ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1800/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

ianuarie 2001, reclamanta SC F.P. SRL Pitești a solicitat anularea deciziei nr.

2896 din 21 decembrie 2000, emisă de pârâta Direcția Generală a Vămilor, în

soluționarea contestației sale împotriva actului de control nr. 127 din 28

martie 2000, întocmit de Direcția de Supraveghere și Control Vamal, precum și

exonerarea sa de obligația de a plăti suma de 326.995.411 lei, reprezentând

taxe vamale și T.V.A. și suma de 384.515.440 lei, calculată cu titlul de

majorări de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că produsul pe care l-a importat, UF 900 E 1, este un adeziv

uroformaldehidic, pentru care încadrarea tarifară corectă este la codul tarifar

35.06.99.00. Reclamanta a învederat că, deși această încadrare tarifară

corespunde Regulilor nr. 1, 2 și 3 din Legea nr. 98/1996 și a fost acceptată de

autoritatea vamală la data importurilor, a fost nelegal obligată să plătească

diferența de taxe vamale și T.V.A., cu majorările de întârziere aferente în

baza actului de control, apreciindu-se greșit că produsul trebuia încadrat la

codul tarifar 39.09.10.00.

Curtea de Apel Pitești a pronunțat

sentința civilă nr. 71/F-C din 2 mai 2001, prin care a admis acțiunea, a anulat

procesul-verbal de control din 28 martie 2000, decizia nr. 33 din 25 august 2000 a Direcției Regionale Vamale București și decizia nr. 2896 din 21 decembrie 2000 a Direcției Generale a Vămilor, exonerând reclamanta de plata taxelor vamale, în sumă de

269.893.544 lei; a T.V.A., în sumă de 57.101.867 lei și a majorărilor de

întârziere, în sumă de 384.515.440 lei.

Recursul declarat împotriva acestei

sentințe de Direcția Regională Vamală București, în numele și pentru Direcția

Generală a Vămilor, a fost admis prin decizia nr. 2646 din 24 septembrie 2002,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, care a casat hotărârea atacată și a

dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, cu mențiunea că

litigiul trebuia soluționat în contradictoriu și cu Biroul Vamal Pitești, al

cărui act de constatare s-a solicitat să fie anulat.

În fond după casare, Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința

nr. 1/F/C din 13 ianuarie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat

procesul-verbal de control nr. 33 din 25 august 1999 și nr. 2896 din 21

decembrie 2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a constatat, pe baza înscrisurilor depuse de reclamantă și a concluziilor

expertizelor tehnice efectuate în cauză, că produsul importat este un adeziv

sintetic folosit în industria lemnului, care a fost corect încadrat la data

importului, la poziția tarifară 35.06.99.00., indicată în declarația vamală de

import. Actele administrative în care organele vamale au stabilit încadrarea

tarifară a produsului la poziția tarifară 39.09.10.00 și au obligat reclamanta

la plata diferenței de drepturi de import, au fost anulate de instanța de fond,

reținându-se că această încadrare nu corespunde compoziției chimice și scopului

de utilizare a produsului.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Craiova, în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, solicitând casarea

hotărârii în baza art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În primul motiv de casare, s-a

susținut că hotărârea instanței de fond este insuficient motivată, cuprinde

considerente contradictorii și concluzia eronată privind nelegalitatea actelor

administrative contestate prin acțiune.

Dezvoltând acest prim motiv de

casare, recurenta a arătat că încadrarea tarifară stabilită prin actul de

control s-a întemeiat pe raportul de expertiză tehnică nr. 440 din 14 februarie

2000 și nr. 434 din 20 martie 2000, întocmite de R. SA, pe buletinul de analiză

chimică nr. 455 din 17 februarie 2000, întocmit de Institutul Național al

Lemnului București, documente din care rezultă că produsul importat de

societatea intimată este un adeziv ureo-formaldehidic, a cărui descriere

corespunde Notelor explicative de la cap. 39, precum și Notelor de la poziția 39.09.

