ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1424/2003

Ședința publică de la  8 aprilie  2003

S-a luat în examinare recursul declarat de  SC „U.O.T.” SA  împotriva

sentinței civile nr.1/F din 21 ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați-Secția

comercială și și de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă  reprezentată de

avocatul C.E. și intimatele-pârâte Direcția Generală a

Vămilor și Direcția Regională Vamală Galați,

reprezentate de consilierul juridic C.C.

Procedura

completă.

Instanța

din oficiu a pus în discuție  împrejurarea că pricina nu a fost

soluționată în contradictoriu cu Biroul Vamal Galați emitentul

actelor constatoare atacate.

Avocatul

C.E a precizat că sentința este pronunțată în fond

după casare, iar instanța supremă  în motivele de casare nu a

apreciat necesară citarea în cauză și a acestei

autorități. A mai susținut că s-a solicitat anularea

deciziei nr.2290 din 10 noiembrie 1999 a Direcției Generale a Vămilor

care a avut calitate procesuală la judecarea în fond a cauzei

In

susținerea  recursului declarat de societatea pe care o reprezintă

avocatul  C.E. a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței atacate,

cu consecința admiterii acțiunii SC „U.O.T.” SA.

Consilierul

juridic C.C. a lăsat la aprecierea instanței  soluționarea

excepției invocate din oficiu iar în fond a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Curții de

Apel Galați, ca legală și temeinică.

Reprezentanta

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus

concluzii de admitere a recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe pentru a se cita biroul vamal.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 8 decembrie 1999 reclamanta  SC

„U.O.T.” SA  a solicitat anularea deciziei nr.2229/10 noiembrie 1999 a

Direcției Generale a Vămilor și exonerarea de plata sumei de

169.008.962 lei taxe vamale, TVA și penalități de întârziere.

Reclamanta

a arătat că prin actele constatatoare nr.2,3,4,5 din 10 iunie 1999

Biroul Vamal Galați Giurgiulești a stabilit în mod greșit  în

sarcina sa această sumă  de plată reținând eronat că

pentru importurile efectuate cu DIV nr.121 din 13 noiembrie 1998 nr.131/14

noiembrie 1998, nr.143/12 decembrie 1998 și nr.79/19 februarie 1999  nu

era exceptată de la plata taxelor vamale, în realitate fiind aplicabile

dispozițiile art.13 lit.a din OU nr.92/1997.

Prin

sentința civilă nr.1 din 21 ianuarie/2002 a Curții de Apel Galați-Secția

comercială și de contencios administrativ, pronunțată în

fond după casarea sentinței civile nr.159 /2000 a aceleiași

instanțe de către Curtea Supremă de Justiție-Secția

contencios administsrativ prin decizia nr.1083/2001, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

S-a

reținut că bunurile în discuție importate nu cad sub

incidența dispozițiilor art.13 lit.a) din OU nr.92/1997.

Impotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie  susținând în  esență că

importurile de bunuri efectuate în perioada 13 noiembrie 1998 – 19 februarie

1999 sunt exceptate de la plata taxelor vamale și a TVA, conform

detalierilor de la filele 5-7 din dosar.

Verificând

cauza în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor

art.304

1

Cod procedură civilă, Curtea constată

că recursul este fondat pentru un alt motiv de casare pus în discuția

părților conform art.306 alin.2 din Codul de procedură

civilă și anume neparticiparea în cauză a Biroului Vamal

Galați Giurgiulești.

Această

autoritate administrativă a emis actele constatatoare nr.2,3,4,5 din 10

iunie 1999 care  reprezintă titlul pentru creanța statului

contestată de recurenta-reclamantă.

Potrivit

dispozițiilor art.10 din Legea nr.29/1990 cu referire la dispozițiile

art.85 Cod procedură civilă, instanța nu poate soluționa

cauza  fără citarea autorităților care au emis actele

atacate prin acțiune.

Instanța

de fond nu a soluționat cauza în contradictoriu și cu biroul vamal

menționat pronunțând astfel o soluție nelegală.

Pe

cale de consecință, în baza art.313 Cod  procedură civilă

sentința se va casa în temeiul dispozițiilor art.304 pct.5 cu

referire la art.312 alin.3 din Codul de procedură civilă, iar cauza

va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Având

în vedere soluția adoptată în recurs, celelalte motive de casare nu

se vor analiza urmând a fi apreciate de instanța de rejudecare la

soluționarea în fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de SC „U.O.T.” SA  împotriva  sentinței nr.1/F din 21

ianuarie 2002 a Curții de Apel Galați, Secția comercială

și de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la

aceiași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  8 aprilie 2003.