ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3602/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC C.C. SRL a chemat în

judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului administrativ, să dispună

anularea pct. 1 al dispozitivului deciziei nr. 1005 din 29 iunie 2001 emisă de

pârât și a procesului-verbal din data de 30 martie 2001, întocmit de Direcția

Vamală Interjudețeană București, în urma controlului efectuat la sediul C.C.

Ploiești.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin procesul-verbal contestat, Direcția Vamală Interjudețeană

București a recalculat și constatat în minus, suma de 81.280.860.686 lei,

reprezentând taxe, din care: 67.640.664.400 lei, taxe vamale; 13.640.196.286

lei, T.V.A. și 13.640.196.286 lei, majorări de întârziere. A mai arătat și că

încadrarea făcută de organele de control contravine Regulilor Generale pentru

Interpretarea Sistemului Armonizat de denumire și codificare a mărfurilor.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 839 din 23 septembrie 2002, a admis

acțiunea formulată de SC C.C. SRL, dispunând anularea pct. 1 al dispozitivului

deciziei nr. 1005 din 29 iunie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și

a procesului-verbal nr. 41/19150 din 30 martie 2001 încheiat de Direcția Vamală

Interjudețeană București.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că față de concluziile expertizei tehnice și definițiile

cuprinse în Tariful Vamal al României și Ghidul de Utilizare, reclamanta a

făcut o corectă încadrare tarifară a produselor C.C. Partea 2, L.E.-28 Partea

2, C.T. Partea 2 și F.P.-55 Partea 2, la poziția 33.02.10.40; a produselor

S.-76 Partea 2 și T.W.-40 Partea 2 la poziția tarifară 33.02.10.40; a

produselor C.C. Partea I și D.K. 86 Partea I la poziția tarifară 38.24.90.95,

astfel cum aceasta a fost stabilită și de Reglementările Comisiei Europene nr.

1694 din 24 august 2001, publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene

nr. 1/229/3 din 25 august 2001; pentru produsele F.O.-154 Partea 2 și G.F.-98

Partea 2, încadrarea tarifară corectă fiind la poziția 33.02.10.21.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public – Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenții au susținut că problema

încadrării tarifare a componentelor, utilizate la fabricarea produselor din

gama C.C. a fost luată în discuție de Comitetul pentru Codul vamal care, la

Reuniunea nr. 204 din luna noiembrie a anului 1999, a clasificat componentele

din gama C.C. la poziția tarifară 21.06., acest punct de vedere confirmând la

acea dată, poziția autorităților vamale ale țării noastre.

Ulterior, același organism de

specialitate, modificându-și punctul de vedere, a dispus încadrarea tarifară a

componentelor din gama C.C., la poziția tarifară 33.02., poziție tarifară

favorabilă reclamantei.

Au mai susținut și că Reglementarea

Comisiei Europene nr 1694 din 24 august 2001 a fost publicată în Jurnalul

Oficial al Comunității Europene nr. 1/229/3 din 25 august 2001 și că ceea ce

i-a scăpat din vedere instanței, este faptul că atât actul de control contestat

nr. 41 din 30 februarie 2001, cât și decizia atacată nr. 1005 din 29 iunie

2001, au fost anterioare acestei reglementări, ori perioada controlului a vizat

importurile aferente perioadei aprilie 1997 – februarie 2001.

În plus, Ministerul Public –

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a mai susținut și că hotărârea

pronunțată a fost dată cu greșita aplicare a legii - art. 201 C. proc. civ.,

întrucât nu s-a avut în vedere înscrisul, reprezentând o cerere formulată de

expertul A.N., prin care învedera instanței că este specializat în industrie

alimentară și lasă la apreciere, abilitarea sa de a efectua expertiza în cauză.

Recursurile sunt fondate și urmează

a fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt, în perioada aprilie 1997 –

februarie 2001, societatea a efectuat o serie de importuri privind componente

utilizate la fabricarea băuturilor răcoritoare din gama C.C., respectiv C.C.

Partea I, încadrată de societate la poziția tarifară 38.24.90.95; C.C. Partea

2, încadrată la poziția tarifară 33.02.10.40; D.K. Partea I, încadrată la

poziția tarifară 38.24.90.95; etc.

Din analiza declarațiilor vamale de

import, a facturilor externe și având în vedere adresa Direcției Reglementări

și Proceduri Vamale nr. 50077 din 27 octombrie 2000, referitoare la

răspunsurile primite de la Direcției Generale Taxare și Uniune Vamală a

Comunității Europene și de la Comitetul Sistemului Armonizat al Organizației

Mondiale Vamale, ce susțin punctul de vedere al Direcției Generale a Vămilor

privind clasificarea tarifară a componentelor utilizate la fabricarea

băuturilor răcoritoare din gama C.C., s-a constatat că în cazul a 83 declarații

vamale de import, anumite componente utilizate la fabricarea băuturilor

răcoritoare din gama C.C. au fost eronat încadrate.

