ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2606/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2606/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 30 septembrie 2003, reclamanta SC P.P. SRL Cluj-Napoca a solicitat
anularea parțială a deciziei nr. 285/2003, a Ministerului Finanțelor Publice,
în ce privește pct. 1 din decizie, anularea parțială a procesului-verbal de
control nr. 21939/2003, emis de Direcția de Supraveghere Vamală și Luptă
împotriva Fraudelor Vamale, cu privire la majorările de întârziere și
penalitățile aferente T.V.A., precum și înlăturarea obligației de plată a
acestor datorii, de 36.892.631 lei.
În motivarea cererii s-a
arătat că în perioada septembrie 2001 - iunie 2002, reclamanta a efectuat 5
importuri de jucării, beneficiind de regim vamal preferențial, deoarece
mărfurile au fost însoțite de certificatele EUR 1. Ulterior, ca urmare a
reverificării certificatelor, s-a stabilit în sarcina reclamantei, o datorie
vamală de 453.486.651 lei, la care s-au calculat dobânzi, penalități și
majorări de întârziere de 684.549.022 lei. Datoria vamală a fost achitată de
reclamantă, în termenul legal de 7 zile prevăzut de art. 61 alin. (3) C. vam.
și ulterior, prin decizia nr. 285/2003, a Ministerului Finanțelor Publice, au
fost anulate obligațiile de plată privind penalitățile de întârziere și
dobânzile aferente taxelor vamale și comisionul vamal. S-a respins, însă,
contestația reclamantei, pentru suma de 36.892.631 lei majorări de întârziere
și penalități aferente T.V.A., avându-se în vedere dispozițiile art. 11 alin.
(1) lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000, pârâții apreciind că aceste datorii curg de
la data înregistrării declarației vamale.
Prin sentința civilă nr. 1279/2003,
a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,
acțiunea a fost admisă.
Instanța a reținut că sunt
aplicabile dispozițiile art. 61 alin. (3) C. vam. Astfel, termenul de scadență
a plății T.V.A. nu a fost depășit, întrucât reclamanta a achitat datoria vamală
și T.V.A. în termenul legal de 7 zile, astfel încât nu datorează dobânzi și
penalități.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recursuri în termen, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția
Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor.
În motivarea recursurilor
s-a arătat în esență că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 și 31 din O.U.G. nr.
17/2000 și art. 15 din Legea nr. 345/2002, conform cărora obligația de plată a T.V.A.
ia naștere la data înregistrării declarației vamale și pentru neplata la termen
a datoriei se calculează majorări de întârziere.
Verificând cauza, în funcție
de motivarea recursurilor, în lumina dispozițiilor art. 304
1
C.
proc. civ., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Potrivit dispozițiilor art. 61
alin. (3) C. vam., când controlul vamal ulterior constată că s-au încălcat
reglementările vamale, autoritatea vamală comunică titularului operațiunii
comerciale, diferențele în minus de taxe vamale, care urmează a fi achitate în
termen de 7 zile de la data comunicării. Reclamanta a achitat aceste datorii în
termenul legal de 7 zile, astfel încât nu trebuie să suporte majorări de
întârziere.
T.V.A. aferentă, stabilită
de organele vamale, a fost achitată de petentă în același termen legal de 7
zile. Cum T.V.A. nu are o existență de sine stătătoare, ea însoțind raportul
juridic principal, a fost stabilită de organele de control, o dată cu fixarea
taxelor vamale.
În acest mod T.V.A. a
devenit exigibilă la data expirării celor 7 zile în care titularul operațiunii
comerciale trebuia să facă plata taxelor vamale, conform art. 61 alin. (3) C.
vam. Dacă plata principală este exigibilă la o anumită dată, plata T.V.A. aferentă
nu poate avea o altă dată la care să devină exigibilă. De altfel, sub aspectul
cuantumului, T.V.A. nu avea la ce să se raporteze. T.V.A. este calculată în
funcție de cuantumul taxelor vamale și nu este de conceput ca aceasta să fie
exigibilă la o dată anterioară datei la care trebuia achitată datoria
principală (taxa vamală).
Din perspectiva
dispozițiilor art. 61 alin. (3) C. vam., taxele vamale fiind achitate în termen
și T.V.A. aferentă se impune a fi achitată în același termen legal de 7 zile,
astfel încât nu se pot datora majorări de întârziere și penalități. În situația
dată se apreciază că nu sunt aplicabile textele legale invocate de recurente,
întrucât textul art. 61 alin. (3) C. vam., cuprinde dispoziții derogatorii.
Pentru considerentele expuse,
recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de recurs
care să poată fi analizate din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306
alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de
Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței
civile nr. 1279 din 29 octombrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială
și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 aprilie 2005.