ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6905/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 iulie 1998, la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta Fundația S. Reșița a chemat în judecată Vama Reșița, Direcția Regională Vamală Timișoara și Direcția Generală a Vămilor, solicitând ca instanța să dispună anularea actului constatator nr. 83 din 12 iunie 1998, emis de Vama Reșița și suspendarea executării acestui act, până la soluționarea prezentei acțiuni. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că actul constatator contestat este nelegal, deoarece nu trebuia să fie obligată la plata accizelor pentru autoturismul marca D.B., primit prin donație din străinătate, neîncadrându-se într-una din categoriile de persoane prevăzute de Legea nr. 42/1993.

Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat și anularea deciziei nr. 37 din 29 octombrie 1998, emisă de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și a deciziei nr. 307 din 18 februarie 1999, emisă de Direcția Generală a Vămilor. Acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 201 din 25 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că s-au anulat actele contestate. Instanța reține că importul autoturismului s-a realizat în regim de scutire de taxe vamale, în baza art. 5 și 6 din O.G. nr. 26/1995, reclamanta fiind o fundație și nu este cuprinsă în categoria persoanelor care au obligația de a plăti accize, prevăzute de art. 1 din Legea nr. 42/1993, republicată.

Mai reține că reclamanta a achitat taxa de timbru în procedura prealabilă administrativă. Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este nelegală și netemeinică. Consideră că reclamanta nu a respectat obligația de a timbra contestația, conform art. 174 din Legea nr. 141/1997 și că, în ce privește fondul cauzei, reclamanta nu a prezentat organului vamal, la momentul importului, aprobarea Ministerului Finanțelor privind scutirea de plată a accizelor pentru autoturismul primit prin donație, așa cum s-a prevăzut în Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 1743/1995, dat în baza O.G. nr. 22/1995. Recursul este nefondat.

Intimata-reclamantă, având calitatea de fundație umanitară fără scop lucrativ, a primit prin donație, de la un cetățean german, un autoturism marca D.B., fabricat în anul 1983, astfel cum rezultă din contractul de donație autentificat sub nr. 7559 din 16 decembrie 1997, de Biroul Notarial N. & P. În baza declarației pentru valoarea în vamă a autoturismului, nr. I.254 din 17 octombrie 1997, intimata a fost scutită de plata accizelor pentru autoturismul primit din străinătate, neîncadrându-se între persoanele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 43/1993, care aveau obligația plății acestora. Ulterior, prin actul constatator nr. 83 din 12 iunie 1998, Vama Reșița a stabilit obligația pentru intimată, la plata sumei de 18.205.715 lei, reprezentând accize datorate pentru importul autoturismului, cu motivarea că nu a primit răspuns de la Ministerul Finanțelor, privind regimul accizelor.

Intimata a contestat actul constatator, la Direcția Regională Vamală Timișoara și la Direcția Generală a Vămilor, dar prin decizia nr. 37 din 29 octombrie 1998, s-a respins contestația, ca neîntemeiată, iar prin decizia nr. 307 din 18 februarie 1999, contestația a fost respinsă pentru neachitarea taxei de timbru. Referitor la taxa de timbru de achitat pentru contestația adresată Direcției Generale a Vămilor, instanța de fond a constatat că intimata-reclamantă a satisfăcut această obligație, încă de la 11 noiembrie 1998. În ce privește fondul cauzei, trebuie reținut că în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 42/1993, aveau obligația de a plăti accize, agenții economici – persoane juridice, asociații familiale, persoane fizice autorizate, care produc, importă, comercializează astfel de produse.

Cum intimata nu intră în categoria agenților economici, fiind o persoană juridică fără scop lucrativ, non profit, cu caracter umanitar, nu avea obligația să plătească accize pentru autoturismul primit prin donație. Normele metodologice emise de Ministerul Finanțelor, în baza prevederilor pct. 8 din O.G. nr. 22/1995, prin care se precizează condițiile și criteriile de încadrare în regimul accizelor, se referă la autoturismele produse, importate sau comercializate de către agenții economici prevăzuți la art. 1 din Legea nr. 42/1993, între care nu se cuprinde și intimata. Ca atare, intimata nu trebuia să obțină în prealabil de la Ministerul Finanțelor, aprobare privitoare la scutirea de plată a accizelor, pentru autoturismul primit prin donație, ea fiind scutită de plata acestora în temeiul legii.

Pentru considerentele arătate mai sus, în baza art. 299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 201 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2004.