ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 899/2003

La

apelul nominal s-au prezentat recurentele-pârâte Direcția Regională

Vamală Interjudețeană Galați și Direcția

Generală a Vămilor, ambele prin consilierul juridic C.A. precum

și intimata-reclamantă SC „Cortina Impex” SRL Brăila

reprezentată de avocatul R.F.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic C.A. a susținut recursul, solicitând admiterea acestuia cu

referire la motivele scrise.

Avocata

R.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și cu cheltuieli de

judecată.

Reprezentanta

Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus

concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.80 pronunțată la data de 11 mai 2001 în

dosarul nr.1662/2001, Curtea de Apel  Galați, Secția comercială

și de contencios administrativ a admis contestația formulată de

reclamanta SC „C.I.” SRL Brăila și a anulat decizia nr.2480/

10.10.2000 emisă de Direcția Generală a Vămilor,

procesul-verbal nr.59 din 30.03.2000, actele de constatare nr.57-58 și

nr.59-63 din 05.04.2000, pentru penalitățile în sumă de

106.129.500 lei.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în

esență, următoarele:

Prin

acțiunea adresată instanței de contencios, societatea

comercială reclamantă a cerut anularea actelor administrative prin

care a fost obligată să plătească la bugetul statutul suma

de 221.733.523 lei, reprezentând: 32.988.081 lei taxe vamale, 59.097.402 lei

TVA și 106.129.509 lei penalități de întârziere, susținând

că nu datorează aceste obligații fiscale pentru că nu i-au

fost aduse la cunoștință de către organele vamale la data

efectuării importului și întocmirii declarațiilor vamale de import.

În

considerentele soluției instanța reține că potrivit Legii

nr.36/1999 reclamanta era obligată să plătească taxe

vamale, T.V.A. și comision vamal pentru importul din data de 08.03.1999,

iar  autoritățile vamale erau obligate să verifice valoarea

acestora, ceea ce nu au făcut, astfel că s-au aflat în culpă,

ceea ce nu justifică obligarea societății comerciale la plata

penalităților.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs Direcția Regională Vamală

Galați, în nume propriu și pentru Direcția Generală a

Vămilor, criticând-o sub următoarele aspecte:

-

deși suma datorată de societatea comercială provenea din

două situații diferite, instanța se referă în hotărâre

doar la facilitățile fiscale abrogate prin Legea nr.36/1999,

hotărârea fiind nemotivată;

-

deși, reține că reclamanta datora taxele vamale și TVA

pentru importul respectiv, a ignorat prevederile art.13 din O.G. nr.11/1996

și a exonerat-o de plata penalităților.

Recursul

este întemeiat, hotărârea nefiind motivată potrivit legii.

Potrivit

prevederilor art.261 alin.(1) pct.5 din Codul de procedură civilă,

care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor

judecătorești, instanța este datoare să arate, în cuprinsul

hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a

format convingerea și a ajuns la soluția adoptată.

Această

dispoziție legală a fost edictată în scopul de a asigura o

bună administrare a justiției, de a întări încrederea

justițiabililor în hotărârile judecătorești și de a da

posibilitatea instanțelor superioare  să-și exercite controlul

judiciar.

Or,

în cauză, considerentele hotărârii sunt confuze, contradictorii

și lacunare, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului

judiciar.

Astfel,

instanța s-a aflat într-o stare de confuzie cu privire la actele care au

fost contestate, dispunând și anularea actelor de constatare nr. 59-63

încheiate la data de 05.04.2000, deși acestea nu fuseseră contestate,

pentru că organele vamale stabiliseră sume care urmau să fie

restituite societății comerciale (f.16-20).

Pe

de altă parte, în privința actelor de constatare nr.57 și 58 din

05.04.2000, instanța de fond nu a sesizat că acestea se refereau la

două situații diferite și la două temeiuri juridice

diferite, rezumându-se să se refere tangențial doar la primul act,

făcând o simplă trimitere la Legea nr.36/1999 privind bugetul de stat

pe anul respectiv.

Astfel

fiind, Curtea va admite recursul de față, va casa hotărârea

atacată și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași

instanțe, care va cerceta și celelalte motive invocate, ca

apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Galați în numele și pentru Direcția

Generală a Vămilor împotriva Sentinței civile nr.80 din 11 mai

2001 a Curții de Apel Galați - Secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.