ÎCCJ, decizie (scj.ro #85379)

Suspendarea cauzei civile în cazul începerii urmăririi penale. Nelegalitate. Condiții. Distincție între persoana juridică ce are datorii fiscale și persoana fizică subordonată față de care s-a început urmărirea penală C. proc. civ., art. 244 alin.1 pct.2 Datoriile fiscale ale intimatei–reclamante nu au legătură cu plângerea penală împotriva persoanei fizice, în sensul că ele trebuie achitate, indiferent dacă în final, urmare cercetării penale, persoana fizică va fi găsită vinovată pentru fals, uz de fals, contrabandă, cât timp s-a dovedit că pe numele fundației au fost importate autoturisme fără plata drepturilor vamale. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.3016 din 3 octombrie 2003 ) Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2003, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara au declarat recurs împotriva încheierii civile din 1 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că, în mod greșit, s-a dispus suspendarea fără a se ține cont de faptul că plângerea penală formulată de contestatoare, Fundația „B.” – Timișoara împotriva lui MG nu are relevanță cu privire la soluționarea cauzei, întrucât procesul-verbal de control contestat stabilește datorii către bugetul de stat în sarcina persoanei juridice și nu în sarcina persoanei fizice cercetate penal. Recursul declarat este întemeiat și va fi admis cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății. Este adevărat că potrivit art.244 alin.1 pct.2 C. proc. civ. „instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”.

În cauza de față însă, reluarea urmăririi penale împotriva învinuitului MG s-a făcut la 5 februarie 2001, nemaifăcându-se nici o dovadă până în acest moment cu privire la stadiul cercetărilor. Ceea ce este însă relevant în cauză este faptul că în discuție este vorba de datorii financiare ale societății, stabilite ca urmare a controlului ulterior vamal, conform art.61 alin. 1 din Legea 141/1997, control ce a stabilit că persoana juridică în discuție trebuie să plătească taxe vamale, accize, T.V.A. de 316.460.682 lei, cu majorările aferente. Aceste datorii fiscale ale intimatei–reclamante nu au legătură cu plângerea penală împotriva persoanei fizice MG, în sensul că ele trebuie achitate, indiferent dacă în final, urmare cercetării penale MG va fi găsit vinovat pentru fals, uz de fals, contrabandă, cât timp s-a dovedit că pe numele fundației au fost importate autoturisme fără plata drepturilor vamale.

Ulterior, ca urmare a stabilirii definitive a vinovăției învinuitului, societatea intimată – reclamantă își putea reglementa situația financiară referitor la autoturismele importate. Prin urmare, recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, precum și de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor au fost admise, încheierea casată și cauza trimisă la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea recursului.