ÎCCJ, decizie (scj.ro #85447)

Investitor. Zonă defavorizată. Facilități

fiscale. Condiții

Se beneficiază de facilitățile reglementate prin Hotărârea Guvernului

nr.525/1999 chiar dacă s-a obținut cu întârziere certificatul definitiv de

investitor  în zonă defavorizată, determinant fiind îndeplinirea în

termenul de 3 luni de la obținerea certificatului provizoriu de investitor a

condițiilor prevăzute în art.5 alin.4 al hotărârii.

Decizia

nr.415 din 6 februarie 2002

Societatea  comercială reclamantă a chemat în judecată pe pârâtele

Direcția Regională Vamală Timișoara și Direcția Generală a Vămilor, solicitând

să se anuleze ca nelegale actul constatator nr.298 din 18 iulie 2000 încheiat

de Vama Reșița, decizia nr.124 din 20 septembrie 2000 emisă de pârâta I și

decizia nr.2730 din 15 noiembrie 2000 emisă de pârâta II cu privire la obligarea

societății de a plăti taxe vamale în sumă de 53.997.437 lei pentru importul

unui

autoturism.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a obținut certificatul provizoriu

de investitor în zonă defavorizată cu nr.226 din 2 decembrie 1999 și în temeiul

lui a importat un autoturism necesar activității societății, conform D.V.I.

nr.7293 din 29 decembrie 1999, în regim de scutire de plata taxelor vamale; că

deși îndeplinește cerințele prevăzute în Ordonanța Guvernului nr.24/1998 și în Hotărârea

Guvernului nr.525/1999, în sensul că a  efectuat investiții, a început

activitatea și a creat noi locuri de muncă, pârâtele au obligat-o în mod

nelegal la plata taxelor vamale aferente  importului autoturismului.

Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ

prin sentința civilă nr.128 din 2 mai 2001, a admis acțiunea, a anulat ca

nelegale actele contestate considerând întemeiate susținerile reclamantei.

Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Generală a Vămilor și Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, motivând, în esență, că instanța de

fond a reținut eronat că societatea reclamantă beneficiază de facilități

vamale, fără să aibă în vedere că intervalul 2 martie 2000 – 4 august 2000 nu

este acoperit de un certificat care să ateste calitatea acesteia de investitor,

și că reclamanta s-a adresat Agenției Regionale pentru Dezvoltare Regională V

Vest România Sucursala Reșița în vederea obținerii certificatului definitiv de

investitor în zona defavorizată abia după comunicarea actului constatator

nr.298 din 20 iulie 2000.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.5 alin.4 din Hotărârea Guvernului nr.525/1999 privind Normele

metodologice pentru aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/1998

rferitoare la investițiile în zonele defavorizate, agenții economici care,

aflându-se la începutul activității, nu pot face dovada privind efectuarea

investiției, începerea activității și crearea de noi louri de muncă, pot

solicita eliberarea unui certificat provizoriu de investitor în zonă

defavorizată pentru cel mult 3 luni și dacă, în această perioadă, nu fac dovada

îndeplinirii condițiilor prevăzute de ordonanță, sunt obligați să plătească,

respectiv să restituie contravaloarea tuturor facilităților de care au

beneficiat.

Din probele administrate în cauză, se reține că în mod corect instanța de fond

a constatat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art.5 alin.4

din Hotărârea Guvernului nr.525/1999.

În această situație, susținerea recurentelor privind obținerea cu întârziere de

către societate a certificatului definitiv de investitor în zona defavorizată,

la data de 4 august 2000, nu este relevantă, neputând duce la obligarea intimatei

reclamante la plata taxelor vamale, întrucât nu există nici o dispoziție legală

care să oblige la solicitarea certificatului definitiv  în intervalul de 3

luni  de valabilitate a certificatului provizoriu.

Față de cele ce preced și de faptul că sentința instanței de fond este legală

și temeinică, recursul a fost respins ca nefondat.