ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3035/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de Societatea comercială  „FR” S.R.L., comuna Ș.,

județul Timiș în prezent S.C. „ FGR” S.R.L., comuna Ș.,

județul Timiș împotriva sentinței civile nr.118 din 14 mai 2002

a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de

contencios administrativ.

La apelul nominal s-a

prezentat: intimatul – pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin

consilierul juridic Voicu Carmen Sinica, lipsind recurenta – reclamantă S.C.

„FGR” S.R.L., comuna Ș., județul Timiș și intimata  -

pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.

Procedura completă.

În prealabil, s-a referit

că recurenta – reclamantă a solicitat, prin faxul atașat la

dosar, soluționarea în lipsa sa a excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin.1 din O.U.G.

nr.13/2001 și, conform art.23 alin.5 din Legea nr.47/1992, suspendarea de

drept a pricinii până la soluționarea excepției, invocată

prin cererea depusă la dosar la termenul din 6 mai 2003.

Curtea, constatând că

petiția prin care s-a invocat excepția susmenționată nu

este semnată (fila 24), a apreciat pricina în stare de judecată

și a acordat cuvântul pe fond.

Consilierul juridic Voicu Carmen

Sinica a arătat că în mod greșit   s-a depus contestația

împotriva procesului – verbal de control la Ministerul Finanțelor Publice,

competența de soluționare a acesteia revenind Direcției Generale

a Finanțelor Publice Timiș, situație în care se impune

respingerea recursului și menținerea ca legală și

temeinică a hotărârii atacate.

Reprezentanta Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de  Justiție a pus concluzii de

admitere a recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei

spre soluționare la organul administrativ competent.

C U R T E A

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.C. „F.R.”

S.R.L., în prezent S.C. „FGR” S.R.L., comuna Ș., județul Timiș a

solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și cu

Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, anularea

deciziei nr.10 din 11 ianuarie 2002, emisă de primul pârât și a procesului-verbal

de control din 8 noiembrie 2001, încheiat de pârâtul secund privind obligarea

sa la plata sumei de 366.135.204 lei, reprezentând diferență T.V.A.

și 215.914.267 lei, majorări de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că în mod greșit Ministerul Finanțelor

Publice, prin decizia atacată, a anulat contestația formulată în

procedură prealabilă ca nedepusă la organul competent potrivit

legii.

A susținut, de

asemenea, că decizia se bazează pe o greșită interpretare a

legii, respectiv, a prevederilor art.4 alin. 1 din O.U.G. nr.13/2001 și a

precizat că sancțiunea decăderii operează  numai în cazul

nerespectării termenului de depunere a contestației, nu și în

situația nedepunerii acesteia la organul emitent al actului atacat.

Prin sentința

civilă nr.118 din 14 mai 2002, Curtea de Apel Timișoara – Secția

comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea,

reținând, în esență, că reclamanta nu a respectat

condițiile prevăzute de lege în legătură cu procedura

prealabilă în materia contenciosului fiscal, or, neîndeplinirea

corespunzătoare a procedurii echivalează cu neîndeplinirea acesteia,

ceea ce constituie fine de neprimire, consecința fiind inadmisibilitatea

acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva acestei

sentințe, reclamanta a declarat recurs, invocând ca temei de drept,

prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului,

reiterând argumentele din acțiunea introductivă, recurenta a

susținut, în esență, că instanța, pornind de la

greșita interpretare a prevederilor art.4 alin.1 din O.U.G. 13/2001, în

mod eronat i-a respins acțiunea ca inadmisibilă, întrucât sancțiunea

decăderii vizează termenul de formulare al contestației și

nicidecum nedepunerea la organul emitent al actului atacat.

Recursul este fondat în

sensul și pentru considerentele ce urmează.

Prin procesul - verbal de

control, încheiat la 8 noiembrie 2001 de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Timiș s-a reținut în sarcina reclamantei

obligația de a vira la bugetul de stat suma de 366.135.204 lei,

reprezentând diferență T.V.A. și 215.914.267 lei, majorări

de întârziere aferente.

Împotriva actului de

control reclamanta a depus contestație la Ministerul Finanțelor

Publice, în termenul legal  de 15 zile, prevăzut de art.4 alin.1 din

O.U.G. nr.13/2001.

Prin decizia nr.10 din 11

ianuarie 2002, Ministerul Finanțelor Publice a anulat contestația ca

nedepusă la organul competent.

Or, prin O.U.G. nr.13/2001

s-a prevăzut o jurisdicție administrativă specială pentru

soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin

actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului

Finanțelor Publice.

Potrivit art.7 din actul

normativ menționat, contestațiile se soluționează prin

decizie motivată, iar potrivit art.9 din același act normativ, „prin

decizie contestația va putea fi admisă în totalitate sau în parte,

ori respinsă”.

Așadar, existența

jurisdicției administrative prealabile obligă nu numai persoana

fizică sau juridică ce se consideră vătămată în

drepturile sale să efectueze această procedură, dar și

organul administrativ să analizeze temeinicia cererii, în speță,

a contestatoarei, de a fi exonerată de plata sumelor la care a fost

obligată prin actul de control și să hotărască în

consecință.

În cauză, se

constată că, deși reclamanta a depus contestație în

termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de control,

procedura prealabilă, sub aspectul pretențiilor reclamantei, nu a

fost parcursă.

În consecință,

pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, se va casa

hotărârea atacată și se va trimite cauza pentru

soluționarea contestației la Direcția Generală a

Finanțelor Publice  Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Societatea comercială  „FR” S.R.L., în prezent Societatea comercială

„ FGR” S.R.L., comuna Ș., județul Timiș împotriva sentinței

civile nr.118 din 14 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara –

Secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința

atacată și trimite cauza la Direcția Generală a

Finanțelor Publice Timiș pentru soluționarea contestației.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  7 octombrie 2003.