ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2800/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de S.C. „SP MU” SRL B, județul Caraș-Severin, actuala

S.C. „VF” SRL B, împotriva sentinței civile nr.308 din 24 septembrie 2002

a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și

contencios administrativ.

La apelul nominal s-au

prezentat: recurenta-reclamantă S.C. „SP MU” SRL B, județul

Caraș-Severin, cu denumirea actuală S.C. „VF” SRL B,

reprezentată de avocat; intimații-pârâți Ministerul

Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic VCS; Direcția

Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Timișoara, ambele părți fiind reprezentate

de consilierul juridic IL.

Procedura completă.

Reprezentantul

recurentei-reclamante a susținut și dezvoltat motivele de recurs,

arătând că instanța de fond a înlăturat concluziile

expertului desemnat în cauză care este un specialist în domeniul agroalimentar

și a reținut, în mod greșit, că societatea nu a

desfășurat o activitate de producție pentru a beneficia de

prevederile art.6, lit.”b” din O.U.G. nr.75/2000. A pus concluzii de admitere a

recursului, casarea sentinței atacate iar pe fondul cauzei anularea

deciziei nr.2060 din 20 decembrie 2002 emisă de Ministerul Finanțelor

Publice și a procesului-verbal de control încheiat la 15 noiembrie 2001 de

Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Timișoara, cu consecina exonerării societății de la plata

taxelor vamale în cuantum de 22.730.149.982 lei.

Reprezentanta Ministerului

Finanțelor Publice a pus concluzii de respingere a recursului și de

menținere a sentinței instanței de fond ca legală și

temeinică, arătând că societatea a încălcat prevederile legale,

astfel că nu poate beneficia de anumite facilități privind

taxele vamale.

Reprezentanta

Direcției Generale a Vămilor a pus concluzii de respingere a

recursului ca nefondat, arătând că nu se poate vorbi de o

producție proprie a societății, întrucât materia primă nu a

suportat nici un fel de prelucrare iar din procesul-verbal tehnic nu

rezultă că s-a desfășurat o producție proprie.

Procurorul a pus concluzii

de admitere a recursului și de modificare a sentinței atacate, în

sensul admiterii acțiunii, arătând că în cauză este vorba

de o producție proprie a societății.

C U R T E A

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea în

contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub

nr.771/CA din 18 ianuarie 2002, reclamanta S.C. „SP MU” SRL B, județul

Caraș-Severin, cu denumirea actuală S.C. „VF” SRL B, a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice,

Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională

Vamală Interjudețeană Timișoara, anularea deciziei nr.2060

din 20 decembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, prin

care au fost menținute în sarcina sa obligații financiar bugetare în

sumă de 22.730.149.982 lei reprezentând drepturi vamale pentru un număr

de 51 operațiuni import carne de pui efectuate în perioada 25 mai – 13

iulie 2001, așa cum acestea au fost stabilite prin procesul-verbal de

control nr.25888 din 15 noiembrie 2001 întocmit de inspectorii din cadrul

Direcției Regionale Vamale Interjudețene Timișoara.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că întreaga cantitate de

carne de pui importată a fost supusă procesului de producție

proprie, cu respectarea cerințelor legale, astfel că în conformitate

cu prevederile art.6, lit. „b” din Ordonanța de Urgență a

Guvernului nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, astfel cum a fost

modificat prin Ordonanța de Urgență nr.75 din 16 iunie 2000, ea,

reclamanta, beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale și în

consecință și de la plata taxei pe valoarea adăugată,

pentru materiile prime importate necesare realizării producției

proprii în zonă.

Prin întâmpinarea

formulată, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea

acțiunii, arătând că reclamanta deține certificat de investitor

în zona defavorizată și are ca obiect principal de activitate

fabricarea preparatelor și semipreparatelor din carne însă produsul

nou rezultat este de fapt un sortiment al produsului importat, neprezentând

caracteristici fizice, chimice sau tehnico-funcționale distincte

față de acesta, astfel că nu poate să beneficieze de

scutire de la plata taxelor vamale.

În cauză, a fost

încuviințată efectuarea unei expertize tehnice de către ing. I.

I. expert în industria alimentară și comerț exterior.

Instanța

de fond, Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr.308 din 24

septembrie 2002, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca

nefondată.

Pentru a pronunța

astfel, instanța a reținut următoarele:

- reclamanta deține în

patrimoniul său un număr de utilaje industriale, de personal propriu

calificat și a supus prelucrării carnea de pui importată

însă pentru a beneficia de facilitățile prevăzute la art.6

lit.„b” din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/1998,

modificată și completată prin Ordonanța de

Urgență a Guvernului nr. 75/2000, este esențial ca din procesul

tehnologic utilizat să rezulte un produs finit care să fie diferit de

produsul încorporat ca materie primă în acesta;

- reclamanta s-a rezumat la

tranșarea sferturilor de pui congelate, la sărarea și

condimentarea acestora și apoi le-a livrat beneficiarilor, însă

bucățile de pui rezultate după porționare, chiar

condimentate, nu se deosebesc de materia primă, respectiv de sferturile de

pui din care provin acestea;

- concluziile expertului

sunt eronate, motiv pentru care expertiza va fi înlăturată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică

și nelegală.

