ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5433/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 70 din 10 februarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei SC T. SA Cluj Napoca, formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și cu Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj, a anulat decizia nr. 281 din 14 septembrie 2004 și procesul-verbal de control nr. 10422 din 16 iunie 2004, întocmite de autoritățile publice pârâte și a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 6.655.401.785 lei, reprezentând taxe vamale, T.V.A., majorări, dobânzi și penalități de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că actele vamale și administrativ-fiscale atacate, sunt nelegale, întrucât prin ele au fost stabilite în sarcina reclamantei, obligații bugetare, cu ignorarea dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării operațiunilor de import verificate și cu încălcarea prevederilor Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 963 din 12 mai 1998, pentru aprobarea listei produselor din import scutite de T.V.A. și a listei produselor provenite din import, supuse cotei de 11% T.V.A., pe poziții tarifare corespunzătoare Tarifului Vamal de Import al României. Împotriva sentinței au declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, conform art. 304 pct. 7, 9 și 10 și art. 304 1 C. proc.

civ. Astfel, prin motivele de recurs formulate de primul recurent, se susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a Regulii generale de interpretare nr. 1 a Notei 1 lit. d) din Cap. 30 și a Notei 3 din Cap. 33 Anexa nr. 1 la decizia nr. 2008/2001, privind punerea în aplicare a prevederilor Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul Sistemului Aromatizat din cadrul Organizației Mondiale a Vămilor, potrivit cărora, produsul importat de reclamantă, în perioada 16 iunie 1999 - 12 septembrie 2000, denumit comercial N.Ș., se încadrează la codul tarifar 33.05.10.90, în raport cu care, în mod corect, organele vamale au stabilit în sarcina reclamantei, obligații bugetare suplimentare.

Se mai susține, totodată, că emiterea de către Ministerul Sănătății, a certificatului și autorizației de punere pe piață a produsului menționat, precum și invocarea Nomenclatorului medicamentelor și produselor biologice de uz uman emis de același minister, sunt străine, deci irelevante, pentru cauză și, ca atare, nu pot justifica soluția dată de instanța de judecată.

Recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj, conține și el criticile mai sus arătate, referitoare la încadrarea tarifară a produsului importat, la care se adaugă susținerea potrivit căreia instanța nu s-a pronunțat prin dispozitiv, asupra excepției de inadmisibilitate a capătului de cerere privind dobânzile aferente taxelor vamale, petit nemotivat de reclamantă în contestația administrativă prealabilă, precum și aprecierea că la data depunerii declarațiilor vamale de import, reclamanta era aceea care avea obligația de a declara corect mărfurile importate (în speță codul tarifar 33.05.10.10) și cum nu a făcut-o, este obligată să plătească dobânzile și penalitățile aferente.

Examinând sentința, în raport cu criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că este legală și temeinică, iar recursurile, nefondate, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Din actele dosarului rezultă că în anul 2004, inspectori de specialitate din cadrul Direcției Regionale Vamale Cluj au efectuat un control vamal ulterior, constatând că importurile de Ș.N. făcut de reclamantă, în perioada 16 iunie 1999 - 12 septembrie 2000, au beneficiat de taxe vamale reduse, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 963 din 12 mai 1998, urmare a încadrării produsului la poziția tarifară 30.04.90.19 - „Alte medicamente condiționate pentru vânzarea cu amănuntul”, în loc de 33.05.10.00 - „șampon conținând 2% Ketoconazol.

În consecință, organele de control vamal au procedat la recalcularea drepturilor vamale datorate de reclamantă, suma stabilită fiind de 2.053.879.592 lei (taxă vamală - 1.272.447.533 lei și T.V.A. - 781.432.058). Totodată, pentru neplata în termen a acestei diferențe s-au calculat dobânzi și majorări de întârziere, totalizând, la data înregistrării actului de control - 16 iunie 2004, suma de 4.262.632.059 lei. Contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de control ulterior a fost respinsă prin decizia nr. 281 din 14 septembrie 2004, a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată, în ce privește datoria vamală și ca nemotivată, în privința dobânzilor și penalităților de întârziere mai sus menționate.

Soluția organului administrativ-jurisdicțional a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 72 din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, Regula generală nr. 1 din anexa la Legea nr. 98/1996, pentru aderarea României la Convenția Internațională a Sistemului Armonizat de Descriere și Codificare a Mărfurilor, încheiat la Bruxelles, la 14 iunie 1983, la care România este parte, pe Anexa nr. 1 la decizia nr. 2008/2001, a Direcției Generale a Vămilor, privind punerea în aplicare a prevederilor Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul Sistemului Armonizat din cadrul Organizației Mondiale a Vămilor, în ce privește încadrarea tarifară corectă a produsului în discuție și pe dispozițiile art. 175 lit. c) din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în privința dobânzilor și majorărilor de întârziere. Art. 72 din Legea nr. 141/1997 prevede că „Regulile generale și notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful Vamal de Import al României, sunt cele din Convenția Internațională a Sistemului Armonizat de Deservire și Codificare a Mărfurilor, încheiat la Bruxelles, la 14 iunie 1983, la care România este parte”. Enunțul titlurilor, secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor din Convenție, este considerat, potrivit Regulii generale nr. 1 din anexa la Legea nr. 98/1996, „ca având numai o valoare indicativă, încadrarea mărfii considerându-se legal determinată, atunci când este în concordanță cu textul pozițiilor și al notelor din secțiuni și din capitole și atunci când nu sunt contrare termenilor utilizați în acele poziții și note”.

