 11.017.520.433 lei, T.V.A. și 14.712.263.626 lei, majorări de

întârziere la T.V.A.

Reclamanta a arătat că prin acest

proces-verbal, organul de control a recalculat și a stabilit în sarcina sa,

obligația de plată către bugetul statului, a sumei totale de 124.442.108.887

lei, reprezentând taxe vamale, T.V.A. și majorări de întârziere, pentru un număr

de 97 operațiuni de import definitive. Contestația introdusă la Ministerul

Finanțelor a fost admisă în parte, numai referitoare la majorările de

întârziere aferente taxelor vamale, în sumă de 60.144.700.526 lei și respinsă

pentru taxe vamale, în sumă la 38.567.624.302 lei; T.V.A., în sumă de

11.017.520.433 lei și majorări de întârziere aferente T.V.A., în sumă de

14.712.263.626 lei.

Se susține că nu datorează aceste

sume, întrucât este corectă încadrarea tarifară făcută de ea pentru produsele

L.E. – 28, C.C. Partea 2 și C.O.R. 309 Partea 2, la poziția 33021040, și

F.P.-55 Partea 2. la poziția 33021040, T.W. – 40 și SP – 76, la poziția

33021040, C.C. Partea 1 și D.K. 86 Partea I. la poziția 38.24.90.95 și F.O. –

154 Partea 2 și G.F. - 98 Partea 2 la poziția 33021021, la clasificarea

părților de concentrat ținându-se cont de compoziția acestora, de notele

explicative ale sistemului armonizat, precum și de Tariful Vamal de Import.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 27 din 5 martie

2002, a admis acțiunea precizată, a anulat actele contestate în parte și a

exonerat pe reclamantă de plata la bugetul de stat, a sumei de 64.297.408.361

lei, reprezentând: 38.567.624.302 lei, taxe vamale, 11.017.520.433 lei, T.V.A.

și 14.712.263.626 lei, majorări de întârziere la T.V.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

avut în vedere actele depuse la dosar și concluziile importului de expertiză

tehnică efectuat de un expert specialist în industria alimentară, asistat de

consilierul expert din partea reclamantului, expertiză la care părătele nu au

formulat obiecțiuni.

Actele avute în vedere sunt:

Regulamentul Comisiei Comunității Europene nr. 169/2001, referitor la

clasificarea anumitor bunuri în nomenclatura combinată, anexa la acest

regulament, certificatele de calitate a băuturilor în discuție, Direcțiva

Consiliului Comunității Europene din 21 decembrie, referitoare la armonizarea

legislației statelor membre, referitoare la aditivii alimentari autorizați

pentru folosirea în produse alimentare, destinate consumului de către

populație, Codex General Standard pentru etichetarea aditivilor alimentari,

atunci când aceștia se vând ca atare – standard internațional – Codex Stan 107

– 1981, Direcția Parlamentului și Consiliului European nr. 94/36/EC din 30

iunie 1994, Anexa 1 la această directivă cuprinzând coloranții permiși în

produsele alimentare, alții decât cei menționați în Anexele 2 și 3 , directiva

Comisiei Comunității Europene nr. 9/45/EC din 26 iulie 1995, Anexa 8 cuprinzând

compediu de informații specifice, referitoare la aditivii alimentari.

Din coroborarea acestor probe,

instanța a reținut că încadrarea tarifară dată componentelor utilizate de

reclamantă, la fabricarea băuturilor răcoritoare din gama C.C., este greșit

stabilită de organul de control, încadrarea corectă a produselor C.C. Partea 2,

F.L. – 28 Partea 2, C.O.R. - 209 Partea 2 și F.P. 55 Partea 2 este la poziția

tarifară 33021040, deoarece ele sunt concentrate care nu conțin toate

substanțele aromatizante. ce definesc băuturile răcoritoare specifice.

Cea de a doua categorie de produse,

respectiv S.P. 76 Partea 2 și T.W. – 40 Partea 2, se încadrează corect la

poziția tarifară 33021010, deoarece aceste produse nu conțin toți agenții

aromatizanți care caracterizează băutura, întrucât partea I din S.O. 76 conține

acid citric, care nu se regăsește în Partea 2 a produsului și care conferă un

gust acrișor băuturii finale.

