ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3414/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 20 septembrie 1999, T.N. a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Regională Vamală Arad, Direcția Generală a Vămilor și Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună anularea actului constatator nr. 457 din 25 ianuarie 1999, întocmit de Biroul Vamal Turnu, a adresei nr. 3785 din 29 martie 1999, emisă de același birou, a deciziei nr. 137 din 11 mai 1999, emisă de prima pârâtă și în fine, a deciziei nr. 1585 din 9 septembrie 1999, emisă de pârâta secundă, ca nelegale. Pe cale de consecință, reclamantul a cerut exonerarea sa de obligația de plată a sumei de 16.175.821 lei, cu titlu de taxe vamale și a majorărilor de întârziere, în sumă de 26.018.810 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că sumele respective nu sunt legal datorate, întrucât el a avut doar calitatea de transportator al autoturismului marca P., care aparține unui cetățean român repatriat, respectiv lui O.V. Că în realitate, nu a săvârșit nici o contravenție sau altă faptă culpabilă în legătură cu introducerea în țară a autovehiculului, care să justifice obligarea sa la plata acelor sume de bani. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea cauzei, după casarea cu trimitere, spre rejudecare, a unor hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr. 284 din 9 septembrie 2003, a admis acțiunea, față de pârâtele Direcția Regională Vamală Arad și Direcția Generală a Vămilor.

A anulat actele administrative atacate și a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă a acestei autorități publice centrale. Instanța a reținut că o atare soluție se impune, deoarece reclamantul T.N. a avut doar calitatea de transportator al autovehiculului, astfel încât, în raport cu prevederile Codului vamal, nu datorează taxele vamale în litigiu. Cât privește dispozițiile art. 129 din Decretul nr. 337/1981, invocate de pârâți, s-a apreciat că nu sunt aplicabile în cauză, pentru că ele vizează, în mod evident, ipoteze în care autovehiculul introdus în țară, este vămuit, „ceea ce ar contraveni principiului conform căruia la trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport și orice alte bunuri, sunt supuse vămuirii, de autoritățile vamale”.

Ori, în speță, autoturismul marca P. a fost vămuit conform chitanței nr. 166 din 17 aprilie 1997, eliberată de vama de destinație, fiind irelevant faptul că vămuirea s-a făcut în regim de scutire de plata taxelor vamale. Curtea a concluzionat că a admite opinia pârâtelor, ar însemna să se aplice două regimuri diferite pentru importul aceluiași autovehicul, ceea ce este inadmisibil. Împotriva sentinței a declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad. Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece titularul de tranzit, respectiv reclamantul T.N. nu a prezentat autoturismul, împreună cu declarația vamală de tranzit și documentele însoțitoare, la unitatea vamală de destinație (Vama Timișoara), deși obligația îi revenea potrivit dispozițiilor art. 129 din Decretul nr. 337/1981.

În această situație, declarația vamală de tranzit nr. 363A/1997 constituie titlu executor pentru plata taxelor vamale aferente autoturismului introdus în țară la data de 25 ianuarie 1997. Neachitarea în termen a drepturilor vamale, atrage majorarea sumei de plată pentru fiecare zi de întârziere și acestea curg din ziua următoare celei în care expiră termenul legal de plată (45 zile acordate la tranzitare), până în ziua plății sumei datorate. S-a mai susținut că în calitate de titular al bunului, T.N. trebuia să comunice biroului vamal de frontieră, că introduce acest bun, în țară, pentru O.V., care, având calitatea de persoană repatriată, urma să beneficieze de scutire de la plata taxelor vamale.

Recursul este nefondat. Actul constatator nr. 457 din 25 ianuarie 1999, a fost întocmit de Biroul vamal, în temeiul art. 129 din Decretul nr. 337/1981, reținându-se că reclamantul T.N., transportator al autoturismului marca P., nu a prezentat actele de introducere în țară a bunului. Cu adresa nr. 3785 din 29 martie 1999, biroul vamal a comunicat reclamantului, că plângerea formulată împotriva actului constatator, a fost respinsă pentru același considerent. O soluție identică a adoptat ulterior, Direcția Generală a Vămilor, prin decizia nr. 1585 din 9 septembrie 1999. Dar, așa cum corect a stabilit instanța de fond, textul legal invocat de organele vamale, nu-și găsește aplicabilitatea în cauză.

El vizează situația în care bunul importat nu este vămuit, fapt ce ar contraveni principiului conform căruia la trecerea frontierei de stat a României, mărfurile, mijloacele de transport și orice alte bunuri sunt supuse vămuirii de către autoritățile vamale. Autoturismul marca P., achiziționat de V.O., persoană repatriată și introdus în țară de reclamant, a fost vămuit la data de 17 aprilie 1997 și cu acel prilej, Vama Arad a eliberat chitanța nr. 166M, pe numele proprietarului. Totodată, s-a făcut precizarea că acesta este scutit de plata taxei vamale. În plus, din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că există identitate între autoturismul prezentat la Vama Turnu și cel prezentat la Vama din Arad, când persoanei repatriate i s-a acordat conform legii, beneficiul scutirii de plata taxelor vamale.

Constatările expertului tehnic contrazic, așadar, aprecierea conținută în decizia nr. 137 din 11 mai 1999, emisă de pârâta Direcția Regională Vamală Arad, potrivit căreia, ar exista neconcordanțe între seria șasiu înscrisă în documentele întocmite de cele două birouri vamale. Ținând seama de considerentele expuse în cele ce preced și apreciind că sentința primei instanțe, de admitere a acțiunii reclamantului, este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, împotriva sentinței civile nr. 284 din 9 septembrie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2004.