ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 943/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC C.C. SRL Ploiești, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, a solicitat anularea deciziei nr. 1255 din 16 august 2001, emisă de primul pârât, în parte, respectiv pct. 1 și a procesului-verbal de control nr. 40/19150 din 30 martie 2001, întocmit de ultimul pârât și exonerarea de plata sumei de 64.297.408.361 lei, reprezentând 38.567.624.302 lei, taxe vamale, 11.017.520.433 lei, T.V.A. și 14.712.263.626 lei, majorări de întârziere la T.V.A. Reclamanta a arătat că prin acest proces-verbal, organul de control a recalculat și a stabilit în sarcina sa, obligația de plată către bugetul statului, a sumei totale de 124.442.108.887 lei, reprezentând taxe vamale, T.V.A.

și majorări de întârziere, pentru un număr de 97 operațiuni de import definitive. Contestația introdusă la Ministerul Finanțelor a fost admisă în parte, numai referitoare la majorările de întârziere aferente taxelor vamale, în sumă de 60.144.700.526 lei și respinsă pentru taxe vamale, în sumă la 38.567.624.302 lei; T.V.A., în sumă de 11.017.520.433 lei și majorări de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 14.712.263.626 lei. Se susține că nu datorează aceste sume, întrucât este corectă încadrarea tarifară făcută de ea pentru produsele L.E. – 28, C.C. Partea 2 și C.O.R. 309 Partea 2, la poziția 33021040, și F.P.-55 Partea 2. la poziția 33021040, T.W. – 40 și SP – 76, la poziția 33021040, C.C.

Partea 1 și D.K. 86 Partea I. la poziția 38.24.90.95 și F.O. – 154 Partea 2 și G.F. - 98 Partea 2 la poziția 33021021, la clasificarea părților de concentrat ținându-se cont de compoziția acestora, de notele explicative ale sistemului armonizat, precum și de Tariful Vamal de Import. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 27 din 5 martie 2002, a admis acțiunea precizată, a anulat actele contestate în parte și a exonerat pe reclamantă de plata la bugetul de stat, a sumei de 64.297.408.361 lei, reprezentând: 38.567.624.302 lei, taxe vamale, 11.017.520.433 lei, T.V.A. și 14.712.263.626 lei, majorări de întârziere la T.V.A. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere actele depuse la dosar și concluziile importului de expertiză tehnică efectuat de un expert specialist în industria alimentară, asistat de consilierul expert din partea reclamantului, expertiză la care părătele nu au formulat obiecțiuni.

Actele avute în vedere sunt: Regulamentul Comisiei Comunității Europene nr. 169/2001, referitor la clasificarea anumitor bunuri în nomenclatura combinată, anexa la acest regulament, certificatele de calitate a băuturilor în discuție, Direcțiva Consiliului Comunității Europene din 21 decembrie, referitoare la armonizarea legislației statelor membre, referitoare la aditivii alimentari autorizați pentru folosirea în produse alimentare, destinate consumului de către populație, Codex General Standard pentru etichetarea aditivilor alimentari, atunci când aceștia se vând ca atare – standard internațional – Codex Stan 107 – 1981, Direcția Parlamentului și Consiliului European nr. 94/36/EC din 30 iunie 1994, Anexa 1 la această directivă cuprinzând coloranții permiși în produsele alimentare, alții decât cei menționați în Anexele 2 și 3 , directiva Comisiei Comunității Europene nr. 9/45/EC din 26 iulie 1995, Anexa 8 cuprinzând compediu de informații specifice, referitoare la aditivii alimentari.

Din coroborarea acestor probe, instanța a reținut că încadrarea tarifară dată componentelor utilizate de reclamantă, la fabricarea băuturilor răcoritoare din gama C.C., este greșit stabilită de organul de control, încadrarea corectă a produselor C.C. Partea 2, F.L. – 28 Partea 2, C.O.R. - 209 Partea 2 și F.P. 55 Partea 2 este la poziția tarifară 33021040, deoarece ele sunt concentrate care nu conțin toate substanțele aromatizante. ce definesc băuturile răcoritoare specifice. Cea de a doua categorie de produse, respectiv S.P. 76 Partea 2 și T.W. – 40 Partea 2, se încadrează corect la poziția tarifară 33021010, deoarece aceste produse nu conțin toți agenții aromatizanți care caracterizează băutura, întrucât partea I din S.O.

