ÎCCJ, decizie (scj.ro #85379)

Suspendarea

cauzei civile în cazul începerii urmăririi penale. Nelegalitate. Condiții.

Distincție între persoana juridică ce are datorii fiscale și persoana fizică subordonată

față de care s-a început urmărirea penală

C.

proc. civ.,

art. 244 alin.1  pct.2

Datoriile fiscale ale

intimatei–reclamante nu au legătură cu plângerea penală împotriva persoanei

fizice, în sensul că ele trebuie achitate, indiferent dacă în final, urmare

cercetării penale, persoana fizică va fi găsită vinovată pentru fals, uz de

fals, contrabandă, cât timp s-a dovedit că pe numele fundației au fost

importate autoturisme fără plata drepturilor vamale.

(Secția de contencios

administrativ, decizia nr.3016 din 3 octombrie 2003

)

Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2003, Direcția Generală a Finanțelor

Publice Timiș și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara au declarat

recurs împotriva încheierii civile din 1 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara.

În

motivarea recursului, recurenta a susținut că, în mod greșit, s-a dispus

suspendarea fără a se ține cont de faptul că plângerea penală formulată de

contestatoare, Fundația „B.” – Timișoara împotriva lui MG nu are relevanță cu

privire la soluționarea cauzei, întrucât procesul-verbal de control contestat

stabilește datorii către bugetul de stat în sarcina persoanei juridice și nu în

sarcina persoanei fizice cercetate penal.

Recursul declarat este întemeiat și va fi admis cu trimiterea cauzei pentru

continuarea judecății.

Este adevărat că potrivit art.244 alin.1 pct.2 C. proc. civ. „instanța poate

suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care

ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”.

În cauza de față însă, reluarea urmăririi penale împotriva învinuitului MG s-a

făcut la 5 februarie 2001, nemaifăcându-se nici o dovadă până în acest moment

cu privire la stadiul cercetărilor. Ceea ce este însă relevant în cauză este

faptul că în discuție este vorba de datorii financiare ale societății,

stabilite ca urmare a controlului ulterior vamal, conform art.61 alin. 1 din

Legea 141/1997, control ce a stabilit că persoana juridică în discuție trebuie

să plătească taxe vamale, accize, T.V.A. de 316.460.682 lei, cu majorările

aferente.

Aceste datorii fiscale ale intimatei–reclamante nu au legătură cu plângerea

penală împotriva persoanei fizice MG, în sensul că ele trebuie achitate,

indiferent dacă în final, urmare cercetării penale MG va fi găsit vinovat

pentru fals, uz de fals, contrabandă, cât timp s-a dovedit că pe numele

fundației au fost importate autoturisme fără plata drepturilor vamale.

Ulterior, ca urmare a stabilirii definitive a vinovăției învinuitului,

societatea intimată – reclamantă își putea reglementa situația financiară

referitor la autoturismele importate.

Prin urmare, recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Timiș, precum și de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în

numele și pentru Direcția Generală a Vămilor au fost admise, încheierea casată

și cauza trimisă la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea recursului.