Prin motivele de recurs

formulate în scris, recurenta a susținut, în esență,

următoarele:

- instanța de fond nu

a ținut seama de nelegalitatea actului de constatare, acesta fiind nul,

întrucât nu specifică normativele legale încălcate iar din echipa de

control nu au făcut parte și reprezentanți ai Ministerului

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, contrar Normelor

metodologice pentru aplicarea Ordonanței de Urgență nr.24/1998,

norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.728/2001;

- în mod greșit, instanța a înlăturat

concluziile expertului desemnat în cauză, concluzii din care rezultă

că prin respectarea schemei tehnologice au fost obținute

semipreparate din carne de pasăre tip „grill” care au suferit

transformări biochimice, senzoriale și ale stării de conservabilitate.

Examinând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și

cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art.304

1

din Codul de procedură civilă, această instanță

constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta

în cele ce urmează.

În

conformitate cu prevederile art.6, alin.(1), lit. „b” din Ordonanța de

Urgență a Guvernului nr.24/1998, astfel cum acesta a fost modificat

prin Ordonanța de Urgență nr.75/2000, societățile

comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române care își

au sediul și își desfășoară activitatea în zonă

defavorizată, beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale

pentru materiile prime importate necesare în vederea realizării

producției proprii în zonă.

Potrivit cap.I

„dispoziții generale, definiții” din Normele metodologice pentru

aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/1998, prin

„producție proprie”, în sensul legii, se înțelege procesul de

prelucrare, transformare sau de asamblare a unor bunuri în cadrul

unității de producție a agentului economic, în vederea

obținerii unor produse cu caracteristici fizice, chimice sau

tehnico-funcționale distincte față de cele  ale bunurilor

încorporate în produsul nou rezultat.

Criticile prezentate de

recurentă sub aspectul nelegalității actului de control sunt

nefondate întrucât organul de control a consemnat în mod expres (fila 12, dosar

fond) că societatea controlată „a beneficiat în mod eronat de

facilitățile prevăzute de Ordonanța de Urgență a

Guvernului nr.75/2000” iar în ceea ce privește componența echipei de

control a autorității vamale, Normele metodologice pentru aplicarea

Ordonanței de Urgență nr.24/1998 nu prevăd efectuarea

controlului de către echipe cu componență mixtă.

Nici critica

prezentată de recurentă pe fondul cauzei nu se dovedește a fi

întemeiată.

Astfel, la data de 28 mai

2001, recurenta-reclamantă a obținut licență de

fabricație pentru „fabricarea semipreparatelor și preparatelor din

carne (fila 19, dosar fond) însă din fișele de magazie și

rapoartele de producție pe perioada 25 mai – 12 iulie 2001 ( filele 73 –

108 dosar fond) rezultă că materia primă importată

(sferturi de pui) și eliberată din vamă în perioada sus

menționată nu a fost supusă unui proces de prelucrare și

transformare a acesteia în semipreparate și preparate din carne, ci a fost

porționată în „pulpă inferioară și pulpă

superioară cu spate”, apoi a fost presărată cu amestec

condimentar din sare și piper. Produsul astfel obținut a fost denumit

de recurenta-reclamantă „semipreparat pasăre tip grill” și

vândut, în aceeași zi, unui agent comercial din Arad care l-a

recepționat sub denumirea de „pulpe cu spate condimentate” și le-a

vândut, sub aceeași denumire, unor agenți comerciali din orașele

mari. ( A se vedea în acest sens, declarația administratorului S.C. „CA”

SRL A. – filele 67-68, dosar fond).

Rezultă că

produsul obținut de recurenta-reclamantă nu poate fi caracterizat ca

fiind „producție proprie”, în sensul reglementării sus

menționate, întrucât acesta nu conține caracteristici fizice, chimice

sau tehnico-funcționale distincte față de cele ale produsului

importat și încorporat în produsul nou rezultat.

Procesul tehnologic

utilizat de recurenta-reclamantă nu poate fi unul de prelucrare a

cărnii de pasăre din import (conform licenței de fabricație

obținută) iar produsul rezultat este de fapt un sortiment al

produsului importat. Mai mult, activitatea recurentei-reclamantei se înscrie ca

fiind una comercială, astfel că nu poate beneficia de scutirea de la

plata taxelor vamale și în consecință și a T.V.A.-ului,

așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.

Față de cele

prezentate, sentința instanței de fond va fi menționată ca

legală și temeinică iar recursul declarat va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de S.C. „SP MU” SRL B, județul Caraș-Severin, actuala S.C. „VF” SRL B,

împotriva sentinței civile nr.308 din 24 septembrie 2002 a Curții de

Apel Timișoara – Secția comercială și contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2003.