ÎCCJ, decizie (scj.ro #85134)

Import de bunuri destinate zonelor defavorizate. Scutirea de la plata TVA și a taxelor vamale. Schimbarea destinației bunurilor. Obligația de plată a facilităților fiscale acordate O.U.G. nr. 24/1998 O.U.G. nr. 75/2000 Potrivit art.6 din O.U.G. nr. 24/1998 societățile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române… care își desfășoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investițiile nou create, de scutire de la plata T.V.A. și a taxelor vamale. Prin art.12 alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2000 se reglementează posibilitatea legală a schimbării destinației bunurilor pentru care investitorii au beneficiat de aceste facilități.

În art.12 alin. (2) se dispune că în cazul în care schimbarea destinației bunurilor se realizează fără îndeplinirea condițiilor prevăzute în prezentul articol, beneficiarilor de facilități li se aplică prevederile legislației în vigoare privind importul și achitarea taxelor vamale, precum și a taxei pe valoarea adăugată.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 2121 din 31 martie 2005 Prin acțiunea formulată la data de 1 august 2001 și înregistrată sub nr.1530/2001, la Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ, reclamanta S.C.”D.C.P.” SRL Tihău a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, solicitând ca în contradictoriu cu aceștia să se anuleze Decizia nr.1015 din 29 iunie 2001 emisă de primul pârât și a procesului-verbal de control nr.1182 din 8 mai 2001 întocmit de Serviciul de Supraveghere Vamală și Luptă Împotriva Fraudelor Vamale Cluj, iar în subsidiar să se constate că obligația de plată a T.V.A.

este scadentă la expirarea termenului prevăzut de art.12 alin.2 din O.U.G.nr.24/1998. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a susținut că prin actul de control din 8 mai 2001 înregistrat la nr.1182, organele de control vamal au reținut că încheierea unor contracte de închiriere a utilajelor importate în regim de scutire de drepturi vamale, constituie o schimbare a destinației acestora, utilajele fiind importate în condițiile de facilități prevăzute pentru zonele defavorizate, reglementate prin O.G. nr.24/1998. Soluționând contestația, Ministerul Finanțelor Publice a menținut procesul-verbal de control, apreciind că acesta este legal.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a admis acțiunea în parte, a anulat în parte Decizia nr.1015 din 29 iunie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice și în parte procesul verbal de control nr.1182 din 8 mai 2001, încheiat de Serviciul de Supraveghere Vamală și Luptă Împotriva Fraudelor Vamale, numai în ceea ce privește momentul de la care se calculează majorările de întârziere aferente TVA în sumă de 660.612.548 lei, stabilind ca dată a scadenței, data de 8 iulie 2001, fiind păstrate celelalte dispoziții ale actelor administrative contestate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că reclamanta, fără a îndeplini condițiile prevăzute de O.U.G.

nr. 75/2000, a schimbat destinația bunurilor importate cu acordarea facilităților prevăzute pentru zonele defavorizate, astfel că trebuie să restituie dublu sumele pentru care a beneficiat de scutire, în termen de 60 de zile de la constatarea de către organele de control a schimbului destinației bunurilor, în speță termenul de restituire fiind scadent la 8 iulie 2001. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Cluj și Agenția Națională de Administrare Fiscală, care în esență, critică hotărârea, în sensul că prin interpretarea și aplicarea greșită a legii s-a stabilit termenul scadent ca fiind 8 iulie 2001, în speță fiind aplicabile prevederile art.11 din O.U.G.nr.17/2000 și nu cele prevăzute de art.12 din O.U.G.

nr. 24/1998. Recursurile sunt nefondate. Prin actul de control încheiat la data de 8 mai 2001, cu nr.1182/2001 s-a constatat în sarcina reclamantei S.C.”D.C.P.” SRL din localitatea Tihău, comuna Surduc, județul Sălaj, o obligație către bugetul de stat în sumă totală de 1.016.829.288 lei reprezentând 206.289.998 lei taxe vamale, 660.612.548 lei T.V.A. și 149.926.742 lei majorări de întârziere aferente T.V.A., obligație datorată nerespectării prevederilor O.G.nr.24/1998. S-a reținut astfel, că bunurile importate cu declarațiile vamale nr.5577 din 14 iulie 2000, nr.5582 din 14 iulie 2000, nr.6187 din 27 iulie 2000 și nr.6855 din 17 iulie 2000 au fost închiriate S.C.”K.C.C.” pentru efectuarea unor lucrări în afara zonei defavorizate, încălcându-se prevederile art.6 și 8 din O.U.G.nr.24/1998.

Critica adusă de recurente privește data de la care se naște obligația de plată a T.V.A., adică la 60 de zile de la constatarea de către organele de control a schimbării destinației bunurilor, termen prevăzut de dispozițiile O.U.G.nr.24/1998 modificată prin O.U.G.nr.75/2000 sau prevederile art.11 din O.U.G.nr.17/2000 care stabilesc obligația scadentă de la data înregistrării declarației vamale, sau cele din art.30 care prevăd un termen de 15 zile de la data încheierii actului de control. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că această critică a fost legal soluționată de instanța de fond. Importurile definitive efectuate de reclamanta-intimată în perioada 14 iulie 2000 – 17 august 2000 au fost efectuate sub incidența și reglementarea prevederilor O.U.G.

nr. 24/1998 modificată prin O.U.G. nr. 75/2000 privind regimul zonelor defavorizate. Potrivit art.6 din O.U.G. nr. 24/1998 societățile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române care își desfășoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investițiile nou create, de scutire de la plata T.V.A. și a taxelor vamale. Prin art.12 alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2000 se reglementează posibilitatea legală a schimbării destinației bunurilor pentru care investitorii au beneficiat de aceste facilități. În art.12 alin. (2) se dispune că în cazul în care schimbarea destinației bunurilor se realizează fără îndeplinirea condițiilor prevăzute în prezentul articol, beneficiarilor de facilități li se aplică prevederile legislației în vigoare privind importul și achitarea taxelor vamale, precum și a taxei pe valoarea adăugată.

În consecință, recursurile au fost respinse ca nefondate.