S-a stabilit, astfel, că societatea

datorează drepturi de import în sumă totală de 81.280.860.686 lei, respectiv

taxe vamale, în sumă de 67.640.664.400 lei și T.V.A., în sumă de 13.640.196.286

lei. De asemenea, au fost calculate majorări de întârziere aferente taxei

vamale, în sumă de 83.366.198.423 lei și majorări de întârziere aferente

T.V.A., în sumă de 17.439.097.737 lei.

Contestația formulată de SC C.C. SRL

a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru capetele de cerere privind taxele

vamale, în sumă de 67.640.644.400 lei; T.V.A., în sumă de 13.640.196.286 lei și

majorările de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 17.439.097.737 lei.

Totodată, a fost admisă contestația societății pentru capătul de cerere privind

majorările de întârziere aferente taxelor vamale în sumă de 83.366.198.423 lei,

reținându-se că organele vamale, în mod eronat, au stabilit în sarcina

societății aceste majorări, calculate de la data întocmirii D.V.I. și până la

emiterea procesului-verbal. S-a mai reținut și că eventualele majorări de

întârziere s-ar calcula începând cu ziua imediat următoare încetării termenului

de 7 zile, de la data comunicării debitului și până la data achitării efective

a acestuia.

Compania SC C.C. SRL, așa cum s-a

mai arătat, începând cu luna aprilie 1997, a importat concentrate necesare

obținerii produselor C.C., F., C.O. și F.P., încadrându-le la poziția tarifară

33.02.10.40 din Tariful Vamal de Import al României, fiind în opinia sa,

scutite de la plata taxelor vamale.

De menționat însă, este faptul că în

mod nejustificat societatea solicită restituirea drepturilor vamale, întrucât

poziția tarifară din declarația vamală este corectă, la data impunerii s-a avut

în vedere și poziția Comunității Europene.

Astfel, pentru încadrarea corectă a

componentelor importate de SC C.C. SRL până în anul 2000 inclusiv, autoritatea

vamală s-a adresat atât Direcției Generale Taxare și Uniune Vamală, cât și

Comitetului Sistemului Armonizat de la Organizația Mondială a Vămilor,

solicitându-i un punct de vedere oficial. În acest sens, la data de 15

decembrie 1999, Direcția Generală Taxare și Uniune Vamală comunică opinia sa

asupra încadrării tarifare a componentelor C.C., confirmând opinia Direcției

Generale a Vămilor.

Ulterior, conform Reglementării

Comisiei Europene nr. 1694 din 24 august 2001, publicată în Jurnalul Oficial al

Comunității Europene nr. L2293 din 25 august 2001, s-a decis că produsele

utilizate ca bază pentru fabricarea băuturilor nealcoolice, compuse din 40%

acid fosforic anhidru, 30% caramel în sulfit de amoniu; 10% cofeină și restul

apă, se clasifică la codul tarifar 38.24.90.95.

Aceste reglementări au caracter

obligatoriu, întrucât prin Legea nr. 98/1996, România a aderat la Convenția

Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a

mărfurilor, inclusiv la anexa acesteia încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983.

Art. 3 din Reglementarea Comisiei

Europene nr. 1694 din 24 august 2001, prevede că dispozițiile acesteia intră în

vigoare în termen de 20 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al

Comunității Europene.

Cum în cauză atât actul

de control contestat nr. 41 din 30 martie 2001, cât și decizia nr. 1005 din 29

iunie 2001 sunt anterioare acestei reglementări, controlul vizând importurile

aferente perioadei aprilie 1997 – februarie 2001, rezultă că Reglementarea

Comisiei Europene nr. 1694 din 24 august 2001, nu este aplicabilă.

În consecință, ideea care se

desprinde din analiza tuturor actelor și lucrărilor dosarului, este aceea că la

data derulării importurilor, cât și la datele emiterii procesului-verbal de

control ulterior și a deciziei Ministerului Finanțelor Publice, încadrarea

tarifară a componentelor băuturilor răcoritoare din gama C.C., adoptată de

autoritățile vamale române, era în concordanță cu opinia organismelor europene,

iar măsurile dispuse au fost rezultatul deciziilor adoptate de autoritățile

Uniunii Europene.

Față de cele ce au precedat,

recursurile fiind întemeiate urmează a fi admise, a se casa sentința atacată și

în fond, a se a se respinge acțiunea formulată de SC C.C. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, precum și

de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 839 din 23

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

respinge acțiunea reclamantei SC C.C. SRL.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2003.