ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 701/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.C.”G.S.” SA a solicitat anularea procesului verbal din 21 decembrie 2000 încheiat de Direcția Controlului Financiar Fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Caraș-Severin și în parte a deciziei nr.1797 din 6 noiembrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, respectiv pct. 1 și 2 din decizie, precum și corectarea pct. 3 privind desființarea capitolului din procesul verbal în ce privește suma de 42.285.304.373 lei, în sensul corectării acesteia cu suma de 49.036.740.270 lei; totodată, a solicitat a se dispune efectuarea unui nou control doar pentru perioada noiembrie 2000 – noiembrie 2001. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că datoriile bugetare reținute în actul de control trebuiau stinse din sumele reprezentând taxa pe valoare adăugată ce urma a fi rambursată societății.

În ceea ce privește pct. 3 din decizia Ministerului Finanțelor, a arătat reclamanta, chiar dacă se stabilește desființarea capitolului din procesul-verbal contestat, referitor la taxa pe valoare adăugată și majorările de întârziere aferente acestei taxe, organele de control au omis să cuprindă în sumă totală și suma de 6.191.435.897 lei, contestația referindu-se deci la suma totală de 49.036.270 lei. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.31 din 12 februarie 2002, a respins acțiunea reclamantei, reținând următoarele: În cauză, reclamanta, potrivit art. 3 alin. (4) din O.U.G.

nr.13/2001, putea contesta numai măsurile dispuse prin procesul-verbal de control din 21 decembrie 2000 al Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Caraș-Severin; obligația de a vira la bugetul de stat suma de 4.288.095.093 lei reprezentând impozit pe profit, contestată de reclamantă prin prezenta acțiune, nu a fost stabilită în sarcina sa prin procesul-verbal de control din 21 decembrie 2000, ci printr-un act de control anterior, procesul-verbal nr. 2786 din 24 septembrie 1999, care nu a fost contestat după emiterea lui în cadrul procedurii prealabile instituite prin Legea nr. 105/1997, act normativ în vigoare la data efectuării controlului din 1997. În ce privește obligația de a vira la bugetul de stat suma de 660.137.230 lei, reprezentând impozit pe salarii, impozit pe veniturile din salarii, precum și a majorărilor de întârziere aferente, s-a reținut că reclamanta nu contestă această obligație, ci consideră că obligația ar fi trebuit stinsă din taxa pe valoare adăugată de rambursat.

Dar, cum cererea privind rambursarea taxei pe valoare adăugată a fost respinsă de către organele de control, iar reclamanta nu a contestat refuzul de a aproba rambursarea și, în același timp, Ministerul Finanțelor Publice a desființat capitolul din actul de control referitor la TVA și a dispus efectuarea unui nou control pentru a se proceda la o nouă verificare a aceluiași tip de impozit pentru aceeași perioadă, s-a reținut că nu se poate verifica dacă în raport de TVA ce ar trebui rambursată, debitele fiscale reprezintă impozit pe salarii, impozit pe veniturile din salarii și majorările de întârziere aferente, ar putea fi stinse; că, oricum, reclamanta datorează suma de 660.137.230 lei, care nu a fost contestată.

Referitor la cererea privind corectarea punctului 3 din decizia Ministerului Finanțelor Publice nr. 1797/2001, s-a reținut că, în materia contenciosului administrativ fiscal, sunt supuse cenzurii instanței titlurile de creanță fiscală, respectiv actele prin care se stabilesc impozitele, taxele și alte venituri ale bugetului de stat, precum și actele administrativ- jurisdicționale prin care se soluționează procedura prealabilă, deciziile Direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și al Ministerului Finanțelor. Or, în cauză, titlul de creanță fiscală este procesul-verbal din 21 decembrie 2000, iar actul administrativ – jurisdicțional este decizia nr. 1797/2001 a Ministerului Finanțelor Publice, astfel că cererea de corectare a punctului 3 este inadmisibilă.

Apoi, s-a reținut că, capitolul privind taxa pe valoare adăugată din procesul-verbal din 21 decembrie 2000, referitor la suma de 42.845.304.373 lei a fost desființat prin decizia Ministerului Finanțelor Publice, decizie prin care s-a dispus efectuarea unei noi verificări pentru aceeași perioadă și același tip de impozit, astfel că în partea privind taxa pe valoare adăugată, titlul de creanță fiscală este neproducător de efecte juridice și, deci, nu vatămă reclamanta într-un drept recunoscut de lege.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta; în prima parte a recursului sunt reiterate aspectele de fond reținute prin actele administrative contestate prin acțiune; în partea a doua a recursului, referitor la suma de 288.095.093 lei impozit pe profit, preluată ca obligație de plată prin Procesul-verbal din 21 decembrie 2000, se pretinde că această sumă a fost aprobată la eșalonare, conform adresei Ministerului Finanțelor Publice nr.41220/1999; în ce privesc capitolele 2 și 3 din procesul-verbal cu privire la impozitul pe salarii și impozitul pe venituri din salarii, se susține că obligațiile puteau fi stinse din TVA de rambursat, așa cum a solicitat. Recursul este nefondat.

Din actele dosarului, necontestate, rezultă că, în adevăr, obligația reclamantei de a vira la bugetul de stat suma de 4.288.095.093 lei, cu titlu de impozit pe profit, a fost stabilită prin procesul-verbal nr.2786 din 24 septembrie 1999, care nu a fost contestat, astfel că, în cadrul acțiunii prin care se vizează anularea procesului verbal din 21 decembrie 2000, această obligație de plată nu este supusă cenzurii instanței, întrucât nu a făcut obiectul actului de control atacat. Este de observat, sub acest aspect, că suma de 288.095.093 lei reprezentând impozit pe profit a fost doar menționată în procesul-verbal din 21 decembrie 2000, nefiind luată în calcul la stabilirea în sarcina reclamantei a unor diferențe de impozit sau taxe ori la dispunerea altor măsuri cu implicații fiscale.

Cu privire la suma de 660.137.230 lei, reprezentând impozit pe salarii, majorări de întârziere aferente, impozit pe veniturile din salarii și majorările de întârziere aferente, se constată că nu a fost contestată obligația de plată de către reclamantă, așa cum corect a reținut și prima instanță. Tot din actele dosarului, respectiv procesul-verbal încheiat la 21 decembrie 2000, rezultă că organele de control nu au aprobat rambursarea sumei de 6.191.435.897 lei, solicitată de reclamantă, astfel că compensarea acestei sume cu impozitul pe veniturile din salarii în sumă de 624.531.235 lei nu era posibilă.

În fine, se constată că, procesul-verbal din 21 decembrie 2000, cu privire la suma de 42.845.304.373 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, a fost desființat prin decizia Ministerului Finanțelor Publice nr.1797 /2001, în sensul că s-a dispus efectuarea unui nou control, iar eventualele obligații de plată, dacă vor fi stabilite, pot fi contestate de reclamantă, așa cum corect a reținut și prima instanță. În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.C. ”G.S.” SA Oțelul Roșu, județul Caraș-Severin prin S.C.”E.C.” SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 31 din 12 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara , secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 februarie 2004.