Recurenta a susținut că instanța de fond a înlăturat neîntemeiat aceste probe

și clasificările întocmite pe baza datelor statistice comunicate de Organizația

Mondială a Vămilor de la Bruxelles privind pozițiile tarifare 35.06 și 39.09,

argumentând soluția de admitere a acțiunii, numai pe concluziile expertizelor

efectuate în cauză și care cuprind aprecieri subiective, fără referiri precise

la natura produsului și la reglementarea vamală. Referitor la adresa nr. 983

din 9 martie 2000, prin care autoritatea vamală a confirmat încadrarea tarifară

dată la momentul importului, s-a arătat în recurs că instanța de fond trebuia

să aibă în vedere caracterul informativ al acestui act, întocmit numai pe baza

descrierii produsului de către societatea intimată, și nu pe baza eșantioanelor

prezentate ulterior pentru expertizare.

Prin cel de-al doilea motiv de

casare, recurenta a arătat că instanța de fond și-a motivat greșit hotărârea de

admitere a acțiunii pe încadrarea tarifară cuprinsă în licențele de import,

fără să aibă în vedere că această încadrare a fost declarată pe proprie

răspundere de intimata-reclamantă, fiind însușită de Ministerul Industriei și

Comerțului, care nu are competență în stabilirea codurilor tarifare ale

mărfurilor.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin actul constatator nr. 127 din 28

martie 2000, Biroul Vamal Pitești a obligat intimata-reclamantă, la plata

diferenței de drepturi de import, în sumă de 711.510.851 lei, pentru un număr

de 46 de operațiuni de import efectuate în perioada 20 februarie 1997 – 1

februarie 2000.

Datoria vamală a fost stabilită în

baza procesului-verbal nr. 453 din 28 martie 2000, în care Brigada de

Supraveghere și Control București a constatat că produsul importat de

intimata-reclamantă este un clei ureoformaldehidic, compus din uree

formaldehidă și stabilizator, pentru care s-a considerat că încadrarea tarifară

corectă este la poziția tarifară 39.09.10.00, și nu aceea de la poziția

tarifară 35.06.99.00.

Aceste acte administrative au fost

corect anulate de instanța de fond și hotărârea de admitere a acțiunii este

legală și temeinică.

În primul rând, se constată că, o

parte din importurile efectuate de intimata-reclamantă s-au aflat în regimul de

perfecționare activă prevăzut de art. 111 - 113 din Legea nr. 141/1997 și

potrivit căruia, drepturile de import încasate se restituie după exportul

bunurilor supuse transformării sau prelucrării pe teritoriul României.

Deși în procesul-verbal nr. 453 din 28

martie 2000, autoritatea vamală a reținut această situație, nu s-a procedat la

individualizarea importurilor supuse regimului vamal suspensiv și pentru care,

schimbarea încadrării tarifare după prelucrarea bunurilor și efectuarea

exportului, nu avea consecințe asupra datoriei vamale a intimatei-reclamante.

În al doilea rând, se constată că,

autoritatea vamală a decis nelegal schimbarea încadrării tarifare a produsului

importat de intimata-reclamantă, iar apărările formulate la instanța de fond și

reiterate în prezentul recurs sunt neîntemeiate.

La data efectuării importurilor,

după procedura de vămuire, autoritatea vamală a acordat liberul de vamă și a

acceptat declarațiile vamale de import, în care produsul a fost încadrat la

poziția tarifară 35.06.99.00, pe baza documentelor însoțitoare, fără a se

considera necesară prelevarea de probe pentru expertiză sau analize de

laborator.

Din acest punct de vedere, se

constată că actele autorității vamale au fost greșit întemeiate pe expertizele

tehnice dispuse în cadrul controlului vamal ulterior și invocate în recurs:

rapoartele de expertiză nr. 440 din 14 februarie 2000 și nr. 434 din 20 martie 2000,

buletinul de analiză chimică nr. 455 din 17 februarie 2000.

Expertizele efectuate pe baza

eșantioanelor prelevate au stabilit că produsul importat este un adeziv

ureo-formaldehidic UF 900 E1, prezentat sub formă de soluție compusă din rășină

ureo-formaldehidică (70%) și diverși solvenți (30%), fiind preparat pentru a fi

utilizat în industria lemnului.

Destinația, forma de prezentare și

compoziția chimică a produsului au fost confirmate și de expertiza efectuată la

instanța de fond și sunt în concordanță cu documentația de import, astfel încât

recurenta a susținut neîntemeiat că încadrarea tarifară corectă a fost posibilă

numai după expertizarea de eșantioane în laboratoarele special agreate de

autoritatea vamală.

