ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8808/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30

septembrie 1999, reclamanta SC L. SA Timișoara a solicitat, în contradictoriu

cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice

Timiș și Administrația Financiară Timișoara, anularea procesului-verbal de

control din 19 iulie 1999, emis de pârâta Administrația Financiară Timișoara,

prin care a fost obligată să vireze la bugetul statului, suma de 7.699.419.835

lei, reprezentând impozit pe profit, în sumă de 4.720.535.182 lei și majorări de

întârziere aferente impozitului pe profit, în sumă de 2.978.884.653 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că măsura luată împotriva ei, reprezintă actualizarea unui proces-verbal

anterior, din 5 noiembrie 1998, a cărui contestare se află pe rolul instanței

de contencios administrativ, proces-verbal prin care a mai fost obligată să

verse la bugetul statului, suma de 2.812.810.646 lei, cu titlu de impozit pe

profit și majorări de întârziere aferente.

De asemenea, s-a mai precizat în

acțiune, că ambele procese-verbale s-au emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.

35/1991, care acordă scutire pe impozit, pe o perioadă de 5 ani, societăților

ce desfășoară activitate de producție.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 198 din 6

aprilie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia Ministerului

Finanțelor Publice nr. 1523 din 16 noiembrie 2000, dispoziția Direcției

Generale a Finanțelor Publice Timișoara nr. 42 din 31 martie 2000, precum și

hotărârea nr. 140 din 28 ianuarie 2000 și procesul-verbal din 19 iulie 1999,

emise de Administrația Financiară Timișoara, prin care aceasta a fost obligată

la plata sumei de 7.699.419.835 lei, reprezentând impozit și majorări aferente

pentru perioada 1 ianuarie 1998 - 31 mai 1999, precum și majorări aferente

impozitului stabilit prin procesul-verbal din 5 noiembrie 1998, pentru perioada

24 decembrie 1998 - 30 septembrie 1998.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta a contestat inițial, în fața instanțelor

judecătorești, procesul-verbal din 5 noiembrie 1998, privitor la perioada 24

decembrie 1998 - 30 septembrie 1998, motiv pentru care a suspendat judecarea

prezentei cauze, potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ., considerând constatările

acestuia, ca având un caracter subsidiar în raport cu procesul-verbal din 19

iulie 1999, ce face obiectul acestei pricini.

Cauza a fost repusă pe rol, după

soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de contestare a procesului-verbal

din 5 noiembrie 1998.

Față de această situație, Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a considerat

că prin sentința civilă nr. 91 din 25 februarie 2003, a Tribunalului Timiș,

rămasă definitivă și irevocabilă, în urma respingerii recursului pârâtelor, de

către Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, prin decizia nr. 335 din 10 iunie 2003, s-a stabilit deja

calitatea reclamantei SC L. SA, de beneficiară a scutirii de impozit pe o

perioadă de 5 ani, conform art. 14 lit. a) din Legea nr. 35/1991. Pe cale de

consecință, cum perioada supusă controlului, respectiv 1 ianuarie 1998 - 31 mai

1999, se încadrează în perioada de scutire de 5 ani, instanța de fond a conchis

că reclamanta nu datorează sumele la care a fost obligată prin procesul-verbal

din 19 iulie 1999.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și în numele

Ministerului Finanțelor Publice, susținând, în esență, că intimata-reclamantă

nu îndeplinește condițiile legale, pentru a beneficia de scutire de impozit

prevăzută de Legea nr. 35/1991. S-a invocat în acest sens, că societatea

intimată a început activitatea la 30 decembrie 1994, conform facturilor nr. 861401

și nr. 574702 din 3 decembrie 1994, și nu în septembrie 1995, cum greșit a

reținut instanța de fond.

Pe cale de consecință, în raport cu această dată, urmează a

se observa că au fost încălcate dispozițiile art. 14 alin. (2), cu privire la

aportul social efectiv vărsat.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins, pentru următoarele considerente.

În mod corect, instanța de fond a

apreciat că atât calitatea intimatei-reclamante, de beneficiară a dispozițiilor

Legii nr. 35/1991, privind investițiile străine, cât și perioada pentru care

aceasta urmează să fie scutită de plata impozitului pe profit, au fost deja

stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă; este vorba de

sentința civilă nr. 91 din 25 februarie 2003 a Tribunalului Timiș și decizia nr.

335 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a respins

recursul recurentelor din acest dosar.

Cum procesul-verbal al cărui anulare

se cere, se referă la perioada 1 ianuarie 1998 - 31 mai 1999, perioadă supusă

parțial controlului finalizat cu procesul-verbal din 5 noiembrie 1998 și ambele

procese-verbale privesc perioada ce se încadrează în cei 5 ani de scutire

stabiliți în mod definitiv și irevocabil, septembrie 1995 - septembrie 2000, Curtea

va respinge susținerile recurentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L.II

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și Ministerul Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și de Administrația

Finanțelor Publice Timiș, împotriva sentinței civile nr. 198 din 6 aprilie 2004

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2004.