ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1395/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 iulie 2003, reclamanta SC N.G. SA Cluj Napoca a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, pentru ca prin sentința ce se va pronunța și în contradictoriu cu Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea – Biroul Vamal de Control și Vămuire Borș, să se dispună anularea deciziei nr. 637 din 9 iunie 2003, precum și anularea actului constatator nr. 161 din 11 aprilie 2003 și a procesului-verbal din aceeași dată, privind calculul majorărilor și penalităților de întârziere calculate.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a întocmit declarația vamală de tranzit și a emis scrisoare de garanție în limita taxelor vamale, ce urmau a fi plătite de importator, iar reprezentanții SC T. SRL nu au prezentat la biroul vamal de destinație, autovehiculul, pentru a se încheia regimul de tranzit vamal, astfel că s-a procedat la emiterea unui titlu de creanță în sarcina sa, împrejurare care contravine dispozițiilor legale în vigoare. Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 4804 din 5 noiembrie 2003, a respins acțiunea. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC N.G. SA, susținând că temeiul legal al soluției date este decizia nr. 2397/2000 a Direcției Generale a Vămilor, care însă a fost abrogată prin decizia nr. 471/2002, că titularul tranzitului vamal este transportatorul mărfurilor, și nu reclamanta care are numai calitatea de comisionar vamal.

Recursul este fondat. În fapt, SC N.G. SA Cluj, Agenția Vama Borș a întocmit declarația vamală de tranzit nr. I – 145757 din 22 mai 2001, privind autovehiculul marca D.B., proprietatea SC T. SRL, în vederea îndeplinirii operațiunilor de tranzit vamal. Reclamanta-recurentă a garantat operațiunea vamală suspensivă, cu scrisoarea de garanție nr. 31 februarie 2000, în limita valorii taxelor vamale ce urmau să fie plătite de către importatori, la biroul vamal din Sighetul Marmației, care era localitatea de destinație.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) din Regulamentul vamal, declarația vamală de tranzit constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale, în cazul în care transportatorul nu prezintă bunurile la unitatea vamală de destinație în termenul stabilit, prin alineatul ultim al aceluiași articol stabilindu-se că unitatea vamală care a emis declarația vamală de tranzit, percepe taxele vamale devenite exigibile după ce a solicitat unității vamale de destinație, informații cu privire la sosirea bunurilor tranzitate.

În ipoteza în care garantarea plății taxelor vamale s-a făcut în modalitatea prevăzută de art. 236 lit. a) din Regulamentul vamal, prin consemnarea taxelor vamale, adică prin depunerea provizorie la organele vamale, a sumei egale cu cuantumul taxelor vamale aferente bunului, cum este cazul în speță, unitatea vamală care a emis declarații vamale de tranzit, trebuia să procedeze la încheierea din oficiu a operațiunii de tranzit, așa cum prevăd dispozițiile art. 25 din O.G. nr. 26/1993, ceea ce constă în virarea sumelor depuse, din contul garanției vamale, în cel al taxelor vamale. În conformitate cu dispozițiile art. 162 din H.G. nr. 626/1997, titularul tranzitului vamal este transportatorul mărfurilor, ceea ce înseamnă că în speța de față este SC T. SRL, și nu recurenta-reclamantă care are numai calitatea de comisionar vamal.

Argumentarea instanței de fond potrivit căreia raportul la momentul încheierii documentelor vamale decizia nr. 2397/2000 a Direcției Generale a Vămilor era în vigoare, nu poate fi reținut, dispozițiile acesteia neputând contrazice prevederile H.G. nr. 626/1997. De altfel, această decizie a și fost abrogată prin decizia nr. 471/2002 a Direcției Generale a Vămilor. Având în vedere cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va modifica sentința atacată și în fond, se va admite acțiunea formulată de aceasta. Se vor anula actele administrative atacate și va fi exonerată reclamanta, de suma actualizată, prin adăugarea dobânzilor și penalităților de întârziere rezultate din adresa de înființare a popririi nr. 211 din ianuarie 2004, cu care a fost executată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC N.G. SA Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 4804/C din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond admite acțiunea formulată de reclamanta SC N.G. SA Cluj Napoca. Anulează decizia nr. 637 din 9 iunie 2003 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și actul constatator nr. 161 din 11 aprilie 2003 și procesul-verbal cu același număr, încheiate de Biroul Vamal de Control și Vămuire Borș. Exonerează pe reclamantă de plata sumei totale de 79.484.855 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal și T.V.A. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2004.