ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5433/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 70 din 10

februarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei SC T. SA Cluj Napoca,

formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală și cu Autoritatea Națională a Vămilor, prin

Direcția Regională Vamală Cluj, a anulat decizia nr. 281 din 14 septembrie 2004

și procesul-verbal de control nr. 10422 din 16 iunie 2004, întocmite de

autoritățile publice pârâte și a exonerat pe reclamantă de plata sumei de

6.655.401.785 lei, reprezentând taxe vamale, T.V.A., majorări, dobânzi și

penalități de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că actele vamale și administrativ-fiscale atacate, sunt

nelegale, întrucât prin ele au fost stabilite în sarcina reclamantei, obligații

bugetare, cu ignorarea dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării

operațiunilor de import verificate și cu încălcarea prevederilor Ordinului

Ministerului Finanțelor nr. 963 din 12 mai 1998, pentru aprobarea listei

produselor din import scutite de T.V.A. și a listei produselor provenite din

import, supuse cotei de 11% T.V.A., pe poziții tarifare corespunzătoare

Tarifului Vamal de Import al României.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și

Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, conform art. 304 pct. 7, 9 și

10 și art. 304

1

C. proc. civ.

Astfel, prin motivele de recurs

formulate de primul recurent, se susține că hotărârea instanței de fond este

nelegală, pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a Regulii generale de

interpretare nr. 1 a Notei 1 lit. d) din Cap. 30 și a Notei 3 din Cap. 33 Anexa

nr. 1 la decizia nr. 2008/2001, privind punerea în aplicare a prevederilor

Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul Sistemului Aromatizat din

cadrul Organizației Mondiale a Vămilor, potrivit cărora, produsul importat de

reclamantă, în perioada 16 iunie 1999 - 12 septembrie 2000, denumit comercial

N.Ș., se încadrează la codul tarifar 33.05.10.90, în raport cu care, în mod

corect, organele vamale au stabilit în sarcina reclamantei, obligații bugetare

suplimentare.

Se mai susține, totodată, că

emiterea de către Ministerul Sănătății, a certificatului și autorizației de

punere pe piață a produsului menționat, precum și invocarea Nomenclatorului

medicamentelor și produselor biologice de uz uman emis de același minister,

sunt străine, deci irelevante, pentru cauză și, ca atare, nu pot justifica

soluția dată de instanța de judecată.

Recursul declarat de Autoritatea

Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj, conține și el

criticile mai sus arătate, referitoare la încadrarea tarifară a produsului

importat, la care se adaugă susținerea potrivit căreia instanța nu s-a

pronunțat prin dispozitiv, asupra excepției de inadmisibilitate a capătului de cerere

privind dobânzile aferente taxelor vamale, petit nemotivat de reclamantă în

contestația administrativă prealabilă, precum și aprecierea că la data

depunerii declarațiilor vamale de import, reclamanta era aceea care avea

obligația de a declara corect mărfurile importate (în speță codul tarifar

33.05.10.10) și cum nu a făcut-o, este obligată să plătească dobânzile și

penalitățile aferente.

Examinând sentința, în raport cu

criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în

cauză, Curtea constată că este legală și temeinică, iar recursurile, nefondate,

pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Din actele dosarului rezultă că în

anul 2004, inspectori de specialitate din cadrul Direcției Regionale Vamale

Cluj au efectuat un control vamal ulterior, constatând că importurile de Ș.N.

făcut de reclamantă, în perioada 16 iunie 1999 - 12 septembrie 2000, au

beneficiat de taxe vamale reduse, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor

nr. 963 din 12 mai 1998, urmare a încadrării produsului la poziția tarifară

30.04.90.19 - „Alte medicamente condiționate pentru vânzarea cu amănuntul”, în

loc de 33.05.10.00 - „șampon conținând 2% Ketoconazol.

În consecință, organele de control

vamal au procedat la recalcularea drepturilor vamale datorate de reclamantă,

suma stabilită fiind de 2.053.879.592 lei (taxă vamală - 1.272.447.533 lei și

T.V.A. - 781.432.058). Totodată, pentru neplata în termen a acestei diferențe

s-au calculat dobânzi și majorări de întârziere, totalizând, la data înregistrării

actului de control - 16 iunie 2004, suma de 4.262.632.059 lei.

