ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3016/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2003, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara au declarat recurs împotriva încheierii civile din 1 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 1805/CA/2003. În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit s-a dispus suspendarea, fără a se ține cont de faptul că plângerea penală formulată de contestatoarea Fundația B. Timișoara, împotriva lui M.G., nu are relevanță cu privire la soluționarea cauzei, întrucât procesul-verbal de control contestat stabilește datorii către bugetul de stat, în sarcina persoanei juridice, și nu în sarcina persoanei fizice, cercetată penal.

Recursul declarat este întemeiat și va fi admis, cu trimiterea cauzei, pentru continuarea judecății. Este adevărat că potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. civ.: „instanța poate suspenda cauza, când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da”. În cauza de față, însă, reluarea urmăririi penale împotriva învinuitului M.G. s-a făcut la 5 februarie 2001, nemaifăcându-se nici o dovadă până în acest moment, cu privire la stadiul cercetărilor. Ceea ce este, însă, relevant în cauză, este faptul că în discuție este vorba de datorii financiare ale societății, stabilite ca urmare a controlului ulterior vamal, conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 141/1997, control ce a stabilit că persoana juridică în discuție trebuie să plătească taxe vamale, accize, T.V.A., de 316.460.682 lei, cu majorările aferente.

Aceste datorii fiscale ale intimatei–reclamante nu au legătură cu plângerea penală împotriva persoanei fizice M.G., în sensul că ele trebuie achitate, indiferent dacă în final, urmare a cercetării penale, M.G. va fi găsit vinovat pentru fals, uz de fals, contrabandă, cât timp s-a dovedit că pe numele fundației au fost importate autoturisme, fără plata drepturilor vamale. Ulterior, ca urmare a stabilirii definitive a vinovăției învinuitului, societatea intimată-reclamantă își putea reglementa situația financiară, referitor la autoturismele importate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, precum și de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, împotriva încheierii din 1 aprilie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează încheierea atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara, pentru soluționarea recursului. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.