ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1804/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 mai 2003, reclamanta SC G.I. SA Petroșani a solicitat anularea deciziei nr. 116 din 24 aprilie 2003, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și exonerarea sa de obligația de a plăti la bugetul statului, suma de 348.368.853 lei, reprezentând diferențe de impozit pe profit pe trimestrul IV/2001 și pe trimestrul III/2002, cu majorările de întârziere aferente. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pentru veniturile obținute în perioada decembrie 2001 – martie 2002, din vânzarea unor active corporale la valoarea de înregistrare în contabilitate, a fost nelegal obligată să plătească impozit pe profit, deși beneficiază de prevederile H.G.

nr. 728/2001, care prevăd în art. 9 alin. (2), că se impozitează numai profitul dintr-o asemenea activitate. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 224 din 25 iunie 2003, prin care a respins acțiunea, cu motivarea că potrivit art. 9 din H.G. nr. 728/2001, pentru perioada august 2001 - 30 iunie 2002 și potrivit H.G. nr. 859/2002, pentru operațiunile aferente perioadei după 1 iulie 2002, reclamanta avea obligația să calculeze și să vireze la bugetul de stat, impozitul pe profit, pentru acea parte din întregul profit obținută din vânzarea activelor corporale. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat eronat prevederile H.G. nr. 728/2001, ale Legii nr. 414/2002 și ale H.G. nr. 859/2002, întrucât a fost nelegal menținută obligația de a plăti impozit pe profit pentru vânzarea de active, efectuată la valoarea de înregistrare în contabilitate, fără obținerea unui profit. De asemenea, recurenta a arătat că instanța de fond a considerat greșit ca fiind legale, măsurile Gărzii financiare și ale Ministerului Finanțelor, de a impozita și profitul obținut din activitatea de exploatare, deși societatea beneficiază de scutire de plata impozitului pe profit, potrivit art. 6 lit. c) din O.U.G nr. 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Pentru perioada august 2001 – septembrie 2002, instanța de fond a constatat corect legalitatea procesului-verbal nr. 26 din 14 ianuarie 2003 și a deciziei nr. 116 din 24 aprilie 2003, cu privire la obligația recurentei de a plăti suma de 348.368.853 lei, reprezentând diferențe de impozit pe profit, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente. Obligația fiscală a recurentei a fost recalculată în conformitate cu dispozițiile art. 9 din H.G. nr. 728/2001 și pct. 35-4 din H.G. nr. 859/2002, care au exceptat de la scutirea de la plata impozitului pe profit, partea din profitul obținut de societățile comerciale care își desfășoară activitatea într-o zonă defavorizată, din operațiuni de vânzare a activelor corporale sau necorporale.

În consecință, veniturile pentru care a fost obligată recurenta să plătească impozit pe profit, sunt aferente vânzării de active corporale și nu beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe profit, cum fără temei s-a invocat în acțiune și în prezentul recurs. Împrejurarea că vânzarea s-a efectuat la valoarea de înregistrare în contabilitate, este lipsită de relevanță în cauză, pentru că prețul obținut reprezintă pentru societate un venit realizat dintr-o activitate, pentru care dispozițiile legale sus-menționate nu au prevăzut scutirea de la plata impozitului pe profit. Pentru considerentele expuse și constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC G.I. SA împotriva sentinței civile nr. 224 din 25 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2004.