ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4858/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 4 ianuarie 2000, reclamanta S.C. C. S.A. MUREȘ (fostă R., sucursala Mureș,) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D.I.P., obligarea acestuia la plata sumei de 10.011.766 lei reprezentând contravaloarea produselor datorate și 10.393.941 lei dobânzi calculate până la 6 ianuarie 1999, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 446 din 24 martie 2000, Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și l-a obligat pe pârât să-i plătească acesteia suma de 10.011.766 lei reprezentând contravaloarea produselor și suma de 10.393.941 lei dobânzi aferente calculate până la 6 ianuarie 1999, plus 1.707.457 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că pârâtul nu și-a îndeplinit integral obligația de plată, deși în anul 1999 a fost somat să-și achite datoria, așa încât la data introducerii acțiunii, debitul datorat reclamantei era în sumă de 10.011.766 lei; suma de 14.000.000 lei, pe care pârâtul a susținut că a achitat-o reclamantei nu poate fi luată, în considerare, pentru că a fost achitată în baza unei sentințe, ce vizează un alt contract și întrucât reclamanta a suportat dobânzi pentru creditele acordate de bancă, de care a beneficiat pârâtul, cererea de obligare a pârâtului la plata de dobânzi s-a apreciat a fi justificată, la nivelul dobânzilor practicate de B.A.

Prin decizia nr. 49/A din 11 decembrie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, a admis apelul pârâtului, împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, actualmente reprezentată de lichidatorul S.C. R.V.A., filiala Tg. Mureș, împotriva pârâtului, pe care l-a obligat să-i plătească reclamantei suma de 198.966 lei preț, cu dobânzi de 73% pe an începând cu 16 august 1997 până la 5 ianuarie 2000 a 397,93 lei/zi = 201.750 lei și în continuare a 397,93 lei/zi până la plata efectivă a debitului, cu 23.000 lei cheltuieli de judecată. Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții ale reclamantei și a fost obligată aceasta să-i plătească apelantului-pârât suma de 5.750.640 lei cheltuieli de judecată parțiale, în apel.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că apelantul-pârât, în raport de clauza prevăzută la art. 3 lit. d) din contract, a predat la Baza de recepție Sărmășel cantitatea de 14.750 kg. grâu stas, în valoare de 9.812.800 lei, astfel că a mai rămas neacoperită o valoare de 198.966 lei și, drept urmare, obligarea pârâtului la plata sumei de 9.812.800 lei preț, cu dobânzile convenționale aferente, din 28 octombrie 1996 până la 5 ianuarie 1999 este greșită, aceste dobânzi fiind de altfel și prescrise parțial, până la data de 15 august 1997. A mai reținut că faptul divizării R. A.N.P.A., sucursala Mureș, după încheierea contractului, este lipsită de relevanță în speță, cheltuielile de judecată se impune a fi reduse proporțional cu pretențiile admise, respectiv în procent de 1%, iar față de modul de comunicare a sentinței apelate, apelul trebuie considerat ca fiind declarat în termen.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, prin lichidator, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Recurenta-reclamantă susține astfel în esență că au fost reținute greșit obligațiile sale decurgând din clauzele contractuale prevăzute de părți și că nu a avut cunoștință de predările de produse efectuate de apelantul-pârât unei alte societăți și deci, acestea nu pot fi luate în considerare, atâta timp cât pârâtul a fost notificat de societatea sa, prin notificarea nr. 93 din 3 februarie 1997 asupra faptului că predarea de produse privind contractul nr. 305/1996-1997 trebuie făcută societății sale și nu către S.C.

C. Mureș, fiind vorba despre societăți cu personalitate juridică distinctă. Arată de asemenea că greșit nu i s-au acordat dobânzile pretinse, deoarece acestea se calculează de la data acordării creditului și până la achitarea lui integrală și, totodată, că nu se justifica nici repunerea în termenul de apel a pârâtului, așa cum eronat a procedat instanța de apel. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Între A.N.P.A., sucursala Mureș, a cărei succesoare este reclamanta S.C. C. S.A. MUREȘ și pârâtul D.I.P.

s-a încheiat contractul nr. 305 din 22 octombrie 1996, privind livrarea-preluarea de cereale, luminoase boabe și semințe oleaginoase la fondul de consum și executarea lucrărilor agricole cu plata în natură pentru anul 1997. Reclamanta s-a obligat, potrivit clauzelor contractuale să achite în contul producătorului agricol cantitățile de semințe și îngrășăminte, pentru culturile contracte, necesare procesului de producție, să deconteze pârâtului costul lucrărilor executate, să preia la prețul stabilit cantitățile de produse contracte și cele ce reprezintă plata în natură a lucrărilor executate de prestator, să acorde credite producătorului agricol în condițiile și facilitățile asigurate de stat și să urmărească utilizarea creditului de către acesta.

În ce-l privește pe pârât, acesta s-a obligat să predea în natură produsele ce reprezintă plata în natură a lucrărilor executate la prețul de preluare a produselor agricole. Faptul că instanța de apel nu a reținut întocmai obligațiile contractuale ce au revenit reclamantei, care oricum au fost executate, nu are relevanță de vreme ce nu au fost puse în discuție, obiectul prezentului litigiu constituindu-l modul în care pârâtul și-a îndeplinit obligațiile decurgând din contractul încheiat de părți. Or, din probele existente la dosarul cauzei, rezultă că s-a reținut corect că acesta în îndeplinirea obligațiilor sale a predat la Baza Sărmășel o cantitate de 14.750 kg. grâu stas în valoare de 9.812.800 lei, restul de plată rămas neachitat fiind în sumă de 198.966 lei.

Corect s-a reținut și că divizarea fostului R.A.N.P.A., sucursala Mureș, în S.C. C. Tg. Mureș și S.C.M. C. Tg. Mureș, societăți care și-au împărțit fostele baze printre care și Baza Sărmășel, unde au fost predate produsele de către pârât este lipsită de relevanță, atât timp cât pârâtul și-a îndeplinit obligația, fără a avea cunoștință despre schimbarea organizatorică intervenită, cei doi agenți economici având oricum obligația de a face decontările reciproce între ei, rezultate ca urmare a divizării R. În aceeași ordine de idei, notificarea la care face referire recurenta-reclamantă pentru a demonstra că intimatul pârât avea cunoștință că trebuie să predea produsele societății sale, respectiv S.C.

C. și nu S.C. C.M., este, de asemenea, lipsită de relevanță în speță, pentru că predările de produse s-au efectuat în 1997, iar notificarea invocată este datată 23 februarie 1999. Ca atare, în mod corect s-a apreciat că pârâtul datorează dobânzi bancare la această sumă, în cuantumul și pentru perioade reținute; pentru perioada 28 octombrie 1996 – 15 august 1997, - față de 4 ianuarie 2000, data introducerii acțiunii – fiind prescrise. Judicios au fost stabilite și cheltuielile de judecată proporțional cu cuantumul pretențiilor admise, iar repunerea pârâtului în termenul de declarare a apelului a fost dispusă procedural, față de necomunicarea în condițiile legii a sentinței tribunalului. În consecință, având în vedere considerentele mai sus arătate, nefiind formulat nici un motiv de recurs întemeiat în condițiile art. 304 C. proc.

civ., decizia curții de apel va fi menținută, ca fiind legală și temeinică și se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta S.C. C. S.A.M. Tg. Mureș, prin lichidator S.C. R.V.A., filiala Tg. Mureș, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.A. prin lichidator S.C. R.V.A. S.A., filiala Tg. Mureș, împotriva deciziei nr. 492 din 11 decembrie 2001 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 decembrie 2003.