ÎCCJ, decizie (scj.ro #85360)

Impozit pe profit. Activitate în zonă defavorizată. Situația în care, conform O.U.G. nr.24/1998, se beneficiază de scutirea de impozit Societatea comercială care a obținut profit cu preponderență din actiivtatea de prestări servicii de consultanță, cu perosnal din altă zonă decât cea defavorizată sau cu ajutorul altor agenți economici, contrar scopului urmărit prin O.U.G. nr.24/1998 de stimulare a investitorilor, nu beneficiază de facilitățile reglementate prin această ordonanță.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr.1632 din 18 aprilie 2003) Societatea comercială „N.V.I.” SRL în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, Direcția generală a finanțelor publice Hunedora și Garda Financiară Hunedora, a solicitat anularea deciziei nr.1000 din 29 iunie 2001 emisă de primul pârât și a procesului verbal nr.348 din 23 februarie 2001 încheiat de ultima pârâtă și exonerarea de plata sumei de 2.858.915.210 lei reprezentând 2.034.053.627 lei impozit pe profit și 824.861.583 lei majorări de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu datorează obligațiile fiscale reținute prin actele de control atacate deoarece este investitor în zonă defavorizată, calitate în care beneficiază de facilitățile instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/1998 și Hotărârea Guvernului nr.992 din 29 decembrie 1998. Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.354 din 19 decembrie 2001, a respins acțiunea.

Instanța a reținut că reclamanta a realizat investiții în scopul realizării obiectivului de activitate, constând în achiziționarea în regim de leasing a unor echipamente de spălătorie industrială, dar că ponderea veniturilor realizate în perioada verificată 1999 – 2000 și implicit profitul realizat sunt din activitatea de consultanță și nu din utilizarea investițiilor nou create în scopul realizării obiectivului principal de activitate, pentru care a obținut certificatul de investitor (servicii de spălătorie, curățenie și vopsire articole textile și blănuri), astfel că datorează impozit pe profit și majorări de întârziere. Reclamanta a declarat recurs, susținând, în esență, că în calitate de investitor în zonă defavorizată, beneficiază de facilitățile stabilite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/1998.

Recursul este nefondat. Reclamanta este o societate cu capital privat în zona defavorizată a Văii Jiului, fiind înregistrată sub nr.J/20/710/1999 și a obținut certificatul de investitor nr.152 din 20 decembrie 1999 având ca obiect de activitate prestări servicii: spălarea, curățirea și vopsirea textilelor și a blănurilor. În urma controlului efectuat de comisarii Gărzii financiare – Secția Hunedoara, control ce a vizat perioada 1999 – 2000, s-a încheiat procesul-verbal nr.348 din 23 februarie 2001, prin care aceasta a fost obligată să vireze la bugetul de stat 2.034.053.627 de lei impozit pe profit și 824.861.583 de lei majorări de întârziere.

S-a reținut că: societatea a realizat investiții în scopul realizării obiectului de activitate constând în achiziționarea în regim de leasing a unor echipamente de spălătorie industrială; dar, în anii 1999-2000, nu a realizat profit din utilizarea investițiilor nou-create, profitul înregistrat fiind aferent veniturilor realizate din servicii de consultanță, pentru care nu s-au putut prezenta acte din care să rezulte locul și perioada în care a desfășurat activitatea de consultanță sau prezentarea unor oferte la diverși beneficiari.

Conform art.6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/1998 republicată, privind regimul zonelor defavorizate, societățile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române, precum și intreprinzătorii particulari sau asociațiile familiale, autorizate conform Decretului-Lege nr.54/1990 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative care-și au sediul sau și desfășoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investițiile nou create de scutirea de plata impozitului pe profit pe durata de existență a zonei defavorizate.

Potrivit adresei nr.262539 din 22 mai 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, Direcția generală de soluționare a contestațiilor, scutirea de la plata impozitului pe profit se acordă pe baza certificatului de investitor pentru profitul obținut din utilizarea investițiilor nou create, în activitatea pentru care agentul economic a solicitat, conform legii, eliberarea certificatului de investitor. Or, în urma verificării a rezultat că societatea a obținut profit cu preponderență din activitatea de prestări servicii de consultanță și nu din utilizarea investițiilor nou create în scopul pentru care a obținut certificatul de investitor în zona defavorizată, respectiv servicii de spălătorie, curățătorie produse textile și blănuri.

Hotărârea Guvernului nr.992 din 29 decembrie 1998 declară Valea Jiului ca zonă defavorizată și prevede în art. 4 că „pe perioada existenței zonei defavorizate, declarată în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, se acordă facilitățile prevăzute în anexa 2, iar aceasta, la pct.b, prevede scutirea de plata impozitului pe profit. Din actele prezentate a rezultat că activitatea preponderentă de prestări servicii de consultanță din care s-a obținut venituri s-a realizat cu personal din altă zonă decât cea a Văii Jiului sau cu ajutorul altor agenți economiei, SC „Electrolux” SA București, SC „Electronice” SRL București, SC „Electrowafe Service” SRL. Scopul reglementărilor speciale este de stimulare a investițiilor; scutirea de impozit pe profit se acordă pe baza certificatului de investitor pentru profitul obținut din utilizarea investițiilor nou create în activitatea pentru care agentul economic a solicitat, conform prevederilor legale, eliberarea acestuia.

În situația dată, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel că organul de control în mod legal a aplicat prevederile art.4, art.6 și art.15 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.70/1994 republicată, privind impozitul pe profit, și art.13 din Ordonanța Guvernului nr.11/1996 și a obligat societatea la impozit pe profit și majorări aferente. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul a fost respins ca nefondat.