ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința atacată
cu recurs, sentința civilă nr. 12, pronunțată la data de 7 februarie 2002 în
dosarul nr. 1525/2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială și contencios
administrativ, rejudecând după casare, a respins ca nefondată, acțiunea
formulată de reclamanta SC G.N. SRL Galați, în contradictoriu cu fosta Direcție
Generală a Vămilor și fosta Direcție Regională Vamală Interjudețeană Galați,
actualmente Autoritatea Națională a Vămilor și respectiv, Autoritatea Vamală
Regională Interjudețeană Galați.
Pentru a pronunța această soluție,
curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial
la aceiași curte, sub nr. 552/2000, reclamanta a cerut anularea deciziei nr.
567 din 28 martie 2000 emisă de fosta Direcție Generală a Vămilor, prin care
fusese respinsă contestația formulată împotriva actelor de constatare a
datoriei vamale, ca fiind depusă în afara termenului legal.
Prin sentința civilă nr. 117 din 3
mai 2000, aceiași curte a admis acțiunea, a anulat actele de constatare nr. 116
și nr. 117 din 6 august 1999 și a exonerat-o pe reclamantă de la plata datoriei
vamale stabilită de organele de control vamal, la suma de 97.131.576 lei.
Prin decizia nr. 2873 din 28
septembrie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios
administrativ, în dosarul nr. 3539/2000, a fost admis recursul, constatându-se
că obiectul acțiunii l-a constituit cererea de anulare a deciziei nr. 567 din
28 martie 2000 emisă de fosta Direcție Generală a Vămilor, asupra căreia
instanța de fond omisese să se pronunțe, precum și că între considerentele
hotărârii și dispozitivul acesteia există o contradicție ireconciliabilă.
Pentru rejudecare, cauza a fost
reînregistrată pe rolul aceleiași curți, sub nr. 1525/2001.
Rejudecând cauza, instanța de fond a
reținut, în esență, că decizia nr. 567 din 2 martie 2000 este legală și
temeinică, actele de constatare nr. 116 și nr. 117 din 6 august 1999, nefiind
contestate în termenul legal la Biroul Vamal Galați.
Împotriva acestei soluții
a formulat recurs reclamanta SC G.N. SRL Galați (fostă SC G.P. SRL Galați),
susținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală,
soluționând cauza pe fond, fără ca la 28 ianuarie 2002 să aibă loc dezbateri în
fond și să se fi pronunțat asupra probelor cerute de reclamantă.
Recursul este nefondat.
În mod corect au reținut instanța
supremă și instanța de rejudecare, că obiectul acțiunii formulate de reclamantă
îl constituie cererea de anulare a deciziei nr. 567 din 28 martie 2000 a fostei
Direcții Generale a Vămilor, prin care a fost respinsă contestația reclamantei
împotriva actelor de constatare nr. 116 și nr. 117 din 6 august 1999, cu
motivarea că acestea nu au fost contestate în termenul de 30 de zile prevăzut
de art. 5 din Legea nr. 29/1990, la Biroul Vamal Galați.
Verificând încheierea din 28
ianuarie 2002, când cauza a fost luată în pronunțare, care a fost amânată
succesiv la 31 ianuarie 2002 și 7 februarie 2002, rezultă că dezbaterile care
s-au purtat, au fost tocmai în legătură cu problema contestării în termen a
actelor de constatare nr. 116 și nr. 117 din 6 august 1999, părțile punând
concluzii cu privire la acest aspect.
Este adevărat că apărătorul
societății recurente, în cadrul concluziilor sale, a susținut și că este
necesar să se facă dovada că cele două acte de constatare au fost comunicate de
organele vamale în mod greșit, dar instanța, considerând că probele
administrate deja în dosar erau suficiente pentru soluționarea acesteia, a luat
cauza în pronunțare.
Într-adevăr, în mod corect a reținut
instanța de fond că cele două acte de constatare au fost comunicate societății
comerciale la data întocmirii lor, iar contestația formulată împotriva acestora
a fost înregistrată la data de 7 ianuarie 2000, sub nr. 675, la Direcția
Generală a Vămilor, care a soluționat-o prin decizia nr. 567 din 28 martie
2000.
Or, potrivit prevederilor art. 167
din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, plângerea se adresează
autorității vamale care a emis actul respectiv, iar potrivit prevederilor art.
5 din Legea nr. 29/1990, plângerea adresată organului emitent al actului
administrativ, considerat nelegal, se formulează în termen de 30 de zile,
prevederi legale care nu au fost respectate de societatea comercială.
Astfel fiind, constatând că motivele
de recurs sunt neîntemeiate, urmează ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC
G.N. SRL Galați, împotriva sentinței civile nr. 12 din 7 februarie 2002 a
Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 octombrie 2003.