ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 959/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe data

de 27 septembrie 2000, la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta Asociația

Sportivă P.R. din Reșița a solicitat anularea actelor de constatare nr. 173-177

din 22 martie 2000, emise de către Direcția Regională Vamală Timișoara - Biroul

Vamal Reșița, în baza cărora s-a reținut un debit total în sumă de 77.666.501

lei, reprezentând drepturi vamale datorate bugetului de stat, pentru

introducerea în țară a 5 autoturisme primite de asociație, cu titlu de donație

de la cetățenii străini. Totodată, s-a solicitat prin acțiune, și anularea

deciziilor nr. 51 din 17 mai 2000, a Direcției Regionale Vamale Timișoara și

nr. 2165 din 12 septembrie 2000, a Direcției Generale Vamale.

Instanța învestită, prin sentința

civilă nr. 388 din 28 noiembrie 2000, a admis acțiunea și a anulat actele

administrative atacate.

În considerentele hotărârii

pronunțate s-a reținut că, inițial, Direcția Regională Vamală Timișoara,

sesizată cu contestația introdusă de reclamantă, a admis-o și a anulat actele

constatatoare, cu decizia nr. 9332 din 27 noiembrie 1998. Ulterior, același

organ administrativ – a motivat prima instanță – a dispus Biroului Vamal Reșița

să întocmească acte constatatoare, de obligare a reclamantei, la plata taxelor

vamale pentru cele 5 autoturisme, în temeiul prevederilor art. 248 lit. d) din

Decretul nr. 337/1981, întrucât nu a fost îndeplinită obligația de a declara

organelor vamale, modificarea destinației bunurilor, față de scopul indicat la

intrarea acestora în țară.

Întrucât decizia nr. 9332/1998, a

Direcției Regionale Vamale Timișoara constituie un act administrativ cu

caracter jurisdicțional - s-a conchis în sentința pronunțată – din moment ce a

fost soluționat prin el litigiul angajat, nu se mai putea reveni, pe cale

administrativă, asupra respectivei decizii.

Pe de altă parte, instanța a

constatat că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 284 și 286 din

Regulamentul de aplicare a Codului vamal, deoarece în momentul introducerii în

țară a bunurilor, reclamanta era proprietara acestora, în baza contractelor de

donație încheiate anterior.

Sentința a fost recurată de către

Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Timișoara.

Prin motivele de casare formulate în

scris, s-a susținut că mijlocul de transport introdus în țară, aflat în regim

de admitere temporară, nu putea face obiectul unei donații, neputând fi,

potrivit art. 284 din Regulamentul Vamal, dat în comodat, gajat sau cedat unei

persoane fizice sau juridice.

Recursul nu este fondat.

După cum a rezultat din expunerea rezumativă,

primele acte de control întocmite în cauză au fost „anulate” prin dispoziția

nr. 9332 prin 27 noiembrie 1998, a Direcției Regionale Vamale Timișoara.

Mai exact spus, prin adresa sus

menționată, s-a comunicat Biroului Vamal Reșița, că în cazul în care s-au

întocmit acte constatatoare la declarațiile vamale de import, prin care s-au

încălcat prevederile art. 284 din H.G. nr. 626/1997, privind Regulamentul de

aplicare al Codului vamal al României, Biroul va anula actele constatatoare.

În același sens, acest birou vamal,

prin adresa nr. 1990 din 23 martie 2000, i-a comunicat asociației reclamante că

organele de control din cadrul Direcției Regionale Vamale Timișoara au întocmit

actele constatatoare nr. 348-352 din 1 septembrie 1998, „anulate” potrivit dispoziției

nr. 9332 din 27 noiembrie 1998, a Directorului Direcției Regionale Vamale

Timișoara și apoi „reîntocmite” în baza adresei nr. 1167 din 03 februarie 1999,

a Direcției Regionale Vamale Timișoara.

Prin urmare, se desprinde clar din

cele expuse, că, dincolo de unele deficiențe de formulare, un număr de 5 acte

de constatare ale organelor vamale competente au fost anulate de către

conducătorul Direcției Regionale Vamale Timișoara și apoi înlocuite

(reîntocmite), fără ca ele să fi parcurs procedura administrativ-jurisdicțională

și cu atât mai puțin, faza judiciară a contenciosului, deși împotriva lor

formulându-se plângere administrativă, trebuiau soluționate în acest cadru.

Prin urmare, sub acest aspect,

soluția pronunțată de prima instanță se vădește temeinică și legală.

Pe de altă parte, se constată, din

datele înscrise în declarațiile vamale de import și din actele autentice de

donație, că bunurile au fost transmise cu titlu de liberalitate, reclamantei,

anterior introducerii autoturismelor în țară.

În consecință, criticile aduse de

către recurentă vădindu-se nefondate, recursul urmează a fi respins,

menținându-se soluția pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Regională Vamală Timișoara, în numele și pentru Direcția Generală a

Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 388 din 28 noiembrie 2000, a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2003.