ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 440/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta

S.C. „L.” SRL Novaci, jud.Gorj, prin P.C, împotriva deciziei nr.633/A din 4

iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara.

La apelul nominal s-a prezentat intimata

reclamantă S.C”R.” SA Lugoj prin consilier juridic C.T., lipsind recurenta

pârâtă S.C.”L.” SRL Novaci, jud.Gorj.

Procedura legal îndeplinită.

S-a referit de către magistratul asistent că

recursul a fost timbrat și că recurenta a solicitat în scris termen pentru

lipsă de apărare.

Reprezentanta intimatei, având cuvântul se opune

la admiterea cererii de amânare, susținând că aceasta a fost formulată de recurentă

numai în scopul tergiversării soluționării recursului.

Curtea, luând în examinare cererea formulată de

recurentă, constată că aceasta este neîntemeiată și dispune respingerea

acesteia ca atare.

Pe fond, reprezentanta intimatei a solicitat

respingerea recursului pentru motivele din întâmpinare.

C U R T

E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiune reclamanta S.C. „R.” SA Lugoj a

chemat în judecată pe pârâta S.C. „L.” SRL Novaci, jud.Gorj, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța s-o oblige pe aceasta să-i

plătească suma de 59.123.770 lei (reactualizată) cu titlu de contravaloare

marfă livrată și neachitată, plus cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat prin întâmpinare cerere

reconvențională.

Prin sentința nr.624/PI din 30 martie 2001,

Tribunalul Timiș-Secția Comercială, a admis acțiunea reclamantei S.C. „R.” SA

Lugoj și în consecință a obligat pârâta S.C. „L.” SRL la plata sumei de

78.952.447 lei, cu titlu de contravaloare livrată și neachitată, cu 5.725.000

lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință, prima instanță a anulat în

baza art.20 (3) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru-

modificată și completată și art.9 alin.2 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul

judiciar, cu modificările și completările ulterioare, cererea reconvențională

formulată de pârâtă, ca netimbrată.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe, de

către pârâta S.C. ”L.” SRL, a fost anulat ca insuficient timbrat, prin decizia

nr.633/A din 4 iunie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara-Secția

Comercială și de Contencios Administrativ, instanța reținând în fundamentarea

soluției că, deși pârâta a fost citată cu mențiunea de a depune taxa de timbru

aferentă apelului în sumă de 2.722.000 lei și timbrul judiciar în valoare de

31.500 lei, aceasta nu s-a conformat acestei obligații legale, astfel că în

cauză au devenit incidente dispozițiile art.20 (3) din Legea nr.146/1997 și

art.35 pct.5 din Normele metodologice pentru aplicarea legii aprobate prin

Ordinul nr.760/1999 al Ministrului Justiției, care prevăd că, într-o asemenea

situație, acțiunea sau cererea se anulează ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâta, reclamantă în  reconvențională S.C. „L.”SRL, susținând că hotărârea

atacată este criticabilă deoarece deși a solicitat termen pentru lipsă de

apărare, cererea i-a fost respinsă, astfel că în această situație nu a avut

nici posibilitatea să timbreze  potrivit mențiunii din citație apelul până la

termenul stabilit, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea

deciziei atacate și pe fond admiterea cererii reconvenționale, în care sens a

formulat și o cerere de administrare de probatorii pentru stabilirea

cuantumului real al sumei datorate de intimată.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că

pârâta a fost citată cu mențiunea de a timbra apelul cu suma de 2.722.000 lei

taxă judiciară și 31.500 lei timbru judiciar (fila 4 apel) și că aceasta nu a

dat curs obligației legale de timbrare la nivelul solicitat, depunând numai

272.200 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 31.500 lei.

Ca atare, cum pârâta nu a timbrat anticipat și

integral calea de atac și nici până la termenul stabilit, în mod corect,

instanța de apel (care era suverană să aprecieze temeinicia acordării unui alt

termen) a considerat că în cauză au devenit incidente dispozițiile art.20 (3)

din Legea nr.146/1997 și art.35 pct.5 din Normele metodologice de aplicare ale

legii precitate, și în consecință a dispus anularea apelului ca insuficient

timbrat.

Așa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. „L.” SRL

Novaci, jud.Gorj, prin P.C., împotriva deciziei nr.633/A din 4 iunie 2001 a

Curții de Apel Timișoara-Secția Comercială și Contencios Administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie

2003.