ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 244/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 12 martie 2002, reclamanta S.C. S. & R. Prod S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice, anularea procesului verbal nr. 94 din 22 august 2001 rectificat la 13 noiembrie 2001, emis de pârâtă și a deciziei pârâtului nr. 166 din 14 februarie 2002 și suspendarea actelor atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că, în mod eronat, pârâții au stabilit și menținut în sarcină obligații fiscale în sumă de 936.726.945 lei, reprezentând taxe vamale, T.V.A.

și majorări de întârziere aferente, deși funcționează într-o zonă defavorizată, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 24/1998, având ca obiect de activitate transportul intern și internațional, iar mijloacele de transport importate au fost aduse tocmai în vederea realizării acestui obiect. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 119 din 14 mai 2002, a respins acțiunea, reținând inadmisibilitatea acesteia pentru neîndeplinirea procedurii admministrative prealabile în condițiile și termenele stabilite de O.U.G. nr. 13/2001, în ceea ce privește contestarea procesului verbal din 22 august 2001, neavând relevanță introducerea în termen a contestației față de înscrisul prin care este rectificat titlul de creanță fiscală.

Împotriva sentinței, în termen și legal timbrat, a declarat recurs reclamanta, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9, al art. 304 1 și art. 312 pct. 3 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în fond așa cum s-a formulat. Recurenta a susținut, în esență, că printr-o decizie anterioară a Ministerului Finanțelor Publice, s-au desființat irevocabil debitele care au fost reluate inadmisibil în procesul verbal contestat în cauză, ceea ce echivalează cu o nouă impunere și că, față de obiectul acțivității sale și dispozițiile O.U.G. nr. 24/1998 și ale O.U.G. nr. 13/2001 oricum sumele stabilite în sarcina sa sunt nedatorate. S-a mai arătat că instanța fondului a omis să se pronunțe cu privire la cererea de suspendare pe care a formulat-o.

Recursul este nefondat. Motivele invocate de către recurentă privesc fondul cauzei, nefiind antamate, în mod legal, de către instanța de fond. Într-adevăr recurenta – reclamantă, înainte de a formula acțiunea în contencios administrativ, avea obligația parcurgerii procedurii administrative prealabile în condițiile și termenele prevăzute de legea specială în materie, respectiv O.U.G. nr. 13/2001. Or, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din acest act normativ, contestația împotriva măsurilor dispuse de organele de control ale Ministerului Finanțelor Publice, se depune, sub sancțiunea decăderii, în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia.

În mod corect a reținut prima instanță că, față de data primirii actului contestat – 22 august 2001, formularea contestației la 27 noiembrie 2001, atrage inadmisibilitatea acțiunii, neavând relevanță că între timp, recuentei i s-a comunicat și un înscris care rectifică procesul verbal de control atacat, față de care contestația ar fi fost în termen. Față de considerentele expuse, recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., față de rezolvarea dată nemai- impunându-se analiza motivelor privind fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.C. S. & R. Prod S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 119 din 14 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.