ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2916/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 18 decembrie 2001, reclamanta SC

U.T. SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, anularea deciziei nr. 1826 din 15

noiembrie 2001 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice, din cadrul

Ministerului Finanțelor, prin care i-a fost respinsă contestația formulată

împotriva procesului-verbal de control din 20 iunie 2001 încheiat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Timiș și exonerarea de plata sumei de 731.634.652

lei, reprezentând T.V.A., impozit pe profit și majorări de întârziere aferente.

Reclamanta a susținut că la 10 mai

2001 a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului

Financiar de Stat Timiș, rambursarea sumei de 2.682.746.870 lei T.V.A. de

recuperat din conturile aferente perioadei septembrie 2000 – martie 2001; i

s-au admis 2.244.851.344 lei, din care a primit numai 1.366.858.683 lei,

diferența fiind compensată.

Din aceasta din urmă, consideră că

nu datorează 703.634.652 lei compusă din: 164.744.250 lei, T.V.A.

nedeductibilă; 24.189.879 lei și 79.837.184 lei, T.V.A. colectată; 162.220.354

lei T.V.A. aferentă cotelor de leasing, plus 19.223.112 lei, majorări de

întârziere; 10.326.298 lei T.V.A. colectată, plus 635.067 lei, majorări de

întârziere; 51.928.286 lei T.V.A. colectată, plus 2.963.897 lei, majorări de

întârziere și în fine, 70.587.038 lei impozit pe profit și 116.703.999 lei

majorări aferente.

Prin sentința civilă nr. 306 din 24

octombrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea și a anulat pct. 2

din decizia Ministerului Finanțelor nr. 1826 din 15 noiembrie 2001 și

procesul-verbal de control din 20 iunie 2001 al Direcției Generale a Finanțelor

Publice Timiș, exonerând reclamanta de plata sumelor contestate. Prin aceeași

sentință au fost obligați pârâții la 10.303.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța

și-a însușit întocmai concluziile expertizei contabile efectuate în cauză și în

raport cu care s-a apreciat că nici una din sumele contestate de reclamantă nu

este datorată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice, în nume propriu și în

numele Ministerului Finanțelor, susținând, în esență, că în mod greșit a fost

admisă cererea reclamantei, sumele reținute de organul de control în sarcina

acesteia fiind corect calculate și dovedite a fi datorate.

Recursul este întemeiat și urmează a

fi admis, pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Timișoara a admis

acțiunea reclamantei și a anulat pct. 2 din decizia Ministerului Finanțelor nr.

1826 din 15 noiembrie 2001, fără a sesiza că cel puțin în parte aceasta

privește alte sume decât cele contestate de reclamantă și decât cele analizate

de expertul contabil.

Astfel, prin acțiune, reclamanta SC

U.T. SA, solicitând anularea deciziei nr. 1826/2001 a Ministerului Finanțelor

și a procesului-verbal de control din 20 iunie 2001, a contestat ca fiind

datorate, printre altele, suma de 22.822.076 lei, majorări de întârziere

aferente T.V.A. și 116.703.999 lei, majorări de întârziere aferente impozitului

pe profit.

Or, pct. 2 din decizia Ministerului

Finanțelor are în vedere majorări de întârziere aferente T.V.A., în sumă de

26.237.182 lei și majorări de întârziere aferente impozitului pe venit, în sumă

de 144.979.282 lei, deci sume diferite substanțial de cele contestate de

reclamantă.

Fără a sesiza aceste neconcordanțe,

Curtea de Apel Timiș anulează în întregime pct. 2 din decizia Ministerului

Finanțelor și dispune exonerarea reclamantei de plata majorărilor de întârziere

pretinse prin acțiune.

Soluția astfel pronunțată este

nelegală și netemeinică, situație în care se apreciază că se impune casarea cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea stabilirii cu certitudine, în

raport de actele organelor de control, a sumelor contestate de reclamantă și

analizării acestora prin completarea eventuală a raportului de expertiză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș, în nume propriu și al

Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 306 din 24

octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.