ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2296/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2296/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC E.V.W.H. SRL
Sânnicoare a chemat în judecată pe pârâta SC T.T. AF N.T., solicitând obligarea
acesteia la plata sumei de 64.384.289 lei, contravaloarea mărfii livrate și
facturate.
Prin sentința civilă nr. 1302/C din
5 iulie 2000, Tribunalul Cluj a admis cererea reclamantei și a obligat pe
pârâtă la plata sumei de 64.384.289 lei, cu dobândă de 35% pe an, până la
achitarea debitului.
Curtea de Apel Cluj, prin
decizia civilă nr. 241 din 14 martie 2001, a anulat, ca netimbrată, cererea
pârâtei, constatând neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 3 și 7 din
Legea nr. 123/1997.
Împotriva deciziei, astfel
pronunțate, pârâta a formulat contestație în anulare, care, prin decizia civilă
nr. 818 din 10 iulie 2001, a fost anulată, ca netimbrată, de aceeași curte de
apel.
Prin decizia 585 din 4
februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârea pronunțată de
curtea de apel în contestație în anulare, întrucât contestatoarea a depus taxa
de timbru cu 4 zile înainte de soluționarea cererii.
În rejudecare, instanța de
apel, prin decizia civilă nr. 11 din 22 mai 2003, a respins contestația în
anulare, socotind că nu este incident nici unul dintre motivele de admitere a
acestei căi extraordinare de atac.
Prin recursul declarat,
pârâta critică decizia atacată, considerând că a fost dată cu încălcarea
formelor de procedură prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., sub
sancțiunea nulității, iar pe fond, instanța de apel a greșit, considerând că
cererea nu a fost legal timbrată, deși la dosar erau datorate taxa judiciară de
timbru în valoare de 37.500 lei și timbrul judiciar de 1.500 lei.
Recursul este nefondat și va
fi respins, pentru considerentele ce se vor expune:
Contestația în anulare este
o cale extraordinară de atac, de retractare deschisă, împotriva hotărârilor
irevocabile, pentru motive care nu au putut fi invocate pe căile ordinare de
atac.
Caracterul procesual
accesoriu al contestației în anulare, în raport cu acțiunea de fond, face ca
hotărârea pronunțată să fie supusă criticilor prevăzute de art. 317 și 318 C.
proc. civ.
Evocarea neîndeplinirii
legale a procedurii de citare, atât în faza de judecată a contestației în
anulare, cât și a apelului, este nefondată: dosarul în care s-a pronunțat
hotărârea atacată dar și dosarul în care s-a pronunțat hotărârea în apel
infirmă afirmația recurentului contestator. Citat cu mențiunea obligației
achitării taxei de timbru, apelantul nu s-a conformat dispoziției legale, iar
instanța de judecată a pronunțat hotărârea în considerarea dispozițiilor art. 20
din Legea nr. 146/1997. În aceeași măsură a fost îndeplinită procedura de
citare și în calea contestației în anulare exercitată de contestator, așa încât
motivele de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța de apel nu sunt
fondate.
Pe de altă parte, calea
extraordinară de atac este deschisă pentru motivele care nu au putut fi
invocate pe calea apelului sau recursului, astfel încât, curtea de apel
judicios a constatat că nu sunt incidente motivele de admitere a acestei căi de
atac. De altfel, partea nu are opțiunea între recurs și contestație în anulare,
ultima cale fiind închisă, în condițiile în care nu s-a plâns pe calea
recursului.
Așa fiind, în temeiul
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va
respinge, ca nefondat, recursul declarat, împotriva deciziei civile nr. 11 din
22 mai 1003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de contestatoarea AF T.T. N.T. Tulcea, împotriva deciziei nr. 11 din
22 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi, 29 iunie 2004.