ÎCCJ, decizie (scj.ro #85425)

Investitor. Zonă defavorizată. Facilități

fiscale. Condiții

În baza certificatului provizoriu de investitor în zonă defavorizată, se

beneficiază de facilitățile reglementate prin Hotărârea Guvernului nr.525/1999

dacă condițiile prevăzute în această hotărâre s-au îndeplinit în termenul de 3

luni de valabilitate a certificatului.

Decizia

nr.285 din 29 ianuarie 2002

Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr.111/2001, a admis acțiunea introdusă de SC „MT” SRL și

în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Direcția Generală a

Finanțelor Publice Caraș-Severin,  a anulat ca nelegale actele

administrative ale acestora și anume  procesul verbal nr.1662 din 9 iunie

2000, hotărârea nr.1 din 3 iulie 2000, dispoziția nr.56 din 6 septembrie 2000

și decizia nr.1607 din 27 noiembrie 2000 cu privire la obligarea reclamantei de

a plăti suma de 104.514.719 lei cu titlu de impozit pe profit și suma de 45.866.904

lei majorări aferente.

S-a reținut că reclamanta a obținut, la data de 19 august 1999, un certificat

provizoriu de investitor în zonă defavorizată. În perioada de 3 luni a

valabilității certificatului provizoriu, reclamanta a achiziționat un utilaj

din import și a angajat 4 persoane, îndeplinind astfel condițiile impuse de

art.5 alin.4 din Hotărârea Guvernului nr.525/1999 pentru a beneficia de

facilitățile prevăzute pentru astfel de investiții.

Sentința a fost recurată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice

Caraș-Severin, cu motivarea că angajările de personal s-au efectuat pe data de

14 septembrie 1999, așa dar ulterior eliberării certificatului provizoriu de

investitor în zonă defavorabilă. De asemenea s-a susținut că reclamanta a

obținut certificatul definitiv de investitor la 25 mai 2000, astfel încât nu

putea beneficia de facilitățile prevăzute de lege.

Criticile sunt nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art.5 alin.4 din Hotărârea Guvernului

nr.525/1999 agenții economici care, aflându-se la începutul activității, nu pot

face dovada privind efectuarea investiției, începerea activității și creare de

noi locuri de muncă, pot solicita eliberarea unui certificat provizoriu de

investitor în zonă defavorizată pentru cel mult 3 luni. Dacă  în această

perioadă nu fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege sunt obligați

să plătească, respectiv să restituie, contravaloarea tuturor facilităților de

care au beneficiat.

Reclamanta s-a aflat în situația vizată prin actul normativ citat, solicitând

și obținând un certificat provizoriu de investitor.

Faptul că la data eliberării acelui certificat – 19 august 1999 – nu avea

încheiate contractele de muncă cu personalul angajat este nerelevant,

prevederile legale, care au avut în vedere tocmai această ipoteză, impunând

angajarea de personal în intervalul de 3 luni calculat de la data eliberării

certificatului provizoriu, ceea ce s-a și petrecut, societatea încheind

contracte de muncă pe data de 14 septembrie 1999, adică în termenul impus de

prevederile legale.

Certificatul de investitor nu constituie o condiție ad validitatem pentru

recunoașterea beneficiarului facilităților acordate de lege.

Esențial este ca investitorul să fi îndeplinit cerințele legii, în fapt, la

expirarea termenului de 3 luni. Or, această condiție suspensivă, pentru

certificarea calității definitive de investitor, a fost realizată.

În consecință, recursul a fost respins, deoarece reclamanta a satisfăcut în

fapt condițiile impuse pentru a putea beneficia de facilitățile acordate și

întrucât certificatul definitiv nu poate avea, în litera și finalitatea legii,

valoarea unui titlu constitutiv de drepturi, soluția pronunțată de prima

instanță este temeinică și legală.