ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 754/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 4384 din 20

septembrie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul

nr. 1854/2004, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și ca

inadmisibil, cel declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția

Regională a Vămilor Cluj, ambele formulate împotriva sentinței civile nr. 1345

din 12 noiembrie 2003, a Curții de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut că Autoritatea Națională a Vămilor nu a figurat ca parte la

soluționarea în fond a cauzei, astfel încât recursul său este inadmisibil.

Asupra recursului Ministerului

Finanțelor Publice, instanța a constatat că acesta nu se fondează, întrucât

reclamanta SC F. SA Cluj Napoca este beneficiara unei scutiri legale de plata

taxelor vamale și a T.V.A., prin O.U.G. nr. 165/2001, aprobată prin Legea nr.

112/2002.

Împotriva acestei decizii a formulat

în termen, contestația în anulare din cauza de față, recurenta Autoritatea

Națională a Vămilor și Direcția Regională a Vămilor Cluj, cererea fiind legal

scutită de plata taxelor de timbru.

Cererea invocă în drept dispozițiile

art. 318 alin. (1) teza I și teza a II-a C. proc. civ., în motivarea ei

susținându-se:

- că Autoritatea Națională a Vămilor

și Direcția Regională a Vămilor Cluj au invocat în recurs excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 165/2001, iar instanța de recurs a respins-o

ca inadmisibilă, dar nu a așteptat să se împlinească termenul de 48 de ore în

care încheierea putea fi atacată cu recurs separat, ci a soluționat imediat și

recursurile pe fond, ceea ce reprezintă o „greșeală materială”, în sensul art.

318 alin. (1) teza I C. proc. civ.;

- că respingerea, ca inadmisibil, a

recursului Autorității Naționale a Vămilor este rezultatul tot al unei greșeli

materiale, întrucât Direcția Regională a Vămilor Cluj, ca parte la judecata în

fond, reprezenta autoritatea vamală, deci în numele și pentru Autoritatea Națională

a Vămilor, ca parte în proces;

- că instanța nu a cercetat, din

greșeală, motivele de recurs formulate de Direcția Regională a Vămilor Cluj, în

numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor.

Contestația nu se fondează.

Nici unul dintre motivele concrete

ale contestației nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Pentru ca dezlegarea dată de instanță să fie

rezultatul unei greșeli materiale, trebuia ca instanța să fi comis erori cu

caracter procedural, asupra unor date materiale care să fi dus la pronunțarea

unei soluții greșite.

Nu este vorba de o greșeală a

instanței, ci, în mod obiectiv, de o greșeală materială.

Dacă instanța ar fi trebuit să dea

aceeași soluție, chiar dacă ar fi cunoscut împrejurarea de fapt invocată, deși

s-a săvârșit o greșeală materială, aceasta este irelevantă și contestația în

anulare trebuie respinsă.

Or, în speță, recursul formulat de Agenția Națională

de Administrare Fiscală și care a fost respins în fond, are aceeași motivare în

drept, ca și recursul Autorității Naționale a Vămilor, formulat pentru ea, de

Direcția Regională a Vămilor Cluj.

Așadar, instanța de recurs a

analizat legalitatea și temeinicia sentinței în fond, chiar dacă a respins

recursul Autorității Naționale a Vămilor, ca inadmisibil.

În ceea ce privește respingerea cererii de sesizare

a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, prin practicaua deciziei de recurs,

iar nu prin încheiere separată, această eroare procedurală nu intră sub

incidența dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de Autoritatea Națională a Vămilor, în numele și pentru Direcția

Regională Vamală Cluj, împotriva deciziei civile nr. 4384 din 20 septembrie

2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Obligă contestatoarea la 5.000 RON

cheltuieli de judecată către intimata SC Farmec SA Cluj, stabilită conform art.

274 pct. 3 C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 martie 2006.