ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3016/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16

aprilie 2003, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Timișoara au declarat recurs împotriva

încheierii civile din 1 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

în dosarul nr. 1805/CA/2003.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că în mod greșit s-a dispus suspendarea, fără a se ține cont de faptul

că plângerea penală formulată de contestatoarea Fundația B. Timișoara,

împotriva lui M.G., nu are relevanță cu privire la soluționarea cauzei,

întrucât procesul-verbal de control contestat stabilește datorii către bugetul

de stat, în sarcina persoanei juridice, și nu în sarcina persoanei fizice,

cercetată penal.

Recursul declarat este întemeiat și

va fi admis, cu trimiterea cauzei, pentru continuarea judecății.

Este adevărat că potrivit art. 242

alin. (2) C. proc. civ.: „instanța poate suspenda cauza, când s-a început

urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare

asupra hotărârii ce urmează a se da”.

În cauza de față, însă, reluarea

urmăririi penale împotriva învinuitului M.G. s-a făcut la 5 februarie 2001,

nemaifăcându-se nici o dovadă până în acest moment, cu privire la stadiul

cercetărilor. Ceea ce este, însă, relevant în cauză, este faptul că în discuție

este vorba de datorii financiare ale societății, stabilite ca urmare a

controlului ulterior vamal, conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 141/1997,

control ce a stabilit că persoana juridică în discuție trebuie să plătească

taxe vamale, accize, T.V.A., de 316.460.682 lei, cu majorările aferente.

Aceste datorii fiscale ale

intimatei–reclamante nu au legătură cu plângerea penală împotriva persoanei

fizice M.G., în sensul că ele trebuie achitate, indiferent dacă în final,

urmare a cercetării penale, M.G. va fi găsit vinovat pentru fals, uz de fals,

contrabandă, cât timp s-a dovedit că pe numele fundației au fost importate

autoturisme, fără plata drepturilor vamale.

Ulterior, ca urmare a stabilirii

definitive a vinovăției învinuitului, societatea intimată-reclamantă își putea

reglementa situația financiară, referitor la autoturismele importate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, precum și de Direcția Regională

Vamală Interjudețeană Timișoara, în numele și pentru Direcția Generală a

Vămilor, împotriva încheierii din 1 aprilie 2003, a Curții de Apel Timișoara,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează încheierea atacată și

trimite cauza la Curtea de Apel Timișoara, pentru soluționarea recursului.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 octombrie 2003.