ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 953/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC L.M. SRL Cluj-Napoca a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, să se dispună anularea deciziei nr. 1292 din 28 august 2001, emisă de primul pârât, precum și a procesului-verbal de control nr. 168 din 18 iulie 2001, încheiat de experții vamali ai ultimei pârâte, ca nelegale. Pe cale de consecință, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligația de plată a sumei de 2.128.656.846 lei, cu titlu de taxe vamale, a sumei de 404.444.801 lei cu titlu de T.V.A. și a sumei de 55.310.333 lei, reprezentând majorări de întârziere.

S-a mai cerut anularea deciziei nr. 104 din 29 august 2001, emisă de pârâta secundă și a procesului-verbal nr. 1685 din 18 iulie 2001, cu consecința exonerării societății comerciale de obligația de virare la bugetul statului, a sumei totale de 87.853.228 lei, reprezentând taxe vamale, T.V.A. și majorări de întârziere aferente acesteia. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 1 ianuarie - 20 iunie 2001 a efectuat mai multe importuri de carne de pui și preparate din carne de pui, pentru care s-au stabilit taxe vamale în cuantum de 28% și respectiv, 25%, conform H.G. nr. 1230/2000 și a datelor furnizate de sistemul informațional vamal. Urmare a unui control ulterior realizat în condițiile art. 61 din Legea nr. 141/1997, organele vamale au considerat că taxele vamale sunt în realitate, în cuantum de 45%, potrivit dispozițiilor H.G.

nr. 547/2000. Ca atare, au calculat diferențele de taxe în sumă de 2.128.656.846 lei, T.V.A. în valoare de 404.444.801 lei și majorări de întârziere în sumă de 55.310.333 lei, prin procesul-verbal nr. 1688 din 18 iunie 2001 și respectiv, de 87.858.228 lei, prin procesul-verbal nr. 1685 din 18 iulie 2001. În opinia sa, actele administrative supuse controlului sunt nelegale, întrucât H.G. nr. 547/2000, de modificare și completare a H.G. nr. 479/1999, a intrat în vigoare abia la 5 iulie 2000, adică ulterior datei la care actului normativ modificat îi încetase aplicabilitatea. Pe de altă parte, dacă în adevăr s-ar fi săvârșit o greșeală din partea vreunui funcționar vamal ori s-ar fi evidențiat anumite nereguli în sistemul informațional, atunci aceste aspecte nu-i sunt imputabile reclamantei și nici nu pot justifica măsurile luate cu prilejul controlului ulterior.

Prin sentința civilă nr. 313 din 27 martie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată. Totodată, a obligat pe pârâți să plătească reclamantei, suma de 20.000.000 lei, cheltuieli de judecată. În esență, instanța a reținut că soluția respectivă se impune, deoarece H.G. nr. 547/2000, prin care a fost modificată și completată H.G. nr. 479/1999, a devenit aplicabilă ulterior datei la care acestui ultim act normativ îi încetase valabilitatea. Prin urmare, autoritățile vamale nu-și mai puteau fundamenta măsurile dispuse, pe dispozițiile unei hotărâri guvernamentale ce modificau și completau un act normativ cu caracter temporar, a cărei durată de aplicabilitate a expirat anterior.

Împotriva sentinței au declarat recurs, pârâta Direcția Regională Vamală Cluj, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Cât privește primul recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru că în procesul judecat de curtea de apel, Autoritatea Națională a Vămilor nu a avut calitatea de parte litigantă. În lipsa acelei calități, nu este posibilă nici exercitarea căilor legale de atac împotriva sentinței pronunțate de instanță. Având în vedere că excepția de procedură, ridicată din oficiu, a fost pusă în discuția părților prezente și a reprezentantului Ministerului Public, urmează a se respinge recursul declarat de către Direcția Regională Vamală, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, ca inadmisibil.

În cadrul recursului său, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece în perioada derulării de către reclamantă, a operațiunilor de import a cărnii de pui din Ungaria, erau incidente prevederile H.G. nr. 547/2000, care stabileau taxe vamale în cuantum de 45%. În conformitate cu dispozițiile art. 4 din acest act normativ, prezenta hotărâre se aplică până la dispariția condițiilor care au impus adoptarea ei. Prin urmare, din moment ce H.G. nr. 547/2000 a fost adoptată pentru a fi aplicată, ulterior datei de încetare a aplicabilității H.G. nr. 479/1999, prevederile sale trebuiau respectate cu strictețe. Critica este neîntemeiată. Prin H.G.

nr. 547/2000, au fost modificate și completate dispozițiile H.G. nr. 479/1999, privind unele măsuri aplicate la importul de carne de porc, carne de pasăre și preparate din carne de porc și pasăre. Noul act normativ a fost publicat în M. Of. nr. 311/5.07.2000, dată la care a dobândit caracter obligatoriu pentru toți subiecții de drept vizați. El se referă la un act normativ a cărei aplicabilitate a expirat însă, la un an de la data intrării în vigoare (mai precis la 2 iulie 2000), astfel cum corect a reținut curtea de apel. Pe de altă parte, din probele cu înscrisuri administrate în cauză, rezultă fără echivoc faptul că în cazul importurilor care au făcut obiectul controlului vamal ulterior, taxele vamale datorate de agentul economic au fost calculate inițial, în temeiul H.G.

nr. 1230/2000, respectiv a unui act administrativ normativ ulterior. Prin acest act normativ au fost aprobate denumirea și clasificarea mărfurilor din Tariful vamal de import al României pentru anul 2001, iar în anexa publicată ulterior s-a stabilit nivelul taxei vamale pentru carnea de pui, la cuantumul de 28%. Rezultă, așadar, că importurilor de carne de pui realizate de reclamantă, din Ungaria, în intervalul 1 ianuarie - 20 iunie 2001, le sunt aplicabile normele juridice conținute în H.G. nr. 1230/2000, și nu cele invocate de autoritatea vamală și organele Ministerului Finanțelor Publice. Interpretând în mod judicios actele normative mai sus menționate și admițând acțiunea reclamantei, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală Cluj, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 313 din 27 martie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca inadmisibil. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.