Sesizată pentru exercitarea controlului de legalitate al deciziei emise de organul administrativ-jurisdicțional din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, decizie prin care s-a respins contestația reclamantei și s-a menținut procesul-verbal de control ulterior al organelor vamale, instanța de contencios administrativ a constatat că încadrarea tarifară a produsului importat la poziția tarifară 30.04.90.19 - „Alte medicamente condiționate pentru vânzarea cu amânuntul”, a fost, la data importului, cea legală, în raport chiar cu dispozițiile invocate de organele de control și de contencios fiscal.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, șamponul N. este fabricat pe principiul medicamentelor, are la bază substanța activă Ketoconazol, a fost considerat de către exportatorul belgian, încă din 1997, ca făcând parte din categoria „altor medicamente” și încadrat, ca atare, în Cap. 30, poziția 04, codul 90, pentru importul și distribuția pe piața românească a necesitat licențe avizate de Ministerul Sănătății și autorizații emise de acest minister, iar organele vamale au dat liberul de vamă, validând, astfel, încadrarea tarifară din declarațiile vamale de import.

Pe de altă parte, aceeași instanță a constatat că produsul în discuție nu putea fi încadrat tarifar la Cap. 33, cum susțin organele vamale și fiscale, deoarece la acest capitol sunt încadrate „uleiurile esențiale și rezinoide; produsele preparate de parfumerie sau toaletă pentru îngrijirea părului”, între care „șampoane la codul 33.05.10, cu mențiunea că potrivit notelor explicative de la această poziție, în categoria șampoanelor intră preparatele care conțin săpunuri și alți agenți organici de suprafață și alte șampoane. Este adevărat că prin decizia nr. 2008 din 4 decembrie 2001, emisă de șeful Agenției Naționale a Vămilor (fostă Direcția Generală a Vămilor), s-a prevăzut în Anexa nr. 1, că „șamponul conținând 2% Ketoconazol”, se încadrează la poziția tarifară 30.05.10.

Dar această încadrare se aplică de către autoritatea vamală, „începând cu data de 1 ianuarie 2002”, cum se prevede în mod expres în art. 2 din decizia nr. 2008/2001, dată în temeiul H.G. nr. 1142/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României. Chiar dacă Comitetul Sistemului Armonizat a decis anterior încadrarea produsului în discuție, astfel cum a fost actualizată prin decizia Direcției Generale a Vămilor nr. 2008 din 4 decembrie 2001, ea nu putea fi aplicată pe teritoriul României, întrucât, potrivit art. 16 alin. (4) din Convenția de la Bruxelles (ratificată de România, la 23 septembrie 1966), art. 104 din H.G.

nr. 1114/2001 și art. 3 din decizia nr. 16/2000, a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor, aducerile la zi elaborate de Comitetul Sistemului Armonizat și aprobate de Consiliul de Cooperare Vamală, se vor utiliza în baza deciziilor Directorului general al Direcției Generale a Vămilor, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Or, decizia nr. 2008 din 4 decembrie 2001, invocată de recurenți, privind punerea în aplicare a prevederilor Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul Sistemului Armonizat și aprobate de Consiliul de Cooperare Vamală, se vor utiliza în baza deciziilor Directorului general al Direcției Generale a Vămilor, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Or, decizia nr. 2008 din 4 decembrie 2001, invocată de recurenți, privind punerea în aplicare a prevederilor Culegerii de avize de clasificare emise de Comitetul Sistemului Armonizat din cadrul Organizației Mondiale a Vămilor, actualizată prin aducerea la zi nr. 1-29, care în anexă încadrează „Șamponul conținând 2% Ketoconazol, în codul tarifar 33.05.10” se aplică, așa cum prevede în mod expres art. 2 din decizie, „începând cu data de 1 ianuarie 2002”.

Așa fiind, instanța de fond, făcând aplicarea art. 15 alin. (2) din Constituție, a constatat în mod corect că actul administrativ cu caracter normativ mai sus menționat nu are putere retroactivă, deci nu este aplicabil importurilor efectuate de reclamantă în perioada 16 iunie 1999 - 12 septembrie 2000. În ce privește critica referitoare la nepronunțarea instanței asupra excepției de inadmisibilitate a capătului de cerere având ca obiect plata dobânzilor, penalităților și majorărilor de întârziere, Curtea constată că este nefondată. Chiar dacă în hotărârea recurată nu s-a menționat expres respingerea excepției din considerente și din dispozitiv, rezultă că aceasta este soluția avută în vedere de instanță.

Astfel, instanța a reținut în mod corect că majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere „urmează soarta debitului principal, potrivit principiului accesorium sequitur principale , în sensul că anularea datoriei vamale și T.V.A. aferentă, atrage și anularea accesoriilor pe care organele vamale le-au calculat pentru întârzierea la plata unui debit ce s-a considerat ulterior că nu era datorat”. Nici susținerea că hotărârea recurată ar conține motive străine de natura pricinii, nu este întemeiată.

Certificatul de înregistrare nr. IM/38268/1993, emis de Ministerul Sănătății, autorizația de punere pe piață emisă de Agenția Națională a Medicamentului, la 18 decembrie 2000 și licențele de import nr. 2/1999 și nr. 170/2000, avizate de Ministerul Sănătății, la care face trimitere recurenta Agenția Națională a Vămilor, au fost evocate în considerentele sentinței, în mod justificat, respectivele acte constituind temeiuri pe baza cărora reclamanta a înscris codul tarifar în declarațiile de import al produsului Ș.N. Așa fiind, în raport cu cele anterior prezentate, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, iar recursurile, nefondate, urmând a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, precum și de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Cluj, împotriva sentinței civile nr. 70 din 10 februarie 2005, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2005.