ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2800/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „SP MU” SRL B, județul Caraș-Severin, actuala S.C. „VF” SRL B, împotriva sentinței civile nr.308 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă S.C. „SP MU” SRL B, județul Caraș-Severin, cu denumirea actuală S.C. „VF” SRL B, reprezentată de avocat; intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic VCS; Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, ambele părți fiind reprezentate de consilierul juridic IL. Procedura completă.

Reprezentantul recurentei-reclamante a susținut și dezvoltat motivele de recurs, arătând că instanța de fond a înlăturat concluziile expertului desemnat în cauză care este un specialist în domeniul agroalimentar și a reținut, în mod greșit, că societatea nu a desfășurat o activitate de producție pentru a beneficia de prevederile art.6, lit.”b” din O.U.G. nr.75/2000. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței atacate iar pe fondul cauzei anularea deciziei nr.2060 din 20 decembrie 2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal de control încheiat la 15 noiembrie 2001 de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, cu consecina exonerării societății de la plata taxelor vamale în cuantum de 22.730.149.982 lei.

Reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice a pus concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, arătând că societatea a încălcat prevederile legale, astfel că nu poate beneficia de anumite facilități privind taxele vamale. Reprezentanta Direcției Generale a Vămilor a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, arătând că nu se poate vorbi de o producție proprie a societății, întrucât materia primă nu a suportat nici un fel de prelucrare iar din procesul-verbal tehnic nu rezultă că s-a desfășurat o producție proprie. Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului și de modificare a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, arătând că în cauză este vorba de o producție proprie a societății.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr.771/CA din 18 ianuarie 2002, reclamanta S.C. „SP MU” SRL B, județul Caraș-Severin, cu denumirea actuală S.C. „VF” SRL B, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, anularea deciziei nr.2060 din 20 decembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, prin care au fost menținute în sarcina sa obligații financiar bugetare în sumă de 22.730.149.982 lei reprezentând drepturi vamale pentru un număr de 51 operațiuni import carne de pui efectuate în perioada 25 mai – 13 iulie 2001, așa cum acestea au fost stabilite prin procesul-verbal de control nr.25888 din 15 noiembrie 2001 întocmit de inspectorii din cadrul Direcției Regionale Vamale Interjudețene Timișoara.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că întreaga cantitate de carne de pui importată a fost supusă procesului de producție proprie, cu respectarea cerințelor legale, astfel că în conformitate cu prevederile art.6, lit. „b” din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de Urgență nr.75 din 16 iunie 2000, ea, reclamanta, beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale și în consecință și de la plata taxei pe valoarea adăugată, pentru materiile prime importate necesare realizării producției proprii în zonă.

Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta deține certificat de investitor în zona defavorizată și are ca obiect principal de activitate fabricarea preparatelor și semipreparatelor din carne însă produsul nou rezultat este de fapt un sortiment al produsului importat, neprezentând caracteristici fizice, chimice sau tehnico-funcționale distincte față de acesta, astfel că nu poate să beneficieze de scutire de la plata taxelor vamale. În cauză, a fost încuviințată efectuarea unei expertize tehnice de către ing. I. I. expert în industria alimentară și comerț exterior. Instanța de fond, Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.308 din 24 septembrie 2002, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: - reclamanta deține în patrimoniul său un număr de utilaje industriale, de personal propriu calificat și a supus prelucrării carnea de pui importată însă pentru a beneficia de facilitățile prevăzute la art.6 lit.„b” din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/1998, modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2000, este esențial ca din procesul tehnologic utilizat să rezulte un produs finit care să fie diferit de produsul încorporat ca materie primă în acesta; - reclamanta s-a rezumat la tranșarea sferturilor de pui congelate, la sărarea și condimentarea acestora și apoi le-a livrat beneficiarilor, însă bucățile de pui rezultate după porționare, chiar condimentate, nu se deosebesc de materia primă, respectiv de sferturile de pui din care provin acestea; - concluziile expertului sunt eronate, motiv pentru care expertiza va fi înlăturată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - instanța de fond nu a ținut seama de nelegalitatea actului de constatare, acesta fiind nul, întrucât nu specifică normativele legale încălcate iar din echipa de control nu au făcut parte și reprezentanți ai Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, contrar Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței de Urgență nr.24/1998, norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.728/2001; - în mod greșit, instanța a înlăturat concluziile expertului desemnat în cauză, concluzii din care rezultă că prin respectarea schemei tehnologice au fost obținute semipreparate din carne de pasăre tip „grill” care au suferit transformări biochimice, senzoriale și ale stării de conservabilitate.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art.304 1 din Codul de procedură civilă, această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează. În conformitate cu prevederile art.6, alin.(1), lit. „b” din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/1998, astfel cum acesta a fost modificat prin Ordonanța de Urgență nr.75/2000, societățile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române care își au sediul și își desfășoară activitatea în zonă defavorizată, beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale pentru materiile prime importate necesare în vederea realizării producției proprii în zonă.

