ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1744/2004

Asupra contestației în anulare și a cererii

de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1285 din 4

octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea reclamantei SC C.P. SRL Ploiești, prin care s-a solicitat

anularea deciziei nr. 300 din 17 februarie 2000 a Direcției Generale a Vămilor, prin care s-au menținut în sarcina agentului economic, taxe

vamale și alte drepturi (T.V.A. și majorări de întârziere aferente), în sumă

totală de 3.505.066.977 lei.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 2146 din 3 iunie 2003, a respins

recursul declarat de SC C.P. SRL Ploiești împotriva sentinței mai sus arătate,

ca nefondat, iar recursul expertului T.A. declarat împotriva încheierii de

ședință din 28 mai 2001, a aceleiași instanțe, l-a anulat ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii, societatea

comercială a formulat, inițial cerere de revizuire, în temeiul art. 322 C. proc. civ., iar, ulterior, a modificat cererea în contestație în anulare, în baza art. 318 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor contestației

în anulare, se susține că instanța a omis să cerceteze „unele din motivele de

recurs, de modificare sau casare” și că nu a analizat: natura activității

contestatoarei (de producție, în opinia acesteia); raportul de expertiză și

nici „raporturile de prevalență dintre diferitele temeiuri de drept (Legea nr. 57,

O.G. nr. 3, O.G. nr. 12), ale regimului acordat de lucrătorii vamali, operațiunilor

de import efectuate de recurenta-reclamantă, neglijându-se și aspectele de

legalitate și de aplicare succesivă a unor reglementări invocate de aceasta”.

Împotriva aceleiași decizii a

formulat cerere de revizuire și expertul tehnic judiciar T.A. care a susținut

că în mod greșit i s-a anulat recursul, ca netimbrat, neexistând în sarcina sa,

această obligație.

Contestația în anulare formulată de

SC C.P. SRL Ploiești este nefondată, iar cererea de revizuire a expertului T.A.

este tardivă, astfel cum rezultă din considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Într-adevăr, conform dispozițiilor art.

318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin urmare, contestația în anulare

este o cale de atac extraordinară de retractare, iar nu de reformare.

În cauză, se constată că nu sunt

întrunite cerințele art. 318 C. proc. civ.

Astfel, pe de o parte,

contestatoarea nu indică concret motivul de modificare sau casare a cărui

cercetare s-a omis a se efectua de instanța de recurs, dar arată că, în opinia

sa, nu s-au analizat o serie de „aspecte” ale pricinii, reiterând de fapt toate

nemulțumirile ce au făcut obiectul recursului și invocând pretinse greșeli de

judecată.

Pe de altă parte, examinându-se

decizia atacată în raport cu pretinsele „aspecte”, omise a fi cercetate, se

constată că toate acestea au fost analizate în considerentele deciziei atacate.

Cu privire la cererea de revizuire

formulată de T.A., se constată că aceasta este tardivă, în raport cu

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 324 alin.

(1) pct. 1, precum și cu data pronunțării deciziei atacate și a formulării

cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC C.P. SRL Ploiești împotriva deciziei nr. 2146 din 3 iunie 2003 a

Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Respinge ca tardivă, cererea de

revizuire formulată de T.A. împotriva deciziei nr. 2146 din 3 iunie 2003 a

Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.