Aceleiași caracteristici ale

produsului au fost cunoscute de recurentă și la data eliberării autorizațiilor

de perfecționare activă nr. 429 din 28 mai 1998; nr. 1166 din 10 septembrie 1998

și nr. 1774 din 2 decembrie 1999, precum și la data întocmirii adresei nr. 9831

din 9 martie 2000, documente în care a stabilit că încadrarea tarifară este la

poziția tarifară 35.06.99.00, conform mențiunilor relative la clasificarea în

Nomenclatura combinată. În atare situație, se constată că sunt nefondate

susținerile din recurs privind caracterul informativ al încadrării tarifare

cuprinsă în înscrisurile reținute de instanța de fond sau întocmirea lor de

către alte autorități, decât cele competente în stabilirea regimului vamal.

De asemenea, sunt nefondate

susținerile recurentei că încadrarea tarifară stabilită în cadrul controlului

vamal ulterior este conformă Nomenclaturii Sistemului armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor, adoptat de Convenția internațională de la Bruxelles, la 14 iunie 1983 și la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.

Conform regulii generale nr. 1

pentru interpretarea sistemului armonizat, enunțul titlurilor secțiunilor,

capitolelor sau subcapitolelor este considerat ca având numai o valoare

indicativă, încadrarea mărfii considerându-se legal determinată atunci când

este în concordanță cu textul pozițiilor și al notelor de secțiuni și de

capitole și atunci când nu sunt contrare termenilor utilizați în acele poziții

și note.

Principiile enunțate în regulile

generale de interpretare a sistemului armonizat au fost respectate prin

încadrarea tarifară a produsului la poziția tarifară 35.06.99.00, corespunzător

notei de secțiune 35 „Substanțe albuminoide, produse pe bază de amidon sau de

fecule modificate, cleiuri, enzime”. Fiind un adeziv elaborat special pentru a

fi utilizat în industria lemnului, produsul importat de intimata-reclamantă a

fost corect încadrat la poziția 35.06.99.00 lit. b) din Secțiunea VI „Produse

ale industriei chimice sau ale industriilor conexe”. Recurenta a susținut fără

temei că încadrarea tarifară corectă este 39.09.10.00, fără a avea în vedere că

aceasta este cuprinsă într-o altă secțiune și anume, Secțiunea VII „Materiale

plastice și articole de mase plastice; cauciuc și articole din cauciuc”.

Apărarea astfel formulată de

recurentă este infirmată și de Notele explicative ale Sistemului armonizat,

potrivit cărora, din domeniul de aplicare al pozițiilor nr. 39.01., până la

39.11., se exclud adezivii preparați care corespund descrierii date într-o

poziție mai specifică a Nomenclatorului.

Din toate probele administrate în

cauză, rezultă că produsul importat de intimata-reclamantă este un adeziv

sintetic folosit la încleierea sub presiune a foilor de furnir în procesul de

prelucrare a placajului, și nu ca substanță de acoperire de tip melaminic, cum

sunt cele utilizate pentru constituirea produselor din Secțiunea VII

referitoare la materialele plastice, cauciuc și articole din aceste materiale.

Susținerea recurentei că încadrarea

produsului la poziția tarifară 3506.99.00 este condiționată de prezentarea

pentru vânzarea cu amănuntul în ambalaj care să nu depășească greutatea de 1 kg, va fi respinsă, întrucât în cazul acestor produse s-a prevăzut clasarea, prin aplicarea Regulii

generale interpretative 3B, astfel după cum rezultă din Nota nr. 1 a Secțiunii VII.

Încadrarea tarifară, dată cu ocazia

efectuării importurilor, este conformă Regulii generale nr. 3 lit. b), potrivit

căreia produsele amestecate, articolele compuse din materii diferite (..), a

căror încadrare nu poate fi efectuată prin aplicarea regulii nr. 3 lit. a),

sunt încadrate după materia sau articolul care le conferă caracterul esențial,

atunci când este posibilă efectuarea acestei determinări.

În consecință, față de compoziția

chimică și destinația produsului UF 900 E1, instanța de fond a stabilit corect

că încadrarea tarifară legală este 35.06.99.00 B „Cleiuri și celelalte adezive

preparate, care nu sunt menționate, nici cuprinse într-o altă poziție mai

specifică a Nomenclatorului”.

Critica din recurs privind

încălcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., va fi respinsă, întrucât hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Pentru considerentele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate

de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D  E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Regională Vamală Craiova, în numele și pentru Autoritatea Națională a

Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 1/F/C din 13 ianuarie 2003 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 mai 2004.