ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2331/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de

pârâta S.C.” P.” SA Tg. Mureș împotriva deciziei nr.918 din 11 octombrie 2001 a

Curții de Apel Cluj-Secția Comercială și de Contencios Administrativ.

La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă

S.C. „P.” SA Târgu Mureș și intimata reclamantă S.C. „R.” SRL Sânnicoară.

Procedura legal îndeplinită.

Magistratul asistent referă că recursul a fost

timbrat dar nu a fost declarat în termen.

Curtea constatând pricina în stare de judecată

o reține în vederea pronunțării având în vedere faptul că recurenta a solicitat

judecarea în lipsă.

C U

R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj

sub nr.3346/2001 S.C.” R.” SRL a solicitat instanței ca prin sentința ce o va

da în contradictoriu cu S.C. „P.” SA Tg. Mureș să oblige pârâta la plata sumei

de 24.072.114 lei reprezentând contravaloare marfă, la 2.585.279 lei dobânzi

calculate până la data de 27 martie 2001 și în continuare până la achitarea

debitului, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr.921

din 19 aprilie 2001 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, cu 1.207.591

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut din

actele dosarului că reclamanta a livrat pârâtei marfă în valoare de 24.072.114

lei pe care aceasta nu a achitat-o, motiv pentru care datorează și dobânda

comercială.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă

nr.918 din 11 octombrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței mai sus menționate.

S.C.” P.” SA a declarat recurs împotriva

deciziei criticând-o sub aspectul obligării sale la plata dobânzilor

comerciale.

Recursul a fost respins ca nefondat pentru

următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art.43 Cod comercial

datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din

ziua când devin exigibile.

Din actele dosarelor nu rezultă că părțile au

stabilit un termen pentru achitarea prețului mărfii. În aceste condiții conform

art.1362 Cod civil prețul mărfii trebuie achitat la data primirii ei, respectiv

la data facturării, la această dată datoria a devenit exigibilă, situație

reținută corect de instanțe, motiv pentru care având în vedere dispozițiile

art.43 Cod comercial recurenta datorează dobânzile prevăzute de O.G. 9/2000.

Pentru motivele arătate, reținându-se

legalitatea deciziei recurate s-a respins ca nefondat recursul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. „P.” SA

Târgu Mureș împotriva deciziei nr.918 din 11 octombrie 2001 a Curții de Apel

Cluj-Secția Comercială și de Contencios Administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

aprilie 2003.