ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3358/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

8329/CA/2000, reclamanta SC D. SRL Timișoara, în contradictoriu cu Direcția

Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Timișoara, a solicitat anularea

actului constatator nr. 1203 din 3 octombrie 2000 a Biroului Vamal Turnu, prin

care s-a stabilit în sarcina sa obligația de a plăti 130.391.910 lei taxe

vamale și T.V.A., precum și anularea tuturor deciziilor emise de autoritățile

vamale în procedura administrativ prealabilă, suspendarea actului constatator

până la soluționarea acțiunii, conform art. 9 din Legea nr. 29/1990.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la 3 octombrie 2000, Biroul vamal Timișoara a întocmit actul

constatator citat, prin care a fost obligată la suma de 130.391.910 lei, pentru

că ar fi introdus în țară diverse categorii de bunuri pentru care nu a plătit

taxe vamale, actul constatator fiind întocmit ulterior.

Bunurile la care se face referire,

nu au fost importate, ci au înlocuit pe parcursul extern piesele uzate la

autocamioanele firmei, folosite în traficul internațional de mărfuri timp de

patru ani de zile.

Conform art. 293 alin. (1), H.G. nr.

626/1997 privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal prevede pentru aceste

piese, regim de admitere temporară, cu exonerarea totală a plății taxelor

vamale sau a altor drepturi de import.

Prin sentința civilă nr. 270 din 14

august 2001, s-a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Codul vamal român admite ca excepții

de la regula plății taxelor vamale, că unele bunuri sunt exceptate; însă,

piesele de schimb achiziționate de reclamantă nu beneficiază de regimul

derogator.

Art. 293 din H.G. nr. 626/1997,

invocat de reclamantă, nu este aplicabil în cauză, întrucât se află cuprins în

secțiunea a 7-a din Regulamentul de aplicare al Codului vamal român, aprobat

prin H.G. nr. 626/1997, în care este reglementat regimul vamal de admitere

temporară a mijloacelor de transport, cu exonerare totală de la plata taxelor

vamale.

Art. 284 alin. (1) prevede că mijloacele

de transport pot fi admise sub regim de admitere temporară, cu exonerarea de la

plata taxelor vamale; textul art. 293 alin. (1) invocat de reclamantă, se

referă numai la piesele de schimb și echipamentele uzuale necesare funcționării

mijloacelor de transport, beneficiare a regimului prevăzut de art. 284 citat

mai sus, astfel încât nu este aplicabil speței.

Împotriva sentinței a formulat

recurs reclamanta SC D. SRL Timișoara, criticând-o astfel.

În tot cursul procesului a menționat

că societatea nu a importat bunurile menționate în actul constatator, ci au

înlocuit pe parcurs extern piesele uzate la autocamioanele firmei în traficul

internațional de mărfuri care, potrivit art. 293 alin. (1) din Regulamentul de

aplicare a Codului vamal, aprobat prin H.G. nr. 626/1997, beneficiază de

regimul vamal de admitere temporară, cu exonerarea totală de plata taxelor

vamale.

Anterior actului constatator atacat,

Brigada de Supraveghere și Control Vamal Timișoara a aplicat amenzi

contravenționale și a luat măsura confiscării bunurilor, întocmind

procesele-verbale de contravenție nr. 54-59 din 9 februarie 1999 și nr. 130-166

din 23 februarie 1999, procese-verbale ce au fost anulate definitiv și

irevocabil prin sentințe judecătorești, cu aprecierea că bunurile nu au fost

sustrase de la vămuire.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Instanța de fond, în mod legal, a

reținut faptul că bunurile ce au format obiectul actului constatator atacat, au

fost introduse în țară, fiind folosite pentru înlocuirea pe parcursul extern a

pieselor uzate la autocamioanele firmei și nu pentru mijloace de transport, cu

exonerare totală de la plata taxelor vamale, conform art. 284 alin. (1) din

Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 626/1997, ceea ce ar fi făcut aplicabil, în

speță, art. 293 alin. (1) din Regulament, care nu poate fi interpretat separat

de natura reglementată de secțiunea 7-a a Regulamentului în care este inclus.

Oricum bunurile trebuiau declarate

în vamă, iar în cazul scutirii de taxe vamale, autoritatea vamală trebuia să

constate acest lucru.

Cu privire la faptul că pentru

aceste bunuri li s-au aplicat amenzi contravenționale, iar procesele-verbale au

fost anulate de instanțele judecătorești, prin sentințe definitive și

irevocabile, este de observat că admiterea plângerii a operat nu pentru motive

de fond, ci pentru emiterea tardivă a acestora, în acest sens Hotărârea nr.

8094 din 9 iunie 1999 a Judecătoriei Timișoara; Hotărârea nr. 8931 din 22 iunie

1999 a Judecătoriei Timișoara; Hotărârea nr. 8095 din 9 iunie 1999 a

Judecătoriei Timișoara; Hotărârea nr. 8932 din 22 iunie 1999 a Judecătoriei

Timișoara; Hotărârea nr. 8094/1999 a Judecătoriei Timișoara; Hotărârea nr.

8178/1999 a Judecătoriei Timișoara; Hotărârea nr. 8086/1999 a Judecătoriei

Timișoara; Hotărârea nr. 8075//1999 a Judecătoriei Timișoara; de asemenea,

hotărârile 8083/1999, 8081/1999, 8097/1999, 8092/1999, 8081/1999 ale aceleași

judecătorii, cu mențiunea că în toate se specifică faptul că, deși pe fond

faptele săvârșite s-au reținut corect, a intervenit prescripția.

Constatându-se că în mod legal și

temeinic s-au stabilit taxele vamale și T.V.A. în sarcina reclamantei, recursul

împotriva sentinței fiind nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC D.

SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 270 din 14 august 2001 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.