ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 427/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 427/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamantul-revizuient R.I. a chemat
în judecată Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Arad,
solicitând ca în contradictoriu, prin hotărârea ce se va pronunța, să se
dispună anularea deciziei nr. 1605/1999 și a deciziei nr. 57/1999, emise de
cele două pârâte și în consecință, să fie anulat și actul constatator nr.
461/1999, încheiat de Vama Turnu, privind taxa vamală în valoare de 17.203.691
lei și majorări aferente.
A susținut că taxele și deciziile
sunt nelegale, el introducând în țară un autoturism, pe baza unei împuterniciri
date de M.A., proprietarul autoturismului și în vederea înmatriculării
provizorii, a respectat condițiile legale cerute.
Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 87/2000, a admis
acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei soluții a fost
declarat recurs Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală
Arad, recurs admis de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios
administrativ, prin decizia nr. 3279 din 14 noiembrie 2000, casată sentința nr.
87/2000 și în fond, respinsă acțiunea. S-a reținut în decizia Curții Supreme,
că reclamantul nu a făcut dovada că în termenul de 45 zile, prevăzut de art.
128 din Decretul nr. 337/1981, s-ar fi prezentat la vamă cu autoturismul și
actele necesare pentru definitivarea operațiunii de import.
Împotriva acestei decizii cu nr.
3279/2000, reclamantul a formulat contestație în anulare (data 13 aprilie
2001), în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestație respinsă ca
nefondată, de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios
administrativ, prin decizia nr. 3958 din 30 noiembrie 2001.
La data de 3 ianuarie 2002,
expediată la 21 decembrie 2001, a depus o cerere de revizuire împotriva
aceleiași decizii nr. 3279/2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție,
secția de contencios administrativ, la 14 noiembrie 2000.
În motivarea cererii de revizuire,
susține reclamantul-revizuient R.I., că înainte cu câteva zile de soluționarea
contestației în anulare – deci înainte de 30 noiembrie 2001 – a descoperit
talonul de înmatriculare provizoriu, descoperire făcută în arhivele Poliției
Rutiere Timișoara, că a și depus acest talon, la dosarul nr. 1718/2001, al
Curții Supreme de Justiție, precizând că temeiul juridic al cererii este art.
332 pct. 5 teza I C. proc. civ.
Din analiza actelor și lucrărilor
din dosar și a normelor juridice incidente în cauză, Curtea reține că cererea
de revizuire este nefondată.
Revizuirea face parte din categoria
căilor extraordinare de atac, caracter ce se evidențiază în special pe motivele
care pot fundamenta o asemenea cerere, ele fiind expres și limitativ
determinate în art. 322 C. proc. civ. De asemenea, caracterul extraordinar al
acestei căi de atac se manifestă și prin aceea că revizuirea are ca obiect,
numai hotărâri definitive și irevocabile.
Astfel, revizuienta a invocat
prevederile art. 322 pct. 5 teza I : „dacă, după darea hotărârii, s-au
descoperit înscrieri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au
putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă
s-a desființatsau s-a modificat hotarârea unei instanțe pe care s-a întemeiat
hotărârea a cărei revizuire se cere
”.
Actul prezentat de revizuient nu
constituie act nou, acest talon provizoriu de înmatriculare, fiind cunoscut de
revizuient încă din anul 1999, când a formulat contestație, astfel că a și fost
menționat în contestație, de organele vamale.
Nefiind îndeplinite, deci,
condițiile legale pentru ca actul invocat să fie apreciat, ca înscris
doveditor, în sensul art. 322 pct. 5, Curtea va respinge cererea de revizure,
ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de R.I., împotriva deciziei nr. 3279 din 14 noiembrie 2000, a Curții
Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 februarie 2003.