Potrivit cap.I „dispoziții generale, definiții” din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/1998, prin „producție proprie”, în sensul legii, se înțelege procesul de prelucrare, transformare sau de asamblare a unor bunuri în cadrul unității de producție a agentului economic, în vederea obținerii unor produse cu caracteristici fizice, chimice sau tehnico-funcționale distincte față de cele ale bunurilor încorporate în produsul nou rezultat.

Criticile prezentate de recurentă sub aspectul nelegalității actului de control sunt nefondate întrucât organul de control a consemnat în mod expres (fila 12, dosar fond) că societatea controlată „a beneficiat în mod eronat de facilitățile prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.75/2000” iar în ceea ce privește componența echipei de control a autorității vamale, Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței de Urgență nr.24/1998 nu prevăd efectuarea controlului de către echipe cu componență mixtă. Nici critica prezentată de recurentă pe fondul cauzei nu se dovedește a fi întemeiată.

Astfel, la data de 28 mai 2001, recurenta-reclamantă a obținut licență de fabricație pentru „fabricarea semipreparatelor și preparatelor din carne (fila 19, dosar fond) însă din fișele de magazie și rapoartele de producție pe perioada 25 mai – 12 iulie 2001 ( filele 73 – 108 dosar fond) rezultă că materia primă importată (sferturi de pui) și eliberată din vamă în perioada sus menționată nu a fost supusă unui proces de prelucrare și transformare a acesteia în semipreparate și preparate din carne, ci a fost porționată în „pulpă inferioară și pulpă superioară cu spate”, apoi a fost presărată cu amestec condimentar din sare și piper. Produsul astfel obținut a fost denumit de recurenta-reclamantă „semipreparat pasăre tip grill” și vândut, în aceeași zi, unui agent comercial din Arad care l-a recepționat sub denumirea de „pulpe cu spate condimentate” și le-a vândut, sub aceeași denumire, unor agenți comerciali din orașele mari.

( A se vedea în acest sens, declarația administratorului S.C. „CA” SRL A. – filele 67-68, dosar fond). Rezultă că produsul obținut de recurenta-reclamantă nu poate fi caracterizat ca fiind „producție proprie”, în sensul reglementării sus menționate, întrucât acesta nu conține caracteristici fizice, chimice sau tehnico-funcționale distincte față de cele ale produsului importat și încorporat în produsul nou rezultat. Procesul tehnologic utilizat de recurenta-reclamantă nu poate fi unul de prelucrare a cărnii de pasăre din import (conform licenței de fabricație obținută) iar produsul rezultat este de fapt un sortiment al produsului importat. Mai mult, activitatea recurentei-reclamantei se înscrie ca fiind una comercială, astfel că nu poate beneficia de scutirea de la plata taxelor vamale și în consecință și a T.V.A.-ului, așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.

Față de cele prezentate, sentința instanței de fond va fi menționată ca legală și temeinică iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.C. „SP MU” SRL B, județul Caraș-Severin, actuala S.C. „VF” SRL B, împotriva sentinței civile nr.308 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2003.