ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2386/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 283/2001,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins cererea formulată de S.V., administratorul Fundației U.E. Baia Mare,

având ca obiect, anularea deciziei nr. 369 din 27 martie 2001, emisă de

Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Vămilor și Brigada de Supraveghere

Control Vamal Oradea.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că actul administrativ atacat este legal, organele

de control făcând o corectă aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 26/1993.

S-a apreciat că la situația

de fapt creată a concurat și pasivitatea președintelui fundației, S.V., care nu

a făcut demersurile necesare pentru legalizarea situației.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a formulat recurs, Fundația U.E. Baia Mare, criticând-o ca

nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ. S-a criticat sentința, pe faptul că prima instanță a pronunțat

sentința, fără temei legal și cu greșita aplicare a legii, apreciindu-se că în

speță trebuia suspendată judecarea pricinii conform art. 244 C. proc. civ.,

până la soluționarea dosarului penal privind pe G.I.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Examinând cererea, în raport

cu dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se rețin

următoarele:

Prin decizia atacată, s-a

reținut că în urma înstrăinării celor 11 autoturisme importate în regim de

scutire taxe vamale, recurenta-reclamantă a pierdut dreptul de a beneficia de

facilitățile vamale și fiscale prevăzute de O.G. nr. 26/1993. Față de această

situație, corect, organele în drept au calculat taxe vamale care se datorau

conform art. 6 din O.G. nr. 26/1993.

Starea de fapt, respectiv aspectul

care atestă că s-a declanșat urmărirea penală față de G.I., pentru mai multe

infracțiuni, a fost reținută de organele fiscale, și pentru acest motiv s-a

făcut aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 26/1993.

G.I. era președinte în

acțiune al fundației, funcție transmisă de S.V., conform actelor anexate la

dosar.

Faptul că prima instanță a

pășit la soluționarea cererii de față și nu a dat curs solicitării privind

suspendarea cauzei conform art. 244 C. proc. civ., nu poate fi reținut ca motiv

de recurs, întrucât textul de lege invocat este permisiv, în sensul că instanța

poate, dar nu este obligată să dea curs acestor prevederi legale.

Faptele reținute în actul de

control contestat au fost săvârșite de persoana juridică, fapt pentru care în

sarcina acesteia s-a reținut plata taxelor vamale, prejudiciul adus acesteia

prin actul individual de persoane fizice, nefăcând obiectul cauzei de față.

Față de aceste considerații,

în mod corect organele fiscale au reținut că în temeiul art. 6 din O.G. nr. 26/1993

și art. 7 și 9 din O.G. nr. 13/2001, recurenta este plătitoare de taxe vamale.

Sentința atacată este

legală, prima instanță apreciind legal situația de fapt și sprijinindu-și

argumentele pe prevederile O.G. nr. 26/1993, în raport cu ansamblul probator

administrat.

Așa fiind, conform art. 312 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Fundația U.E. Baia Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Fundația U.E. Baia Mare împotriva sentinței civile nr. 283 din 6 septembrie

2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2005.