ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 440/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. „L.” SRL Novaci, jud.Gorj, prin P.C, împotriva deciziei nr.633/A din 4 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara. La apelul nominal s-a prezentat intimata reclamantă S.C”R.” SA Lugoj prin consilier juridic C.T., lipsind recurenta pârâtă S.C.”L.” SRL Novaci, jud.Gorj. Procedura legal îndeplinită. S-a referit de către magistratul asistent că recursul a fost timbrat și că recurenta a solicitat în scris termen pentru lipsă de apărare. Reprezentanta intimatei, având cuvântul se opune la admiterea cererii de amânare, susținând că aceasta a fost formulată de recurentă numai în scopul tergiversării soluționării recursului. Curtea, luând în examinare cererea formulată de recurentă, constată că aceasta este neîntemeiată și dispune respingerea acesteia ca atare.

Pe fond, reprezentanta intimatei a solicitat respingerea recursului pentru motivele din întâmpinare. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune reclamanta S.C. „R.” SA Lugoj a chemat în judecată pe pârâta S.C. „L.” SRL Novaci, jud.Gorj, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța s-o oblige pe aceasta să-i plătească suma de 59.123.770 lei (reactualizată) cu titlu de contravaloare marfă livrată și neachitată, plus cheltuieli de judecată. Pârâta a formulat prin întâmpinare cerere reconvențională. Prin sentința nr.624/PI din 30 martie 2001, Tribunalul Timiș-Secția Comercială, a admis acțiunea reclamantei S.C. „R.” SA Lugoj și în consecință a obligat pârâta S.C.

„L.” SRL la plata sumei de 78.952.447 lei, cu titlu de contravaloare livrată și neachitată, cu 5.725.000 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință, prima instanță a anulat în baza art.20 (3) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru- modificată și completată și art.9 alin.2 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările și completările ulterioare, cererea reconvențională formulată de pârâtă, ca netimbrată. Apelul declarat împotriva acestei sentințe, de către pârâta S.C.

”L.” SRL, a fost anulat ca insuficient timbrat, prin decizia nr.633/A din 4 iunie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara-Secția Comercială și de Contencios Administrativ, instanța reținând în fundamentarea soluției că, deși pârâta a fost citată cu mențiunea de a depune taxa de timbru aferentă apelului în sumă de 2.722.000 lei și timbrul judiciar în valoare de 31.500 lei, aceasta nu s-a conformat acestei obligații legale, astfel că în cauză au devenit incidente dispozițiile art.20 (3) din Legea nr.146/1997 și art.35 pct.5 din Normele metodologice pentru aplicarea legii aprobate prin Ordinul nr.760/1999 al Ministrului Justiției, care prevăd că, într-o asemenea situație, acțiunea sau cererea se anulează ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, reclamantă în reconvențională S.C. „L.”SRL, susținând că hotărârea atacată este criticabilă deoarece deși a solicitat termen pentru lipsă de apărare, cererea i-a fost respinsă, astfel că în această situație nu a avut nici posibilitatea să timbreze potrivit mențiunii din citație apelul până la termenul stabilit, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond admiterea cererii reconvenționale, în care sens a formulat și o cerere de administrare de probatorii pentru stabilirea cuantumului real al sumei datorate de intimată. Recursul pârâtei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că pârâta a fost citată cu mențiunea de a timbra apelul cu suma de 2.722.000 lei taxă judiciară și 31.500 lei timbru judiciar (fila 4 apel) și că aceasta nu a dat curs obligației legale de timbrare la nivelul solicitat, depunând numai 272.200 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 31.500 lei. Ca atare, cum pârâta nu a timbrat anticipat și integral calea de atac și nici până la termenul stabilit, în mod corect, instanța de apel (care era suverană să aprecieze temeinicia acordării unui alt termen) a considerat că în cauză au devenit incidente dispozițiile art.20 (3) din Legea nr.146/1997 și art.35 pct.5 din Normele metodologice de aplicare ale legii precitate, și în consecință a dispus anularea apelului ca insuficient timbrat.

Așa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. „L.” SRL Novaci, jud.Gorj, prin P.C., împotriva deciziei nr.633/A din 4 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara-Secția Comercială și Contencios Administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.