ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2003

La

11 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Societatea

comercială „P.P.” SRL împotriva sentinței civile nr.254/CA-2000-P din

8 octombrie 2001 a Curții de Apel Oradea.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 11 martie 2003 iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 18 martie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea forulată la 14.08.2001, reclamanta SC „P.P.” SRL a chemat în

judecată Ministerul Finanțelor, Direcția Regională

Vamală Interjudețeană și Vama Oradea solicitând anularea deciziei

1166/30.07.2001 emisă de Direcția  Generală de Soluționare

a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor precum și a

procesului verbal de control 1341/28.06.2001 încheiat de Brigada de

Supraveghere și Control Vamal Oradea. Totodată reclamanta a mai

solicitat suspendarea executării actelor administrative contestate

până la soluționarea definitivă a litigiului și obligarea

pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

In

motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că a importat în regim

de scutire de taxe vamale 11 utilaje de prelucrare a lemnului și un

autoturism Peugeot 406, reprezentând aport în natură la capitalul social

adus de asociatul investitor străin și pentru care acesta a primit

10619 părți sociale. Ulterior el a cesionat aceste părți –

operațiune care în mod greșit a fost considerată de către

organele de control drept o înstrăinare a bunurilor aduse ca aport în

natură.

Prin

sentința civilă nr.254/8 octombrie 2001, Curtea de Apel Oradea a

respins acțiunea reținând că prin cedarea părților

sociale  investitorul străin s-a retras din societate și ca atare

acesta nu mai îndeplinea condițiile pentru care a beneficiat de

facilitățile prevăzute de art.12 Legea nr.35/1991.

Impotriva

acestei sentințe a declarat recurs SC „P.P.” SRL, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

In

opinia recurentei, facilitatea fiscală prevăzută de Legea

nr.35/1991  – este acordată în favoarea societății

constituită  cu aport străin și nu în favoarea asociatului

investitor. Ca atare bunurile aduse ca aport în natură la capitalul social

– devin proprietatea societății – persoana juridică

distinctă de persoana fizică care le-a adus și care nu mai are

un astfel de drept asupra lor.

Astfel

fiind, greșit s-a reținut de către organele de control că

prin cesionarea părților sociale s-ar fi produs o înstrăinare a

bunurilor aportate la capitalul social, ele de fapt rămânând în partimoniul

societății servind scopului  pentru care au fost aduse.

De

altfel nici în actul adițional de cesiune nu se identifică

părțile sociale ca reprezentând anumite bunuri din patrimoniul

societății.

In

fine, recurenta a mai susținut că nici legiuitorul nu a înțeles

să sancționeze cesionarea părților sociale de către

investitorul străin cu retragerea exceptării de la plata taxelor vamale,

în acest sens nefiind formulată nici o dispoziție iar invocarea de

către organele de control a prevederilor art.144 lit.b Legea nr.141/1997 este

lipsită de relevanță – fiind vorba de condițiile ce

trebuiesc respectate la momentul importului și pe care reclamanta le-a

respectat întocmai.

Recursul

este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art.12 Legea nr.57/1993 pentru modificarea și

completarea Legii nr.35/1991 privind regimul investitorilor străini „mașinile,

utilajele, instalațiile, echipamentele, mijloacele de transport și orice

alt bun din import necesar  investiției constituite ca aport în

natură al investiției străine, la capitalul social, ori la

majorarea acestuia, sunt exceptate de la plata taxelor vamale”.

In

concordanță cu aceste prevederi, în 1996, SC „P.P.” SRL a importat în

regim de scutire taxe vamale 11 mașini de prelucrare a lemnului și un

autoturism, constituite ca aport în natură la capitalul social și

pentru care asociatul investitor străin a primit 10619 părți

sociale.

In

1999, prin act adițional s-a consemnat cesionarea de către asociatul

investitor străin  a părților sale sociale.

In

urma controlului inteprins de Brigada de Supraveghere și Control Vamal

Oradea, prin procesul verbal 1341/28.06.2000, s-a reținut că prin

această operațiune, investitorul străin a înstrăinat

aportul în natură– situație în care datorează taxele

vamale,TVA-ul, comisionul de care a fost scutit, precum și majorările

de întârziere aferente-în conformitate cu dispozițiile art.144 lit.b Legea

nr.141/1997.

Măsura

astfel dispusă este nelegală și reprezintă în fapt

consecința greșitei interpretări a dispozițiilor legale.

Astfel,

art.144 alin.1 Legea nr.141/1997, se referea la datoria vamală  ce se

naște din „neîndeplinirea uneia din condițiile stabilite prin regimul

vamal sub care au fost plasate bunurile”.

Este

evident că se au în vedere condițiile ce trebuiesc îndeplinite la

momentul importului.

Or,

în 1996 documentele vamale întocmite cu prilejul importului celor 11

mașini pentru prelucrarea lemnului atestă – constituirea acestora ca

aport în natură la capitalul social al reclamantei – situație în care

legal și temeinic li s-a acordat scutirea de taxe vamale.

Bunurile

importate au devenit proprietatea societății comerciale,

persoană juridică, – distinctă de persoana fizică a

investitorului asociat, -  intrând în patrimoniul acesteia și servind

scopului pentru care au fost aduse.

Părțile

sociale constituite în favoarea asociatului nu îi conferă acestuia un

drept de proprietate asupra bunurilor respective și ca atare nici

cesionarea lor nu poate fi interpretată ca o transmitere a

proprietății acestor bunuri.

Fără

a sesiza diferențierea existentă între regimul părților

sociale și cel al aportului în natură la capitalul social devenit

proprietatea societății și în condiiile în care legiuitorul nu a

înțeles să sancționeze expres cu  retragerea exceptării de

la plata taxelor vamale cesionarea ulterioară a părților

sociale, atât organele de control vamal cât și instanța de fond, au

dispus și respectiv menținut ‚în mod greșit măsura

obligării reclamantei la  plata taxelor vamale, comision accize, TVA,

și majorări de întârziere pentru importul efectuat în 1996 de utilaje,

constituite ca aport în natură la capitalul social.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Societatea comercială „P.P.” SRL împotriva

sentinței civile nr.254/CA-2000-P din 8 octombrie 2001 a Curții de

Apel Oradea.

Casează

sentința atacată și pe fond admite acțiunea. Anulează

decizia 1166 din 30 iulie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice și

procesul verbal 1341 din 28 iulie 2000 al Brigăzii de Supraveghere și

control Vamal Oradea.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.