ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 553/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 553/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
La
apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice
reprezentat de consilierul juridic A.L. lipsind recurenta-reclamantă SC „M”
SA.
Procedura
completă.
Magistratul
asistent a arătat că recursul nu a fost timbrat,
recurenta-reclamantă fiind citată cu mențiunea timbrării
(f.5) și că recursul este nemotivat.
Consilierul
juridic A.L., a solicitat anularea recursului ca netimbrat.
Reprezentanta
Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a
pus aceleași concluzii de anulare a recursului ca netimbrat.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr.672 din 20 iunie 2002, Curtea de Apel
București – Secția contencios administrativ a respins acțiunea
reclamantei SC „M” SA București ca neîntemeiată.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs societatea reclamantă, dar se
constată că nu l-a timbrat.
În
conformitate cu prevederile art.3 lit.m și cele ale art.11 alin.1 din
Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost
actualizate prin H.G. nr.752/1999 și modificate prin O.G. nr.34/2001,
recursul declarat în cauză trebuia timbrat cu o taxă judiciară
de timbru în valoare de 150.000 lei.
Totodată,
conform dispozițiilor art.3 alin.1 din O.G. nr.32/1995, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr.123/1997, cererile adresate instanțelor
judecătorești, care au ca obiect exercitarea unei căi de atac,
se timbrează cu un timbru judiciar în valoare de 1500 lei.
În
cauză, deși legal citată (fila 5 dosar recurs) cu mențiunea
de a timbra recursul, potrivit dispozițiilor arătate, recurenta nu
și-a îndeplinit această obligație.
Conform
prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 cu modificările
ulterioare și celor ale art.35 alin.5 din Ordinul nr.760/1999 al
Ministrului Justiției privind aprobarea Normelor metodologice pentru
aplicarea acestei legi, precum și cele ale art.9 alin.2 din Ordonanța
Guvernului nr.32/1995 – neîndeplinirea obligației de plată până
la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
În
consecință, recursul declarat în cauză va fi anulat ca
netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează
recursul declarat de SC „M” SA împotriva Sentinței civile nr.672 din 20
iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios
administrativ, ca netimbrat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.