ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1396/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 17 iunie 2003, reclamanta SC N.G. SA Cluj-Napoca a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, anularea deciziei nr. 627 din 31 mai 2003 emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestația formulată împotriva actului constatator nr. 655 din 30 septembrie 2002 și a proceselor-verbale anexe încheiate de Biroul Vamal de Control și Vămuire la Frontieră Borș, admiterea contestației și anularea actului constatator de mai sus și a procesului-verbal de calcul al majorărilor și penalităților de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că prin actul constatator nr. 655 din 30 septembrie 2002, i s-a stabilit în sarcină, suma de 31.959.972 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal și T.V.A., iar prin procesul-verbal nr. 12.004 din 1 octombrie 2002, anexă, i s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 120.751.166 lei și penalități de întârziere în sumă de 1.917.598 lei, în total 154.628.736 lei. În mod eronat, prin actul administrativ atacat, pârâta i-a respins contestația formulată împotriva acestor acte nelegale, întrucât în calitatea sa de declarant vamal în vama de intrare și-a îndeplinit toate obligațiile legale referitoare la tranzitul stabilit prin D.V.T.

nr. 13767 din 18 octombrie 1997. Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 4261/C din 7 octombrie 2003; a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că reclamantei, în calitate de comisionar vamal, îi revine obligația achitării sumelor reținute în sarcina sa, prin actele administrative contestate, conform prevederilor art. 95 din H.G. nr. 626/1997, în condițiile în care plata nu s-a efectuat direct de către titularul de tranzit, care este o firmă din Turcia și care, într-adevăr, nu a încheiat operațiunea vamală suspensivă pentru tranzitul în cauză. În opinia primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (2) din H.G. nr. 626/1997 și având în vedere că regimul vamal suspensiv nu a fost încheiat, corect au procedat organele vamale, încasând din oficiu drepturile de import datorate în baza unui act constatator.

Cât despre majorările și penalitățile de întârziere calculate, acestea reprezintă o măsură accesorie în raport cu debitul datorat. Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC N.G. SA Cluj-Napoca, pe care l-a timbrat potrivit cerințelor legale. Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu, la 2 martie 2004, recursul a fost admis în principiu, constatându-se că îndeplinește condițiile de formă și că motivele invocate de recurentă se încadrează în cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În susținerea recursului, reclamanta a susținut, în esență, că, în speță, este vorba despre o operațiune vamală care a beneficiat de un regim vamal de autostradă, care trebuia finalizat la Biroul Vamal de Ieșire – Giurgiu Autostradă, de către comisionarul vamal de la acest birou.

Dispozițiile art. 97, 164 și 165 din H.G. nr. 626/1997, invocate de prima instanță, sunt neaplicabile, acestea reglementând în opinia recurentei, situația unui import de mărfuri, și nu pe cea a mărfurilor care tranzitează România, cu destinația Turcia, cum este cazul de față. A mai arătat că, în orice caz, culpa pentru neplata obligațiilor vamale nu îi aparține, aceasta revenind titularului de tranzit, conform art. 162 alin. (1) din H.G. nr. 626/1997 sau comisionarului vamal de la biroul vamal de ieșire din România. Pe de altă parte, așa cum rezultă din adresele nr. 13337/1997 și nr. 6378/1997, Birourile Vamale Cluj-Napoca și Borș au comunicat băncii că operațiunile pentru care s-a emis scrisoarea de garanție, au fost lichidate.

Criticile formulate de recurentă sunt întemeiate. În fapt, așa cum rezultă din actele dosarului, la data de 18 octombrie 1997, recurenta a introdus în țară, prin Vama Borș, o cantitate de 4325 kg articole de îmbrăcăminte, pentru care s-a întocmit D.V.T. nr. 13767 din 18 octombrie 1997, în baza căreia titularul operațiunii vamale a beneficiat de un regim vamal de autostradă, durata tranzitului vamal aprobat fiind de 3 zile. Întrucât titularul de tranzit nu s-a prezentat la Biroul Vamal Giurgiu Autostradă pentru definitivarea operațiunii de vămuire a mărfii tranzitate, unitatea vamală din Borș a încheiat la data de 30 septembrie 2002, actul constatator nr. 655 și la 1 octombrie 2002, procesul-verbal nr. 12004, prin care a stabilit în sarcina recurentei-reclamante, obligații bugetare constând în taxe vamale, comision vamal și T.V.A., precum și majorări și penalități de întârziere aferente.

În conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (1) din H.G. nr. 626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, „titularul de tranzit vamal este transportatorul mărfurilor. Acesta este obligat să depună la biroul vamal de plecare, direct sau prin reprezentant, o declarație vamală de tranzit”. Din textul legal citat, coroborat cu actele dosarului, rezultă că titularul operațiunii vamale este transportatorul bunurilor, în speță SC S.T. Turcia, și nu recurenta, aceasta din urmă având doar calitatea de declarant și comisionar vamal.

Nu se poate reține nici răspunderea subsidiară a recurentei, care, potrivit susținerilor intimatei și primei instanțe, în calitate de comisionar vamal, trebuia să achite obligațiile vamale, deoarece așa cum s-a dovedit prin adresele nr. 13337 din 5 noiembrie 1997, emisă de Vama Cluj-Napoca și nr. 6378 din 7 noiembrie 1997 a Vămii Borș, cele două autorități vamale și-au dat acordul cu privire la deblocarea scrisorii de garanție bancară a recurentei, deoarece operațiunile vamale pentru care a fost constituită, au fost lichidate. Intimata-pârâtă nu poate invoca faptul că adresele indicate nu specifică printre operațiunile lichidate, pe cele în cauză, întrucât culpa într-o asemenea omisiune revine în exclusivitate autorităților vamale și e de principiu că nu se poate invoca în apărare, propria culpă.

Prin urmare, atât în ceea ce privește taxele vamale, comisionul vamal și T.V.A., cât și cu privire la majorările de întârziere și penalitățile aferente calculate, impunerea recurentei s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale incidente. Pronunțând o soluție contrară, prima instanță a aplicat eronat aceste dispoziții legale. Trebuie menționat, totuși, că susținerea recurentei din concluzii scrise, conform căreia dreptul de stabilire a creanțelor bugetare în discuție ar fi fost prescris, este neîntemeiată. Față de data emiterii D.V.T., respectiv 18 octombrie 1997, întocmirea actului constatator la 30 septembrie 2002 și a procesului-verbal la 1 octombrie 2002 s-a făcut în cadrul termenului de prescripție de 5 ani, neavând relevanță data comunicării acestor acte către recurentă.

Față de toate cele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., se va admite recursul și se va modifica sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantei. Pe cale de consecință, Curtea va anula decizia nr. 627/2003 a intimatei, precum și actul constatator și procesul-verbal contestate emise de Biroul Vamal Borș și va exonera recurenta-reclamantă de plata sumei totale de 154.628.736 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal, T.V.A., majorări și penalități de întârziere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC N.G. SA Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 4261/C din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei SC N.G. SA Cluj-Napoca. Anulează decizia nr. 627 din 31 mai 2003 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și actul constatator nr. 655 din 30 septembrie 2002 și procesul-verbal nr. 12004 din 11 octombrie 2002, emise de Biroul Vamal Borș și exonerează reclamanta de plata sumei totale de 154.628.736 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal, T.V.A., majorări și penalități de întârziere. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2004.