Contestația administrativă formulată

împotriva procesului-verbal de control ulterior a fost respinsă prin decizia

nr. 281 din 14 septembrie 2004, a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor

din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală, ca neîntemeiată, în ce privește datoria vamală și ca nemotivată, în

privința dobânzilor și penalităților de întârziere mai sus menționate.

Soluția organului administrativ-jurisdicțional

a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 72 din Legea nr. 141/1997,

privind Codul vamal al României, Regula generală nr. 1 din anexa la Legea nr. 98/1996, pentru aderarea României la Convenția Internațională a Sistemului Armonizat de Descriere și Codificare a Mărfurilor,

încheiat la Bruxelles, la 14 iunie 1983, la care România este parte, pe Anexa

nr. 1 la decizia nr. 2008/2001, a Direcției Generale a Vămilor, privind punerea

în aplicare a prevederilor Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul

Sistemului Armonizat din cadrul Organizației Mondiale a Vămilor, în ce privește

încadrarea tarifară corectă a produsului în discuție și pe dispozițiile art.

175 lit. c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată,

în privința dobânzilor și majorărilor de întârziere.

Art. 72 din Legea nr. 141/1997

prevede că „Regulile generale și notele explicative de interpretare a

nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful Vamal de Import al României, sunt

cele din Convenția Internațională a Sistemului Armonizat de Deservire și

Codificare a Mărfurilor, încheiat la Bruxelles, la 14 iunie 1983, la care România este parte”.

Enunțul titlurilor, secțiunilor,

capitolelor sau subcapitolelor din Convenție, este considerat, potrivit Regulii

generale nr. 1 din anexa la Legea nr. 98/1996, „ca având numai o valoare

indicativă, încadrarea mărfii considerându-se legal determinată, atunci când

este în concordanță cu textul pozițiilor și al notelor din secțiuni și din

capitole și atunci când nu sunt contrare termenilor utilizați în acele poziții

și note”.

Sesizată pentru exercitarea

controlului de legalitate al deciziei emise de organul

administrativ-jurisdicțional din cadrul Ministerului Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală, decizie prin care s-a respins

contestația reclamantei și s-a menținut procesul-verbal de control ulterior al

organelor vamale, instanța de contencios administrativ a constatat că

încadrarea tarifară a produsului importat la poziția tarifară 30.04.90.19 -

„Alte medicamente condiționate pentru vânzarea cu amânuntul”, a fost, la data

importului, cea legală, în raport chiar cu dispozițiile invocate de organele de

control și de contencios fiscal. Aceasta, întrucât, pe de o parte, șamponul N.

este fabricat pe principiul medicamentelor, are la bază substanța activă

Ketoconazol, a fost considerat de către exportatorul belgian, încă din 1997, ca

făcând parte din categoria „altor medicamente” și încadrat, ca atare, în Cap.

30, poziția 04, codul 90, pentru importul și distribuția pe piața românească a

necesitat licențe avizate de Ministerul Sănătății și autorizații emise de acest

minister, iar organele vamale au dat liberul de vamă, validând, astfel,

încadrarea tarifară din declarațiile vamale de import.

Pe de altă parte, aceeași instanță a

constatat că produsul în discuție nu putea fi încadrat tarifar la Cap. 33, cum susțin organele vamale și fiscale, deoarece la acest capitol sunt încadrate

„uleiurile esențiale și rezinoide; produsele preparate de parfumerie sau

toaletă pentru îngrijirea părului”, între care „șampoane la codul 33.05.10, cu

mențiunea că potrivit notelor explicative de la această poziție, în categoria

șampoanelor intră preparatele care conțin săpunuri și alți agenți organici de

suprafață și alte șampoane.

Este adevărat că prin decizia nr.

2008 din 4 decembrie 2001, emisă de șeful Agenției Naționale a Vămilor (fostă

Direcția Generală a Vămilor), s-a prevăzut în Anexa nr. 1, că „șamponul

conținând 2% Ketoconazol”, se încadrează la poziția tarifară 30.05.10.

