ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 590/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr.63 pronunțată la data de 17 martie 2003 în dosarul nr. 202/2003/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea reclamantei S.C. „T.” SA și a anulat în parte decizia nr. 1917 din 26 noiembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și actele de constatare nr. 420 din 421 din 11 noiembrie 2001 încheiate de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, în sensul menținerii în sarcina reclamantei a obligațiilor de plată a sumei de 41.776.478 lei taxe vamale, plus majorările de întârziere aferente acestei sume.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că organele fiscale au calculat și menținut în sarcina societății comerciale reclamante o datorie vamală de 556.089.808 lei și majorări de întârziere de 689.698.774 lei pentru materialele neoriginale importate în regim de perfecționare activă, utilizate la fabricarea produselor compensatoare pentru care, la exportul produselor obținute, s-a cerut certificatul EUR 1, iar reclamanta nu l-a avut. A mai reținut că, ulterior, reclamanta a depus la organele vamale certificatul EUR 1 pentru majoritatea materialelor importate, constatând că, potrivit actului depus la dosar de către autoritățile pârâte, rezultă că reclamanta datora bugetului de stat taxe vamale în sumă de 41.776.478 lei plus majorările de întârziere aferente.

În acest sens, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a menținut actele administrative atacate în sensul menținerii acestor datorii vamale în sarcina societății comerciale. Împotriva acestei soluții au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, precum și Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

La data de 2 decembrie 2003 Autoritatea Națională Vamală, prin Direcția Regională Vamală Cluj, a depus o precizare a recursului, în sensul că, urmare a faptului că societatea comercială a achitat suma de 41.776.478 lei taxe vamale și 65.339.038 lei majorări de întârziere aferente, a cerut menținerea recursului doar pentru suma de 5.222.060 lei reprezentând penalitățile de întârziere aferente datorate bugetului de stat, sens în care reprezentanții recurenților au pus concluzii cu ocazia dezbaterilor. Recursurile, astfel restrânse, sunt nefondate.

Din actele avute în vedere de instanța de fond, cât și de cele depuse în recurs de către reprezentanții recurenților, rezultă în mod incontestabil că intimata-reclamantă, ca urmare a importurilor respective, a datorat bugetului de stat taxe vamale în sumă de 41.776.478 lei, din suma totală de 556.089.808 lei, cât stabiliseră inițial organele vamale, precum și suma de 65.339.038 lei majorări de întârziere aferente sumei de 41.776.478 lei, din suma totală de 689.698.774 lei majorări de întârziere calculate de organele vamale la întreaga sumă stabilită ca taxe vamale. Deci, cum prin actele administrative atacate nu au fost reținute în sarcina intimatei-reclamante penalități de întârziere care să fi fost calculate la taxele vamale, nu se poate ca în recurs să se realizeze o astfel de obligare a societății comerciale.

Astfel fiind, recursurile, astfel cum au fost restrânse, vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice și de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj împotriva sentinței civile nr. 63 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.