ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5485/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 772 din 10

noiembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ,

a admis recursul declarat de reclamanta M.D.F. F. SA, actuala SC K.S. SA,

împotriva sentinței civile nr. 1148 din 2 octombrie 2003, pronunțată de

Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ; a modificat sentința, în

sensul că a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 86 din 14 martie

2003, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Alba și a înlăturat obligația de

plată pentru suma de 1.872.171.741 lei, stabilită în sarcina reclamantei.

Prin încheierea nr. 285 din 5

aprilie 2005, Judecătoria Cluj Napoca a constatat îndeplinite cerințele art.

373

1

C. proc. civ. și în temeiul dispozițiilor art. 336 din același

cod, a admis cererea reclamantei și a încuviințat executarea silită a deciziei

nr. 772/2004.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel, debitoarea Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională

Vamală Cluj, apel respins prin decizia nr. 120 din 6 iulie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj.

S-a reținut că invocarea de către

apelantă, a executării de bună voie a titlului, nu poate constitui decât cel

mult, motiv de contestație la executare.

Împotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională

Vamală Cluj, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că în mod

greșit s-au apreciat ca fiind îndeplinite cerințele art. 373

1

C.

proc. civ., referitoare la instanța competentă, care în cazul de față nu putea

fi decât Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, și nicidecum

Judecătoria Cluj Napoca, având în vedere că titlul executor este o hotărâre

pronunțată de o instanță de contencios administrativ.

Recurenta a mai susținut că faptul

executării de bunăvoie constituie un incident pe care instanța avea obligația

să-l aibă în vedere și în raport cu care să se pronunțe asupra legalității

cererii.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art.

373

1

C. proc. civ.: „cererea de executare silită se depune la

executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune astfel. Executorul va solicita

încuviințarea executării de către instanța de executare”.

Art. 2 din Legea nr. 554/2004, legea

contenciosului administrativ, definește, „instanța de executare”, ca fiind

instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.

Astfel fiind, cum în cauză Curtea de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, este instanța care a

soluționat irevocabil fondul litigiului, în raport cu dispozițiile legale

menționate, urmează a se constata că aceasta este instanța de executare

competentă să soluționeze cererea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor și de Direcția Regională Vamală Cluj împotriva

deciziei nr. 120 din 6 iulie 2005, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia sus-menționată,

precum și încheierea nr. 285 din 5 aprilie 2005, a Judecătoriei Cluj Napoca și

trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Alba, secția de

contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 noiembrie 2005.