ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2007

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 627 din 22

februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta SC R.R. SRL

Lugoj împotriva sentinței civile nr. 288 din 18 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a casat sentința

atacată și, în fond, a admis acțiunea.

A fost anulată, astfel,

decizia nr. 290 din 29 august 2003 a Ministerului Finanțelor Publice și

procesul-verbal nr. 14296 din 23 iunie 2003, încheiat de Direcția Regională

Vamală Interjudețeană Timișoara, cu privire la suma de 13.992.062.731 lei,

reprezentând taxe vamale, T.V.A. și dobânzi la taxele vamale și T.V.A.

Recurenta SC R.R. SRL, Lugoj

a solicitat prin cererea înregistrată la 9 martie 2006, completarea deciziei nr.

627 din 22 februarie 2006, cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de

litigiu, în fond și în recurs, susținând în temeiul prevederilor art. 281

2

pct. 1 C. proc. civ., că instanța de control judiciar a omis să se pronunțe

asupra solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată, cererea fiind

formulată atât prin recurs, cât și prin concluziile depuse la data judecării

recursului.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea

pronunțată în ședința Camerei de consiliu de la 22 martie 2006, fără citarea

părților, a respins cererea, reținând că recurenta nu a precizat cuantumul

acestor cheltuieli și nu a depus la dosar documentele justificative în original,

pentru a dovedi suportarea lor la judecata cauzei în fond sau în recurs.

La data de 10 aprilie 2006, SC

R.R. SRL, Lugoj a formulat contestație în anulare împotriva încheierii prin

care i s-a respins cererea de completare a deciziei nr. 627/2006, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Contestația în anulare a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că soluționarea cererii de completare a

dispozitivului deciziei nr. 627 din 22 februarie 2006 s-a făcut fără citarea

contestatoarei-recurente, în ciuda prevederilor art. 281

2

alin. (2) C.

proc. civ.

Examinând cauza, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.

317 alin. (1) C. proc. civ., pentru promovarea căii extraordinare de atac a

contestației în anulare și că prezenta contestație este întemeiată.

Conform actelor dosarului nr.

25474/1/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea întemeiată pe

dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ., pentru completarea deciziei nr.

627 din 22 februarie 2006, pronunțată de secția de contencios administrativ și

fiscal a instanței supreme, a fost judecată cu încălcarea dispozițiilor exprese

privind citarea părților, respectiv a art. 281

2

alin. (2) C. proc.

civ. De astfel, în încheierea pronunțată la 22 martie 2006 se arată în mod clar

că judecarea respectivei cereri s-a realizat „fără citarea părților”, fapt ce

contravine dispozițiilor legale imperative amintite mai înainte.

Ca urmare, în temeiul art. 317

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestația în anulare va fi admisă, cu

consecința anulării încheierii din 22 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Rejudecând în condițiile

prevăzute de art. 281

2

C. proc. civ., Curtea reține, însă, că este

neîntemeiată cererea având ca obiect completarea dispozitivului deciziei nr. 627

din 22 februarie 2006 a acestei instanțe.

În motivarea cererii în

discuție, contestatoarea-recurentă a precizat că instanța de recurs a omis a se

pronunța asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată suportate

pe parcursul litigiului purtat cu Direcția Regională Vamală Timișoara,

Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, în cauză nu este vorba de o omisiune de pronunțare asupra unei

cereri în sensul prevăzut de art. 281

2

C. proc. civ.

În considerentele deciziei nr.

627 din 22 februarie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, se argumentează neacordarea

cheltuielilor de judecată pretinse de recurentă prin neprecizarea cuantumului

lor și prin neprezentarea documentelor originale care să ateste că au fost

suportate.

Așadar, instanța s-a

pronunțat asupra cererii privitoare la cheltuielile de judecată, respingând-o.

Mai mult, față de lipsa la acel moment a documentelor originale, partea a fost

îndrumată să le solicite pe calea unei acțiuni separate.

Și, într-adevăr, în

concluziile scrise depuse în dosarul de recurs se solicită generic „cheltuieli

de judecată constând în onorariul de avocat și onorariul de expert”, iar la

fila 65 se află atașată doar o copie xerox a unui ordin de plată.

Constatându-se că nu sunt

incidente dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ., cererea de

completare a deciziei nr. 627/2006 va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de SC R.R. SRL, Lugoj împotriva încheierii din 22 martie 2006,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 25474/1/2004 (nr. 7628/2004).

Anulează încheierea atacată

și, rejudecând, respinge cererea formulată de SC R.R. SRL Lugoj privind

completarea dispozitivului deciziei nr. 627 din 22 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2007.