De asemenea, partea 1 din T.W. - 40

conține acid citric și chinină, care nu se regăsește în Partea 2 a produsului

și care dau un un gust acrișor băuturii finale.

Cea de a treia categorie de produse

C.C.: C.C. Partea I și D.K. – 86 Partea I, se încadrează la categoria tarifară

38249095, pentru următoarele argumente.

Partea de concentrat C.C. Partea I.

în amestec specific cu C.C. Partea 2, cu zahărul și cu apa carbonată formează

produsul C.C.

Părțile de concentrate de produse

prevăzute la această categorie, reprezintă conform specificațiilor

exportatorului unic V.C., un amestec de trei substanțe chimice: colorant

caramel E 15 od, acid fosforic E 338 și cafeină, toate în soluție lichidă,

conform certificatelor de calitate.

Conform regulilor generale pentru

interpretarea Sistemului Armonizat de Denumire și Codificare a Mărfurilor și

Normelor explicative la Sistemul Armonizat, elaborate de O.M.V., sistem

prevăzut în Convenția internațională la care România a aderat prin Legea nr.

98/1996, clasificarea corectă este la codul tarifar 382490, iar în Uniunea

Europeană, clasificarea corectă este 3824.90.95.

Pentru cea de a patra categorie de

produse: F.O. 154, Partea 2 și E.F. 98 Partea 2, trebuie ca încadrarea să fie

la poziția tarifară 3302 10 21., întrucât nu sunt alimente de sine stătătoare,

ci aditivi alimentari, părți de concentrat folosite la prepararea băuturilor răcoritoare

din gama C.C., cap. 2106 din Notele explicative la Sistemul Armonizat,

excluzând preparatele de tipul celor utilizate la fabricarea băuturilor

răcoritoare, ce au la bază una sau mai multe substanțe odoriferante.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, în numele

Ministerului Finanțelor, a declarat recurs și a soliciat admiterea lui, casarea

și în fond, respingerea acțiunii, actele încheiate fiind temeinice și legale.

Se susține că soluția se bazează pe

o expertiză neconcludentă, nefiind o expertiză chimică, ci una tehnică în

industria alimentară.

Recursul este nefondat.

Soluția dată de instanță este

rezultatul coroborării probelor, cu acte și cu expertiză tehnică în industria

alimentară, expertiză care constituie singura probă stiințifică care se putea

pronunța asupra problemei pusă în discuție.

Pentru stabilirea caracteristicilor

produselor, conform compoziției concentratului, doar aceasta este singura în

măsură să stabilească care este poziția tarifată ce definește corect marfa,

aceasta ținând seama de structura chimică a componențelor produselor de mai

sus.

De precizat că, la expertiză nu s-au

formulat obiecțiuni. Față de concluziile acesteia, în sensul că încadrarea

corectă tarifară este 33021040, pentru produsele C.C. Partea 2, L. Partea 2,

deoarece nu conține toți agenții aromatizanți care caracterizează respectivele

băuturi, la fel pentru S.P. 76 și T.W. 40, concentratele fiind un amestec

incomplet de substanțe aromatizante, pentru C.C. Partea I și D.K. Partea 1,

este 38249095 (produse ale industriei chimice), iar pentru Partea 2 a

produselor F.O. și G.F., este 33021021, deoarece conțin toate substanțele

aromatizante ce caracterizează respectivele băuturi, se reține că soluția

instanței, de admitere în parte a acțiunii și de anulare în parte a actelor

contestate și exonerare a reclamantei la plata la bugetul de stat, a sumei

totale de 64.297.408.361 lei, este temeinică și legală.

Recurenta invocă și necesitatea unor

expertize efectuate de L., cu privire la componentele, a căror încadrare

tarifată vamală o contestă, fără, însă, a reține că se află în culpă, întrucât

la momentul întocmirii procesului-verbal de control, organele vamale nu au

prelevat monstre ale acelor componente și nu le-au expertizat în nici un fel,

deși există un text, în acest sens fiind art. 24 din Normele tehnice privind

realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior.

În consecință, recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, în numele Ministerului

Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 27 din 5 martie 2002, a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 martie 2003.