ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1742/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată inițial la Judecătoria Timișoara, reclamanta SC F. SA Timișoara a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, pentru ca

instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal

de control din 8 noiembrie 2002 și a deciziei nr. 1/2003, emisă în soluționarea

contestației făcute împotriva procesului-verbal, cu consecința exonerării de

plata sumei de 21.217.473.596 lei, reprezentând debite, majorări, penalități de

întârziere și amenzi.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 2448/2003, și-a declinat competența, în favoarea Curții de Apel

Timișoara, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din

O.U.G. nr. 13/2001 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. 3016/2003.

Această instanță, la primul termen

de judecată, a pronunțat decizia civilă nr. 182/2003, prin care a anulat ca

netimbrată, acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs, în termenul legal, reclamanta SC F. SA Timișoara.

În motivarea recursului,

recurenta-reclamantă a arătat că instanța în mod nelegal a soluționat cauza, în

lipsa ei, deși la dosar se afla o cerere pentru lipsă de apărare motivată,

consilierul societății fiind în imposibilitate de a se prezenta.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 – 304

1

C. proc. civ., Curtea îl va admite, în sensul celor ce se vor arăta:

Decizia recurată a fost soluționată

la primul termen de judecată, în lipsa recurentei-reclamante, deși la dosarul

cauzei se afla o cerere de amânare, formulată în temeiul art. 156 C. proc.

civ., de către recurentă, care făcea cunoscut că reprezentantul ei se află în

imposibilitate de prezentare.

Prin neacordarea termenului

solicitat și motivat în scris, instanța a privat-o pe recurenta-reclamantă, de

dreptul de apărare, care constituie una din garanțiile procesuale ce guvernează

judecata, alături de celelalte garanții ce contribuie la desfășurarea unui proces

echitabil.

Noțiunea de proces echitabil presupune

și respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, principiu care,

de asemenea, conferă garanția unui proces echitabil, în care părțile prezente

își pot formula apărările.

În cauza de față însă,

recurenta-reclamantă a fost în imposibilitate de a se prezenta și a face

eventual dovada achitării taxei de timbru legale.

Or, potrivit dispozițiilor art. 129

alin. (2) C. proc. civ., „judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să

respecte el însuși, principiul contradictorialității și celelalte principii ale

procesului civil”.

În raport cu cele mai sus arătate și

având în vedere dispozițiile art. 312 și 313 C. proc. civ., recursul va fi

admis, sentința casată și cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC F. SA

Timișoara împotriva sentinței civile nr. 182 din 27 mai 2003 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.