ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1395/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3

iulie 2003, reclamanta SC N.G. SA Cluj Napoca a chemat în judecată Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, pentru ca prin sentința ce se

va pronunța și în contradictoriu cu Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Oradea – Biroul Vamal de Control și Vămuire Borș, să se dispună anularea

deciziei nr. 637 din 9 iunie 2003, precum și anularea actului constatator nr.

161 din 11 aprilie 2003 și a procesului-verbal din aceeași dată, privind

calculul majorărilor și penalităților de întârziere calculate.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că a întocmit declarația vamală de tranzit și a emis scrisoare de

garanție în limita taxelor vamale, ce urmau a fi plătite de importator, iar

reprezentanții SC T. SRL nu au prezentat la biroul vamal de destinație,

autovehiculul, pentru a se încheia regimul de tranzit vamal, astfel că s-a

procedat la emiterea unui titlu de creanță în sarcina sa, împrejurare care

contravine dispozițiilor legale în vigoare.

Tribunalul Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 4804 din 5 noiembrie

2003, a respins acțiunea.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamanta SC N.G. SA, susținând că temeiul legal al soluției date este

decizia nr. 2397/2000 a Direcției Generale a Vămilor, care însă a fost abrogată

prin decizia nr. 471/2002, că titularul tranzitului vamal este transportatorul

mărfurilor, și nu reclamanta care are numai calitatea de comisionar vamal.

Recursul este fondat.

În fapt, SC N.G. SA Cluj, Agenția

Vama Borș a întocmit declarația vamală de tranzit nr. I – 145757 din 22 mai

2001, privind autovehiculul marca D.B., proprietatea SC T. SRL, în vederea

îndeplinirii operațiunilor de tranzit vamal.

Reclamanta-recurentă a garantat

operațiunea vamală suspensivă, cu scrisoarea de garanție nr. 31 februarie 2000,

în limita valorii taxelor vamale ce urmau să fie plătite de către importatori,

la biroul vamal din Sighetul Marmației, care era localitatea de destinație.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (1) din Regulamentul vamal, declarația vamală de tranzit constituie

titlu executoriu pentru plata taxelor vamale, în cazul în care transportatorul

nu prezintă bunurile la unitatea vamală de destinație în termenul stabilit,

prin alineatul ultim al aceluiași articol stabilindu-se că unitatea vamală care

a emis declarația vamală de tranzit, percepe taxele vamale devenite exigibile

după ce a solicitat unității vamale de destinație, informații cu privire la

sosirea bunurilor tranzitate.

În ipoteza în care garantarea plății

taxelor vamale s-a făcut în modalitatea prevăzută de art. 236 lit. a) din

Regulamentul vamal, prin consemnarea taxelor vamale, adică prin depunerea

provizorie la organele vamale, a sumei egale cu cuantumul taxelor vamale

aferente bunului, cum este cazul în speță, unitatea vamală care a emis

declarații vamale de tranzit, trebuia să procedeze la încheierea din oficiu a

operațiunii de tranzit, așa cum prevăd dispozițiile art. 25 din O.G. nr.

26/1993, ceea ce constă în virarea sumelor depuse, din contul garanției vamale,

în cel al taxelor vamale.

În conformitate cu dispozițiile art.

162 din H.G. nr. 626/1997, titularul tranzitului vamal este transportatorul

mărfurilor, ceea ce înseamnă că în speța de față este SC T. SRL, și nu

recurenta-reclamantă care are numai calitatea de comisionar vamal.

Argumentarea instanței de fond

potrivit căreia raportul la momentul încheierii documentelor vamale decizia nr.

2397/2000 a Direcției Generale a Vămilor era în vigoare, nu poate fi reținut,

dispozițiile acesteia neputând contrazice prevederile H.G. nr. 626/1997.

De altfel, această decizie a și fost

abrogată prin decizia nr. 471/2002 a Direcției Generale a Vămilor.

Având în vedere cele mai sus

arătate, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica sentința

atacată și în fond, se va admite acțiunea formulată de aceasta. Se vor anula

actele administrative atacate și va fi exonerată reclamanta, de suma

actualizată, prin adăugarea dobânzilor și penalităților de întârziere rezultate

din adresa de înființare a popririi nr. 211 din ianuarie 2004, cu care a fost

executată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC N.G.

SA Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 4804/C din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond

admite acțiunea formulată de reclamanta SC N.G. SA Cluj Napoca.

Anulează decizia nr. 637 din 9 iunie

2003 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și actul

constatator nr. 161 din 11 aprilie 2003 și procesul-verbal cu același număr,

încheiate de Biroul Vamal de Control și Vămuire Borș.

Exonerează pe reclamantă de plata

sumei totale de 79.484.855 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal și T.V.A.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2004.