76 conține acid citric, care nu se regăsește în Partea 2 a produsului și care conferă un gust acrișor băuturii finale. De asemenea, partea 1 din T.W. - 40 conține acid citric și chinină, care nu se regăsește în Partea 2 a produsului și care dau un un gust acrișor băuturii finale. Cea de a treia categorie de produse C.C.: C.C. Partea I și D.K. – 86 Partea I, se încadrează la categoria tarifară 38249095, pentru următoarele argumente. Partea de concentrat C.C. Partea I. în amestec specific cu C.C. Partea 2, cu zahărul și cu apa carbonată formează produsul C.C. Părțile de concentrate de produse prevăzute la această categorie, reprezintă conform specificațiilor exportatorului unic V.C., un amestec de trei substanțe chimice: colorant caramel E 15 od, acid fosforic E 338 și cafeină, toate în soluție lichidă, conform certificatelor de calitate.

Conform regulilor generale pentru interpretarea Sistemului Armonizat de Denumire și Codificare a Mărfurilor și Normelor explicative la Sistemul Armonizat, elaborate de O.M.V., sistem prevăzut în Convenția internațională la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996, clasificarea corectă este la codul tarifar 382490, iar în Uniunea Europeană, clasificarea corectă este 3824.90.95. Pentru cea de a patra categorie de produse: F.O. 154, Partea 2 și E.F. 98 Partea 2, trebuie ca încadrarea să fie la poziția tarifară 3302 10 21., întrucât nu sunt alimente de sine stătătoare, ci aditivi alimentari, părți de concentrat folosite la prepararea băuturilor răcoritoare din gama C.C., cap. 2106 din Notele explicative la Sistemul Armonizat, excluzând preparatele de tipul celor utilizate la fabricarea băuturilor răcoritoare, ce au la bază una sau mai multe substanțe odoriferante.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, în numele Ministerului Finanțelor, a declarat recurs și a soliciat admiterea lui, casarea și în fond, respingerea acțiunii, actele încheiate fiind temeinice și legale. Se susține că soluția se bazează pe o expertiză neconcludentă, nefiind o expertiză chimică, ci una tehnică în industria alimentară. Recursul este nefondat. Soluția dată de instanță este rezultatul coroborării probelor, cu acte și cu expertiză tehnică în industria alimentară, expertiză care constituie singura probă stiințifică care se putea pronunța asupra problemei pusă în discuție. Pentru stabilirea caracteristicilor produselor, conform compoziției concentratului, doar aceasta este singura în măsură să stabilească care este poziția tarifată ce definește corect marfa, aceasta ținând seama de structura chimică a componențelor produselor de mai sus.

De precizat că, la expertiză nu s-au formulat obiecțiuni. Față de concluziile acesteia, în sensul că încadrarea corectă tarifară este 33021040, pentru produsele C.C. Partea 2, L. Partea 2, deoarece nu conține toți agenții aromatizanți care caracterizează respectivele băuturi, la fel pentru S.P. 76 și T.W. 40, concentratele fiind un amestec incomplet de substanțe aromatizante, pentru C.C. Partea I și D.K. Partea 1, este 38249095 (produse ale industriei chimice), iar pentru Partea 2 a produselor F.O. și G.F., este 33021021, deoarece conțin toate substanțele aromatizante ce caracterizează respectivele băuturi, se reține că soluția instanței, de admitere în parte a acțiunii și de anulare în parte a actelor contestate și exonerare a reclamantei la plata la bugetul de stat, a sumei totale de 64.297.408.361 lei, este temeinică și legală.

Recurenta invocă și necesitatea unor expertize efectuate de L., cu privire la componentele, a căror încadrare tarifată vamală o contestă, fără, însă, a reține că se află în culpă, întrucât la momentul întocmirii procesului-verbal de control, organele vamale nu au prelevat monstre ale acelor componente și nu le-au expertizat în nici un fel, deși există un text, în acest sens fiind art. 24 din Normele tehnice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior. În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 27 din 5 martie 2002, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.