ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 701/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.C.”G.S.”

SA  a solicitat anularea procesului verbal din 21 decembrie 2000 încheiat de

Direcția Controlului Financiar Fiscal din cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Caraș-Severin și în parte a

deciziei nr.1797 din 6 noiembrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice,

respectiv pct. 1 și 2 din decizie, precum și corectarea pct. 3 privind

desființarea capitolului din procesul verbal în ce privește suma de

42.285.304.373 lei, în sensul corectării acesteia cu suma de 49.036.740.270

lei; totodată, a solicitat a se dispune efectuarea unui nou control doar pentru

perioada noiembrie 2000 – noiembrie 2001.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că datoriile bugetare reținute în actul

de control trebuiau stinse din sumele  reprezentând taxa pe valoare adăugată ce

urma a fi rambursată societății.

În ceea

ce privește pct. 3 din decizia Ministerului Finanțelor, a arătat reclamanta,

chiar  dacă se stabilește desființarea capitolului din procesul-verbal

contestat, referitor la taxa pe valoare adăugată și majorările de întârziere

aferente acestei taxe, organele de control au omis să cuprindă în sumă totală

și suma de 6.191.435.897 lei, contestația referindu-se deci la suma totală de

49.036.270 lei.

Curtea

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.31

din 12 februarie 2002, a respins acțiunea reclamantei, reținând următoarele:

În

cauză, reclamanta, potrivit art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr.13/2001, putea

contesta numai măsurile dispuse prin procesul-verbal de control din 21

decembrie 2000 al Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Caraș-Severin; obligația de a vira la bugetul de stat suma de

4.288.095.093 lei reprezentând impozit pe profit, contestată de reclamantă prin

prezenta acțiune, nu a fost stabilită în sarcina sa prin procesul-verbal de

control din 21 decembrie 2000, ci printr-un act de control anterior,

procesul-verbal nr. 2786 din 24 septembrie 1999, care nu a fost contestat după

emiterea lui în cadrul procedurii prealabile instituite prin Legea nr. 105/1997,

act normativ în vigoare la data efectuării controlului din 1997.

În ce

privește obligația de a vira la bugetul de stat suma de 660.137.230 lei,

reprezentând impozit pe salarii, impozit pe veniturile din salarii, precum și a

majorărilor de întârziere aferente, s-a reținut că reclamanta nu contestă

această obligație, ci consideră că obligația ar fi trebuit stinsă din taxa pe

valoare adăugată de rambursat.

Dar,

cum cererea privind rambursarea taxei pe valoare adăugată a fost respinsă de

către organele de control, iar reclamanta nu a contestat refuzul de a aproba

rambursarea și, în același timp, Ministerul Finanțelor Publice a desființat

capitolul din actul de control referitor la TVA și a dispus efectuarea unui nou

control pentru a se proceda la o nouă verificare a aceluiași tip de impozit

pentru aceeași perioadă, s-a reținut că nu se poate verifica  dacă în raport de

TVA ce ar trebui rambursată, debitele fiscale reprezintă impozit pe salarii,

impozit pe veniturile din salarii și majorările de întârziere aferente, ar

putea fi stinse; că, oricum, reclamanta datorează suma de 660.137.230 lei, care

nu a fost contestată.

Referitor

la cererea privind  corectarea punctului 3 din decizia Ministerului Finanțelor

Publice nr. 1797/2001, s-a reținut că, în materia contenciosului administrativ

fiscal, sunt supuse cenzurii instanței titlurile de creanță fiscală, respectiv

actele prin care se stabilesc impozitele, taxele și alte venituri ale bugetului

de stat, precum și actele administrativ- jurisdicționale prin care se

soluționează procedura prealabilă, deciziile Direcțiilor generale ale

finanțelor publice județene și al Ministerului Finanțelor.

Or, în

cauză, titlul  de creanță fiscală este procesul-verbal din 21 decembrie 2000,

iar actul administrativ – jurisdicțional este decizia nr. 1797/2001 a

Ministerului Finanțelor Publice, astfel că cererea de corectare a punctului 3

este inadmisibilă.

Apoi,

s-a reținut că, capitolul privind taxa pe valoare adăugată din procesul-verbal

din 21 decembrie 2000, referitor la suma de 42.845.304.373 lei a fost

desființat prin decizia Ministerului Finanțelor Publice, decizie prin care s-a

dispus efectuarea unei noi verificări pentru aceeași perioadă și același tip de

impozit, astfel că în partea privind taxa pe valoare adăugată, titlul de

creanță fiscală este neproducător de efecte juridice și, deci, nu vatămă

reclamanta într-un drept recunoscut de lege.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta; în prima parte a recursului sunt

reiterate aspectele de fond reținute prin actele administrative contestate prin

acțiune; în partea a doua a recursului, referitor la suma de 288.095.093 lei

impozit pe profit, preluată ca obligație de plată prin Procesul-verbal din 21

decembrie 2000, se pretinde că această sumă a fost aprobată la eșalonare,

conform adresei Ministerului Finanțelor Publice nr.41220/1999; în ce privesc

capitolele 2 și 3 din procesul-verbal cu privire la impozitul pe salarii și

impozitul pe venituri din salarii, se susține că obligațiile puteau fi stinse

din TVA de rambursat, așa cum a solicitat.

Recursul

este nefondat.

Din

actele dosarului, necontestate, rezultă că, în adevăr, obligația reclamantei de

a vira la bugetul de stat suma de 4.288.095.093 lei, cu titlu de impozit pe

profit, a fost stabilită prin procesul-verbal nr.2786 din 24 septembrie 1999,

care nu a fost contestat, astfel că, în cadrul acțiunii prin care se vizează

anularea procesului verbal din 21 decembrie 2000, această obligație de plată nu

este supusă cenzurii instanței, întrucât nu a făcut obiectul actului de control

atacat.

Este de

observat, sub acest aspect, că suma  de 288.095.093 lei reprezentând impozit pe

profit a fost doar menționată în procesul-verbal din 21 decembrie 2000, nefiind

luată în calcul la stabilirea în sarcina reclamantei a unor diferențe de

impozit sau taxe ori la dispunerea altor măsuri cu implicații fiscale.

Cu

privire la suma de 660.137.230 lei, reprezentând impozit pe salarii, majorări

de întârziere aferente, impozit pe veniturile din  salarii și majorările de  întârziere

aferente, se constată că nu a fost contestată obligația de plată de către

reclamantă, așa cum corect a reținut și prima instanță.

Tot din

actele dosarului, respectiv procesul-verbal încheiat la 21 decembrie 2000,

rezultă că organele de control nu au aprobat rambursarea sumei de 6.191.435.897

lei, solicitată de reclamantă, astfel că compensarea acestei  sume cu impozitul

pe veniturile din salarii în sumă de 624.531.235 lei nu era posibilă.

În

fine, se constată că, procesul-verbal din 21 decembrie 2000, cu privire la suma

de 42.845.304.373 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, a fost

desființat prin decizia Ministerului Finanțelor Publice nr.1797 /2001, în

sensul că s-a dispus efectuarea unui nou control, iar eventualele obligații de

plată, dacă vor fi stabilite, pot fi contestate de reclamantă, așa cum corect a

reținut și prima instanță.

În

consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar

recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de

S.C. ”G.S.” SA Oțelul Roșu, județul Caraș-Severin  prin

S.C.”E.C.” SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 31 din 12 februarie 2002 a

Curții de Apel

Timișoara

, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  19 februarie 2004.