ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 244/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 12 martie 2002,

reclamanta S.C. S. & R. Prod S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și Ministerul

Finanțelor Publice, anularea procesului verbal nr. 94 din 22 august 2001

rectificat la 13 noiembrie 2001, emis de pârâtă și a deciziei pârâtului nr. 166

din 14 februarie 2002 și suspendarea actelor atacate până la soluționarea

irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Motivându-și

cererea, reclamanta a arătat că, în mod eronat, pârâții au stabilit și menținut

în sarcină obligații fiscale în sumă de 936.726.945 lei, reprezentând taxe

vamale, T.V.A. și majorări de întârziere aferente, deși funcționează într-o

zonă defavorizată, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 24/1998, având ca obiect de

activitate transportul intern și internațional, iar mijloacele de transport

importate au fost aduse tocmai în vederea realizării acestui obiect.

Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr. 119 din 14 mai 2002, a respins acțiunea, reținând

inadmisibilitatea acesteia pentru neîndeplinirea procedurii admministrative

prealabile în condițiile și termenele stabilite de O.U.G. nr. 13/2001, în ceea

ce privește contestarea procesului verbal din 22 august 2001, neavând relevanță

introducerea în termen a contestației față de înscrisul prin care este

rectificat titlul de creanță fiscală.

Împotriva

sentinței, în termen și legal timbrat, a declarat recurs reclamanta, solicitând

în temeiul art. 304 pct. 9, al art. 304

1

și art. 312 pct. 3 C.

proc. civ., modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în fond

așa cum s-a formulat.

Recurenta

a susținut, în esență, că printr-o decizie anterioară a Ministerului Finanțelor

Publice, s-au desființat irevocabil debitele care au fost reluate inadmisibil

în procesul verbal contestat în cauză, ceea ce echivalează cu o nouă impunere

și că, față de obiectul acțivității sale și dispozițiile O.U.G. nr. 24/1998 și

ale O.U.G. nr. 13/2001 oricum sumele stabilite în sarcina sa sunt nedatorate.

S-a mai

arătat că instanța fondului a omis să se pronunțe cu privire la cererea de

suspendare pe care a formulat-o.

Recursul

este nefondat.

Motivele

invocate de către recurentă privesc fondul cauzei, nefiind antamate, în mod

legal, de către instanța de fond.

Într-adevăr

recurenta – reclamantă, înainte de a formula acțiunea în contencios

administrativ, avea obligația parcurgerii procedurii administrative prealabile

în condițiile și termenele prevăzute de legea specială în materie, respectiv O.U.G.

nr. 13/2001.

Or,

potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din acest act normativ, contestația

împotriva măsurilor dispuse de organele de control ale Ministerului Finanțelor

Publice, se depune, sub sancțiunea decăderii, în termen de 15 zile de la

comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia.

În mod

corect a reținut prima instanță că, față de data primirii actului contestat –

22 august 2001, formularea contestației la 27 noiembrie 2001, atrage

inadmisibilitatea acțiunii, neavând relevanță că între timp, recuentei i s-a

comunicat și un înscris care rectifică  procesul verbal de control atacat, față

de care contestația ar fi fost în termen.

Față de

considerentele expuse, recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., față de

rezolvarea dată nemai- impunându-se analiza motivelor privind fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de S.C. S. & R. Prod  S.R.L. împotriva sentinței civile

nr. 119 din 14 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.