Dar această încadrare se aplică de

către autoritatea vamală, „începând cu data de 1 ianuarie 2002”, cum se prevede în mod expres în art. 2 din decizia nr. 2008/2001, dată în temeiul H.G. nr.

1142/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al

României.

Chiar dacă Comitetul Sistemului

Armonizat a decis anterior încadrarea produsului în discuție, astfel cum a fost

actualizată prin decizia Direcției Generale a Vămilor nr. 2008 din 4 decembrie

2001, ea nu putea fi aplicată pe teritoriul României, întrucât, potrivit art.

16 alin. (4) din Convenția de la Bruxelles (ratificată de România, la 23

septembrie 1966), art. 104 din H.G. nr. 1114/2001 și art. 3 din decizia nr.

16/2000, a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor, aducerile la

zi elaborate de Comitetul Sistemului Armonizat și aprobate de Consiliul de

Cooperare Vamală, se vor utiliza în baza deciziilor Directorului general al

Direcției Generale a Vămilor, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al

României, Partea I.

Or, decizia nr. 2008 din 4 decembrie

2001, invocată de recurenți, privind punerea în aplicare a prevederilor

Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul Sistemului Armonizat și

aprobate de Consiliul de Cooperare Vamală, se vor utiliza în baza deciziilor

Directorului general al Direcției Generale a Vămilor, care vor fi publicate în

Monitorul Oficial al României, Partea I.

Or, decizia nr. 2008 din 4 decembrie

2001, invocată de recurenți, privind punerea în aplicare a prevederilor

Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul Sistemului Armonizat din

cadrul Organizației Mondiale a Vămilor, actualizată prin aducerea la zi nr.

1-29, care în anexă încadrează „Șamponul conținând 2% Ketoconazol, în codul

tarifar 33.05.10” se aplică, așa cum prevede în mod expres art. 2 din decizie,

„începând cu data de 1 ianuarie 2002”.

Așa fiind, instanța de fond, făcând

aplicarea art. 15 alin. (2) din Constituție, a constatat în mod corect că actul

administrativ cu caracter normativ mai sus menționat nu are putere retroactivă,

deci nu este aplicabil importurilor efectuate de reclamantă în perioada 16

iunie 1999 - 12 septembrie 2000.

În ce privește critica referitoare

la nepronunțarea instanței asupra excepției de inadmisibilitate a capătului de

cerere având ca obiect plata dobânzilor, penalităților și majorărilor de

întârziere, Curtea constată că este nefondată.

Chiar dacă în hotărârea recurată nu

s-a menționat expres respingerea excepției din considerente și din dispozitiv,

rezultă că aceasta este soluția avută în vedere de instanță.

Astfel, instanța a reținut în mod

corect că majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere „urmează soarta

debitului principal, potrivit principiului

accesorium sequitur principale

,

în sensul că anularea datoriei vamale și T.V.A. aferentă, atrage și anularea

accesoriilor pe care organele vamale le-au calculat pentru întârzierea la plata

unui debit ce s-a considerat ulterior că nu era datorat”.

Nici susținerea că hotărârea

recurată ar conține motive străine de natura pricinii, nu este întemeiată.

Certificatul de înregistrare nr. IM/38268/1993, emis de Ministerul Sănătății,

autorizația de punere pe piață emisă de Agenția Națională a Medicamentului, la

18 decembrie 2000 și licențele de import nr. 2/1999 și nr. 170/2000, avizate de

Ministerul Sănătății, la care face trimitere recurenta Agenția Națională a

Vămilor, au fost evocate în considerentele sentinței, în mod justificat,

respectivele acte constituind temeiuri pe baza cărora reclamanta a înscris

codul tarifar în declarațiile de import al produsului Ș.N.

Așa fiind, în raport cu cele

anterior prezentate, se constată că sentința atacată este legală și temeinică,

iar recursurile, nefondate, urmând a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Cluj, precum și de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția

Regională Vamală Cluj, împotriva sentinței civile nr. 70 din 10 februarie 2005, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 noiembrie 2005.