ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1249/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de SC “T” SA  j împotriva sentinței civile

nr.22/CA din 5 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara –

Secția comercială și de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Ministerul

Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Timiș, ambii reprezentați de consilierul

juridic A.L., lipsind recurenta-reclamantă SC “T” SA precum și

intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Lugoj.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent a făcut referatul cauzei arătând că recursul nu a fost

legal timbrat, deși recurenta SC “T” SA  a fost citată cu

mențiunea timbrării și cu precizarea cuantumului de 150.000 lei

al taxei judiciare de timbru care trebuia achitată și a valorii de

1500 lei a timbrului judiciar care trebuia depus (fila 21).

Consilierul

juridic A.L. și procurorul, fiecare separat, au pus concluzii pentru

anularea recursului, ca netimbrat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr.22/CA din 5 februarie 2002 Curtea de Apel

Timișoara – Secția comercială și de contencios

administrativ a respins acțiunea precizată formulată de

reclamanta SC “T” SA, județul Timiș împotriva pârâților

Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Timiș și Administrația

finanțelor publice Lugoj.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC “T” SA.

Mai

înainte însă de a examina motivele de recurs, se constată că

acesta nu a fost timbrat, potrivit dispozițiilor legale.

În

conformitate cu prevederile art.3 lit.m și cele ale art.11 alin.1 din

Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum  au fost

actualizate prin H.G. nr.752/1999 și modificate prin O.G. nr.34/2001,

recursul declarat în cauză trebuia timbrat, prin achitarea taxei judiciare

de timbru în valoare de 150.000 lei.

Totodată,

conform dispozițiilor art.3 alin.1 din Ordonanța Guvernului

nr.32/1995, astfel cum a fost modificată de Legea nr.123/1997, cererile

adresate instanțelor judecătorești, când au ca obiect

exercitarea unei căi de atac, se timbrează prin depunerea unui timbru

judiciar în valoare de 1500 lei.

În

cauză se constată că, deși legal citată (fila 21 dosar

recurs) cu mențiunea timbrării recursului, potrivit

dispozițiilor legale mai sus arătate, recurenta nu și-a

îndeplinit această obligație.

Potrivit

dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.35 alin.5

din Ordinul nr.760/C/1999 al Ministrului de Stat – Ministrul Justiției

privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea acestei legi, precum

și cele ale art.9 alin.2 din O.G. nr. 32/1995, neîndeplinirea

obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea cererii.

În

consecință, recursul declarat în cauză va fi anulat ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează

recursul declarat de S.C. “T” S.A.  împotriva Sentinței civile nr.22/CA

din 5 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția

comercială și de contencios administrativ, ca netimbrat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.