ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta Asociația

pentru Tineret „P” Caransebeș a chemat în judecată în calitate de pârâți

Direcția Generală a Vămilor București și Direcția Regională Vamală Timișoara

pentru  ca instanța prin sentința ce o va pronunța,  să dispună anularea

deciziei nr. 2498/2000, a deciziei nr. 56/2000, precum și a actelor

constatatoare nr. 161-165/2000, privind obligația achitării sumei de 86.588.342

lei taxe vamale.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în cursul anului 1998 a importat 5

autoturisme în regim de scutire de taxe vamale în condițiile prevăzute de art. 5

și 6 din O.G. nr. 26/1993 și că aceste autoturisme au fost introduse în țară cu

respectarea prevederilor legale, fiind dobândite prin contracte de donație

legal încheiate.

S-a

susținut de asemenea în acțiune, că printr-o decizie anterioară, respectiv

decizia nr.58/1998 a Directorului Direcției Regionale Vamale Timișoara, s-a

stabilit că reclamanta nu datorează taxe vamale și că  emiterea actelor

constatatoare nr. 161-165/2000 cu privire la aceleași autoturisme este

nelegală.

Curtea

de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 413/2000 a admis acțiunea, a anulat

decizia nr. 2498/2000 emisă de Direcția Generală a Vămilor, decizia nr. 56/2000

emisă de Direcția Regională Vamală Timișoara, precum și actele constatatoare

nr. 161-165/2000 emise de Biroul Vamal Reșița.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență, că cele 5

autoturisme au fost introduse în țară în regim de scutire de plata taxelor

vamale în condițiile art.5 și 6 din O.G.nr. 26/1993 și că în privința datorării

taxelor vamale a fost emisă o primă decizie a Directorului Direcției Regionale

Vamale Timișoara, nr.58/1998 prin care, ca urmare a admiterii contestației

formulate de reclamantă, s-a constatat că nu datorează taxe vamale pentru cele

5 autoturisme.

Instanța

de fond a reținut de asemenea și faptul că  asupra acestei prime decizii nu se

putea reveni decât în condițiile C. vam.  sau prin instanță, fiind vorba de un

act administrativ-jurisdicțional.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta Direcția Regională

Vamală Timișoara.

În

motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că:

- controlul

efectuat de organele autorității vamale a fost făcut în baza dispozițiilor art.

61 din Legea nr.141/1997 în perioada celor 5 ani de la depunerea declarației

vamale;

- autoturismele

au fost introduse în țară de proprietarii lor la o dată anterioară depunerii

declarației vamale, fără a se solicita nici un fel de regim vamal;

- au

fost încălcate prevederile art. 284 și 286 din  H.G. nr. 626/1997;

- cele

5 autoturisme nu puteau face obiectul unor donații, deoarece se aflau în regim

de admitere temporară.

Analizând

recursul formulat în raport de dispozițiile art. 304-304

1

C. proc.

civ. și de motivele invocate, Curtea îl va  respinge pentru următoarele

considerente.

Intimata-reclamantă

Asociația pentru Tineret „P” – asociație non profit – a primit cu titlu de

donație un număr de 5 autoturisme de la diverse persoane străine, autoturismele

fiind importate cu declarațiile vamale de import nr.12 din 9 martie 1997;  1952

din 18 noiembrie 1997; 2051 din 25 noiembrie 1997; 2052 din 25 noiembrie 1997

și 113 din 3 decembrie 1997, în regim  de scutire de plata taxelor vamale,

conform dispozițiilor art.5 și 6 din O.G. nr. 26/1993 și art.191 din Legea

nr.141/1997 privind Codul Vamal al României.

Inițial,

respectiv în anul 1998, Biroul Vamal Reșița a emis actele constatatoare nr. 336

– 340 din 1 septembrie 1998 prin care se constată că intimata datorează taxe

vamale pentru cele 5 autoturisme fiind încălcate dispozițiile art. 284 și 286

din H.G. nr .626/1997. Aceste acte constatatoare au făcut obiectul unei

contestații formulate de intimată, în urma căreia a fost emisă decizia nr. 58

din 26 noiembrie 1998 de către Directorul Direcției Regionale Vamale Timișoara,

prin care se constată că intimata nu datorează taxe vamale pentru cele 5

importuri de autoturisme, fiind anulate actele constatatoare emise.

Această

decizie,  nu a fost reformată sau anulată în procedura instituită prin art. 164-176

C. vam.

Cu

toate acestea, după aproximativ 2 ani, în urma efectuării unui nou control sunt

emise actele constatatoare nr. 161-165 din 22 martie 2000 prin care intimata

este obligată pentru importul acelorași autoturisme la plata sumei de

86.588.342 lei cu titlu de taxe vamale.

Or, în

condițiile în care prin decizia nr.58 din 20 noiembrie 1998, Directorul

Direcției Regionale Vamale Timișoara și-a exprimat punctul de vedere cu privire

la obiectul litigios, respectiv plata taxelor vamale, dezinvestindu-se odată cu

pronunțarea deciziei, autoritățile vamale nu puteau emite alte acte

constatatoare care  practic anulau decizia pronunțată.

Sub

acest aspect, urmează a se reține că decizia nr. 58/1998 este un act

administrativ jurisdicțional care nu poate fi revocat odată ce a fost emis, el

putând fi eventual  reformat sau anulat în condițiile legii conform procedurii

instituite de art. 164-176 C. vam.

În

consecință, în mod nelegal, prin deciziile contestate, respectiv decizia nr. 56/2000

și nr. 2498/2000 a fost respinsă contestația formulată împotriva actelor

constatatoare nr. 161-165/2000 emise ulterior pronunțării deciziei nr. 58/1998.

Cât

privește susținerea recurentei cu privire la faptul că intimata a încălcat

dispozițiile art. 84 alin. (2) din H.G. nr. 626/1997 care reglementează

situația juridică a autoturismelor aflate în regim de admitere temporară,

aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată și lipsită de suport probator.

Astfel,

din actele depuse la dosar (Contractele de donație pentru cele 5 autoturisme),

rezultă cu certitudine că donațiile au fost făcute în condiții legale anterior

introducerii în țară a autoturismelor, situație în care dispozițiile art. 284

alin. (2) din H.G. nr. 626/1997 nu sunt aplicabile.

În

consecință, în raport de cele mai sus reținute, și față de dispozițiile art. 312

C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, în

numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea  Națională

a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 413 din 5 decembrie 2000 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  27 ianuarie 2004.