ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 762/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor împotriva încheierii nr.256 din 26 iulie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurentele pârâte Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și Direcția Generală a Vămilor, ambele prin consilierul juridic M.M. și intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul juridic A.L. lipsind intimata reclamantă SC „C.A.P.” SRL Timișoara. Procedura completă. Consilierul juridic M.M. a susținut recursul solicitând admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.

Aceleași concluzii de admitere a pus și consilierul juridic A.L. Reprezentanta Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara reclamanta SC „C.A.P.” SRL Timișoara a chemat în judecată pe pârâții Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și Direcția Generală a Vămilor București și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună suspendarea executării procesului verbal din 21 mai 2002 și a deciziei nr.373/2002 privind obligarea sa la plata sumei de 3.317.303.515 lei plus majorări până la soluționarea acțiunii având ca obiect anularea deciziei nr.373/2002 și a procesului verbal din 21 mai 2002. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.9 din Legea nr.29/1990.

Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea dată în Camera de Consiliu la 26 iulie 2002, a admis cererea și a dispus suspendarea executării procesului verbal din 21 mai 2002 și a deciziei nr.373/2002 până la soluționarea dosarului nr.4972/2002 al Curții de Apel Timișoara. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în raport de cuantumul obligațiilor fiscale stabilite de pârâți în sarcina reclamantei, pentru prevenirea producerii unei pagube iminente se justifică suspendarea executării actelor administrative atacate. Împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea executării a declarat recurs pârâta Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor București.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susținut că: -nejustificat a fost admisă cererea de suspendare nefiind întrunite condițiile art.9 din Legea nr.29/1990; -înainte de suspendarea executării instanța avea obligația să pună în vedere reclamantei să depună o cauțiune potrivit dispozițiilor art.403 Cod procedură civilă. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art.304 – 304 1 Cod procedură civilă, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art.9 din Legea nr.29/1990: „ În cazurile bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere tribunalului să dispună suspendarea actului administrativ până la soluționarea acțiunii”.

Rezultă din interpretarea textului legal mai sus invocat, că pentru acordarea suspendării executării trebuie îndeplinite două condiții în mod cumulativ și anume existența unor cazuri bine justificate și iminența producerii unei pagube. În cauza dedusă judecății, intimata reclamantă a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții. Astfel, din dosar rezultă că pe rolul Curții de Apel Timișoara se află în curs de soluționare dosarul nr.4972/2002 având ca obiect anularea actelor administrative a căror suspendare a executării s-a solicitat, respectiv procesul verbal din 21 mai 2002 și decizia Ministerului Finanțelor nr.373/2002, ceea ce înseamnă dovada unei cauze bine justificate; iar cuantumul obligațiilor fiscale stabilite în sarcina intimatei, de 3.317.303.515 lei plus majorările aferente presupune o pagubă iminentă, pentru prevenirea căreia în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.9 din Legea nr.29/1990.

Cât privește cauțiunea prevăzută de art.403 alin.1 Cod procedură civilă urmează a se constata că dispozițiile procedurale invocate de recurentă nu sunt aplicabile în speță, Legea nr.29/1990 fiind o lege specială, suspendarea executării fiind solicitată în baza dispozițiilor art.9 din această lege. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor împotriva încheierii nr.256 din 26 iulie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.