ÎCCJ, decizie (scj.ro #85447)

Investitor. Zonă defavorizată. Facilități fiscale. Condiții Se beneficiază de facilitățile reglementate prin Hotărârea Guvernului nr.525/1999 chiar dacă s-a obținut cu întârziere certificatul definitiv de investitor în zonă defavorizată, determinant fiind îndeplinirea în termenul de 3 luni de la obținerea certificatului provizoriu de investitor a condițiilor prevăzute în art.5 alin.4 al hotărârii. Decizia nr.415 din 6 februarie 2002 Societatea comercială reclamantă a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Regională Vamală Timișoara și Direcția Generală a Vămilor, solicitând să se anuleze ca nelegale actul constatator nr.298 din 18 iulie 2000 încheiat de Vama Reșița, decizia nr.124 din 20 septembrie 2000 emisă de pârâta I și decizia nr.2730 din 15 noiembrie 2000 emisă de pârâta II cu privire la obligarea societății de a plăti taxe vamale în sumă de 53.997.437 lei pentru importul unui autoturism.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a obținut certificatul provizoriu de investitor în zonă defavorizată cu nr.226 din 2 decembrie 1999 și în temeiul lui a importat un autoturism necesar activității societății, conform D.V.I. nr.7293 din 29 decembrie 1999, în regim de scutire de plata taxelor vamale; că deși îndeplinește cerințele prevăzute în Ordonanța Guvernului nr.24/1998 și în Hotărârea Guvernului nr.525/1999, în sensul că a efectuat investiții, a început activitatea și a creat noi locuri de muncă, pârâtele au obligat-o în mod nelegal la plata taxelor vamale aferente importului autoturismului. Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr.128 din 2 mai 2001, a admis acțiunea, a anulat ca nelegale actele contestate considerând întemeiate susținerile reclamantei.

Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, motivând, în esență, că instanța de fond a reținut eronat că societatea reclamantă beneficiază de facilități vamale, fără să aibă în vedere că intervalul 2 martie 2000 – 4 august 2000 nu este acoperit de un certificat care să ateste calitatea acesteia de investitor, și că reclamanta s-a adresat Agenției Regionale pentru Dezvoltare Regională V Vest România Sucursala Reșița în vederea obținerii certificatului definitiv de investitor în zona defavorizată abia după comunicarea actului constatator nr.298 din 20 iulie 2000. Recursul este nefondat.

Potrivit art.5 alin.4 din Hotărârea Guvernului nr.525/1999 privind Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/1998 rferitoare la investițiile în zonele defavorizate, agenții economici care, aflându-se la începutul activității, nu pot face dovada privind efectuarea investiției, începerea activității și crearea de noi louri de muncă, pot solicita eliberarea unui certificat provizoriu de investitor în zonă defavorizată pentru cel mult 3 luni și dacă, în această perioadă, nu fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de ordonanță, sunt obligați să plătească, respectiv să restituie contravaloarea tuturor facilităților de care au beneficiat. Din probele administrate în cauză, se reține că în mod corect instanța de fond a constatat că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art.5 alin.4 din Hotărârea Guvernului nr.525/1999.

În această situație, susținerea recurentelor privind obținerea cu întârziere de către societate a certificatului definitiv de investitor în zona defavorizată, la data de 4 august 2000, nu este relevantă, neputând duce la obligarea intimatei reclamante la plata taxelor vamale, întrucât nu există nici o dispoziție legală care să oblige la solicitarea certificatului definitiv în intervalul de 3 luni de valabilitate a certificatului provizoriu. Față de cele ce preced și de faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, recursul a fost respins ca nefondat.