ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 434/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1476/2000, Tribunalul Brașov a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC P.C. Târgu Mureș, iar SC P. SA Brașov a fost obligată la plata sumei de 69.328.283 lei preț neachitat și la 38.295.634 lei dobândă, cu motivarea că pârâtei, potrivit art. 1361 C. civ., îi revenea obligația de plată a prețului bunurilor cumpărate. S-a mai reținut și incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 43 C. com., raportate la O.U.G. nr. 9/2000, pentru admiterea capătului de cerere accesoriu privind plata dobânzilor. Apelul declarat de reclamanta SC P.C. SA Târgu Mureș a fost admis, iar sentința instanței de fond a fost modificată, în sensul obligării pârâtei SC P. SA la plata sumei de 94.328.283 lei, cu titlu de preț, la 47.787.715 lei dobândă legală, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtei, cu motivarea că debitul a fost recunoscut, iar datoriile lichide și exigibile sunt purtătoare de dobânzi. Din analiza criticilor formulate de reclamantă prin apelul său, Curtea a reținut că suma de 25.000.000 lei a fost scăzută cu ocazia compensării din datoria pârâtei, așa încât, debitul era de 94.328.283 lei, la care se adaugă dobânda legală, în cuantum de 47.787,715 lei. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâta SC P. SA Brașov. Recurenta a criticat decizia în partea care privește obligarea sa la plata dobânzilor și a invocat în sprijinul acestei cereri faptul că, între părțile în proces, nu s-a încheiat un contract comercial în care să fie stipulată o clauză pentru sancționarea plății cu întârziere și, de asemenea, a susținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada plății unor eventuale dobânzi pentru ca, la rândul său, să fie obligată la plată.

O altă critică vizează obligarea la plata cheltuielilor de judecată determinate și în raport cu cuantumul dobânzilor pe care, a susținut recurenta, nu le recunoaște. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Suma, care a constituit obiectul principal al cererii de chemare în judecată, constituie datorie comercială în sensul Codului comercial. Pentru astfel de datorii, lichide și plătibile în bani, art. 43 C. com. stabilește că produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Așadar, dobânzile curg de drept în sarcina debitorului obligației comerciale având ca obiect o sumă de bani, iar pentru a-și valorifica acest drept, creditorul nu trebuie să dovedească existența raportului juridic comercial sub forma înscrisului unic, așa cum a susținut apelanta.

Recurenta a invocat inexistența convenției pentru evaluarea daunelor – interese. Prin această susținere, în realitate, aceasta se referă la evaluarea convențională de care părțile nu au înțeles să uzeze pentru determinarea anticipată a echivalentului prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată. În lipsa unei convenții, evaluarea daunelor – interese, când obligația constă într-o sumă de bani, se face în condițiile legii. În speță, părțile nu au stabilit, prin convenție, rata dobânzii comerciale și, ca urmare, aceasta a fost stabilită la nivelul dobânzii de referință a B.N.R., conform O.G. nr. 9/2000. În consecință, prima critică este nefondată.

Și cea de a doua critică, vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel, este nefondată, întrucât acestea au fost determinate, potrivit art. 274 C. proc. civ., în raport cu suma pentru care partea vătămată „a fost căzută în pretenții”, cu alte cuvinte, cheltuielile s-au raportat și la cuantumul dobânzilor ce au fost acordate prin modificarea sentinței fondului, indiferent dacă acestea au fost sau nu însușite de recurentă. Așa fiind, întrucât nu se constată motive de casare sau de desființare a deciziei, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 246/ Ap din 17 mai 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.