ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 590/2004

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința atacată cu recurs,  sentința civilă nr.63 pronunțată la data de 17

martie 2003 în dosarul nr. 202/2003/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea reclamantei S.C. „T.”

SA   și a anulat în parte decizia nr. 1917 din 26 noiembrie 2001 emisă de

Ministerul Finanțelor Publice și actele de constatare nr. 420 din 421 din 11

noiembrie 2001 încheiate de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, în

sensul menținerii în sarcina reclamantei a obligațiilor de plată a  sumei de

41.776.478 lei taxe vamale, plus majorările de întârziere aferente acestei

sume.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că organele

fiscale au calculat și menținut în sarcina societății comerciale reclamante o

datorie vamală de 556.089.808 lei și majorări  de întârziere de 689.698.774 lei

pentru materialele neoriginale importate în regim de perfecționare activă,

utilizate la fabricarea produselor compensatoare pentru care, la exportul

produselor obținute, s-a cerut certificatul  EUR 1, iar reclamanta nu l-a avut.

A mai

reținut că, ulterior, reclamanta a  depus la organele vamale certificatul EUR 1

pentru majoritatea materialelor importate, constatând că, potrivit actului

depus la dosar  de către autoritățile pârâte, rezultă că reclamanta datora

bugetului de stat taxe vamale în sumă de 41.776.478 lei plus majorările de

întârziere aferente.

În

acest sens, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a menținut actele

administrative atacate în sensul menținerii acestor datorii vamale în sarcina

societății comerciale.

Împotriva

acestei soluții au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice

Mureș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, precum și

Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj,

invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

La data

de 2 decembrie 2003 Autoritatea Națională Vamală, prin Direcția Regională

Vamală Cluj, a depus o precizare a recursului, în sensul că, urmare a faptului

că societatea comercială a achitat suma de 41.776.478 lei taxe vamale și

65.339.038 lei majorări de întârziere aferente, a cerut menținerea recursului

doar pentru suma de 5.222.060 lei reprezentând penalitățile de întârziere

aferente datorate bugetului de stat, sens în care reprezentanții recurenților

au pus concluzii cu ocazia dezbaterilor.

Recursurile,

astfel restrânse, sunt nefondate.

Din

actele avute în vedere de instanța de fond, cât și de cele depuse în  recurs de

către reprezentanții recurenților, rezultă în mod incontestabil că

intimata-reclamantă, ca urmare a importurilor respective, a datorat bugetului

de stat taxe vamale în sumă de 41.776.478 lei, din suma totală de 556.089.808

lei, cât stabiliseră inițial organele vamale, precum și suma de 65.339.038 lei

majorări de întârziere aferente sumei de 41.776.478 lei, din suma totală de

689.698.774 lei majorări de întârziere calculate de organele vamale la întreaga

sumă stabilită ca taxe vamale.

Deci,

cum prin actele administrative atacate nu au fost reținute în sarcina

intimatei-reclamante penalități de întârziere care să fi fost calculate la

taxele vamale, nu se poate ca în recurs să se realizeze o astfel de obligare a

societății comerciale.

Astfel

fiind, recursurile, astfel cum au fost restrânse, vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Mureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și de Autoritatea

Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj  împotriva

sentinței civile nr. 63 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.