ÎCCJ, decizie (scj.ro #85360)

Impozit

pe profit. Activitate în zonă defavorizată. Situația în care, conform O.U.G.

nr.24/1998, se beneficiază de scutirea de impozit

Societatea comercială care a obținut profit cu preponderență

din actiivtatea de prestări servicii de consultanță, cu perosnal din altă zonă

decât cea defavorizată sau cu ajutorul altor agenți economici, contrar scopului

urmărit prin O.U.G. nr.24/1998 de stimulare a investitorilor, nu beneficiază de

facilitățile reglementate prin această ordonanță.

(Secția de contencios administrativ,

decizia nr.1632 din 18 aprilie 2003)

Societatea comercială „N.V.I.” SRL în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor,

Direcția generală a finanțelor publice Hunedora și Garda Financiară Hunedora, a

solicitat anularea deciziei nr.1000 din 29 iunie 2001 emisă de primul pârât și

a procesului verbal nr.348 din 23 februarie 2001 încheiat de ultima pârâtă și

exonerarea de plata sumei de 2.858.915.210 lei reprezentând 2.034.053.627 lei

impozit pe profit și 824.861.583 lei majorări de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu datorează obligațiile fiscale

reținute prin actele de control atacate deoarece este investitor în zonă

defavorizată, calitate în care beneficiază de facilitățile instituite prin

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/1998 și Hotărârea Guvernului nr.992 din

29 decembrie 1998.

Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința nr.354 din 19 decembrie 2001, a respins  acțiunea. Instanța

a reținut că reclamanta a realizat investiții în scopul realizării obiectivului

de activitate, constând în achiziționarea în regim de leasing a unor echipamente

de spălătorie industrială, dar că ponderea  veniturilor realizate în

perioada verificată 1999 – 2000 și implicit profitul realizat sunt din

activitatea  de consultanță și nu din utilizarea investițiilor nou create

în scopul realizării  obiectivului principal de activitate, pentru care a

obținut certificatul de investitor (servicii de spălătorie, curățenie și

vopsire articole textile și blănuri), astfel că datorează impozit pe profit și

majorări de întârziere.

Reclamanta a  declarat recurs, susținând, în esență, că în calitate de

investitor în  zonă defavorizată, beneficiază de facilitățile stabilite

prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/1998.

Recursul este nefondat.

Reclamanta este o societate cu capital privat în zona defavorizată a Văii

Jiului, fiind înregistrată sub nr.J/20/710/1999 și a obținut certificatul

de  investitor nr.152 din 20 decembrie 1999 având ca obiect de activitate

prestări servicii: spălarea, curățirea și vopsirea textilelor și a blănurilor.

În urma controlului efectuat de comisarii Gărzii financiare – Secția Hunedoara,

control ce a vizat perioada 1999 – 2000, s-a încheiat procesul-verbal nr.348

din 23 februarie 2001, prin care aceasta a  fost  obligată să vireze

la bugetul de stat 2.034.053.627 de lei impozit pe profit și 824.861.583 de lei

majorări de întârziere.

S-a reținut că: societatea a realizat investiții în scopul  realizării

obiectului de activitate constând în achiziționarea în regim de leasing a unor

echipamente de spălătorie industrială; dar, în anii 1999-2000, nu a realizat

profit din utilizarea  investițiilor nou-create, profitul înregistrat

fiind aferent veniturilor realizate din servicii de consultanță, pentru care nu

s-au putut prezenta acte din care să rezulte locul și perioada în care a

desfășurat activitatea de consultanță sau prezentarea unor oferte la diverși

beneficiari.

Conform art.6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.24/1998 republicată,

privind regimul zonelor defavorizate, societățile comerciale cu capital

majoritar privat, persoane juridice române, precum și

intreprinzătorii  particulari sau asociațiile familiale, autorizate

conform Decretului-Lege nr.54/1990 privind organizarea și desfășurarea unor

activități economice pe baza liberei inițiative care-și au sediul sau și

desfășoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investițiile

nou create de scutirea de plata impozitului pe profit pe durata de existență a

zonei defavorizate.

Potrivit adresei nr.262539 din 22 mai 2001 a Ministerului Finanțelor Publice,

Direcția generală de soluționare a contestațiilor, scutirea de la plata

impozitului pe profit se acordă pe baza certificatului de investitor pentru

profitul obținut din  utilizarea investițiilor nou create, în

activitatea  pentru care agentul economic a solicitat, conform legii,

eliberarea certificatului de investitor.

Or, în urma verificării a rezultat că societatea a obținut profit cu

preponderență din activitatea de prestări servicii de consultanță și nu din

utilizarea investițiilor nou create în scopul pentru care a obținut

certificatul de investitor în zona defavorizată, respectiv servicii de

spălătorie, curățătorie produse textile și blănuri.

Hotărârea Guvernului nr.992 din 29 decembrie 1998 declară Valea Jiului ca zonă

defavorizată și prevede în art. 4 că „pe perioada existenței zonei

defavorizate, declarată în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, se

acordă facilitățile prevăzute în anexa 2, iar aceasta, la pct.b, prevede

scutirea de plata impozitului pe profit.

Din

actele prezentate a rezultat că activitatea preponderentă de prestări servicii

de consultanță din care s-a obținut venituri s-a realizat cu personal din altă

zonă decât cea a Văii Jiului sau cu ajutorul altor agenți economiei, SC

„Electrolux” SA București, SC „Electronice” SRL București, SC „Electrowafe

Service” SRL.

Scopul

reglementărilor speciale este de stimulare a investițiilor; scutirea de impozit

pe profit se acordă pe baza certificatului de investitor pentru profitul

obținut din utilizarea investițiilor nou create în activitatea pentru care

agentul economic a solicitat, conform prevederilor legale, eliberarea acestuia.

În situația dată, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel că organul de

control în mod legal a aplicat prevederile art.4, art.6 și art.15 alin.(3) din

Ordonanța Guvernului nr.70/1994 republicată, privind impozitul pe profit, și

art.13 din Ordonanța Guvernului nr.11/1996 și a obligat societatea la impozit

pe profit și majorări aferente.

În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul a fost

respins ca nefondat.