ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 500/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26

ianuarie 2002, la Curtea de Apel Alba Iulia, Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Sibiu a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 315

din 14 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând casarea

hotărârii atacate, ca fiind nelegală și netemeinică.

În acest sens, recurenta a susținut

că SC B. SA Sibiu și-a determinat obligația de plată către bugetul de stat,

constând în impozit pe profit, prin aplicarea cotei de reducere cu 50%,

prevăzută de art. 50 din Legea nr. 77/1994, deși aceasta beneficia de cota de

reducere de 30%, conform O.U.G. nr. 38/1999, prin care art. 50 din Legea nr.

77/1994, a fost modificat.

Astfel, intimata datorează suma de

175.825.821 lei în plus, către bugetul de stat, precum și majorări de

întârziere, de 9.670.420 lei.

Intimata a depus la dosar o

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât A. S.B. a

încheiat cu F.P.S. București, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.

273 din 17 aprilie 1996, în conformitate cu prevederile Legii privatizării

societăților comerciale nr. 58/1991, a Legii nr. 55/1995 și Legii nr. 77/1994,

în vigoare la acea dată, în considerarea și a art. 50 din Legea nr. 77/1994 (M.

Of. nr. 209/11.08.1994). Cum contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat

anterior O.G. nr. 38/1997, care nu retroactivează, intimata consideră că în mod

corect a calculat impozitul pe profit, luând în calcul facilitatea reducerii de

50%.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție reține că prin sentința nr. 315 din 14 noiembrie 2001, Curtea de Apel

Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

întemeiat, acțiunea formulată de reclamanta SC B. SA Sibiu, împotriva pârâților

Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și

Garda Financiară Sibiu.

Totodată, s-a anulat decizia nr. 766

din 19 aprilie 1999, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor și dispoziția nr.

111/1998, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și

hotărârea nr. 23 din 26 noiembrie 1998, a Gărzii Financiare Sibiu.

Instanța a reținut în mod corect că prin O.G. nr.

38/1997, s-a modificat art. 50 din Legea nr. 77/1994, în sensul că reducerea

impozitului s-a fixat la 30%, în loc de 50%, cât prevedea Legea nr. 77/1994,

însă acest act normativ nu retroactivează și se aplică numai societăților

comerciale care se privatizează după intrarea sa în vigoare.

Dacă reducerea de impozit s-ar fi

modificat și pentru societățile comerciale privatizate anterior, atunci O.G.

nr. 38/1997 ar fi prevăzut expres acest lucru, folosind expresia societățile

comerciale „privatizate”, iar nu societățile comerciale care „se privatizează”

și care beneficiază de reducerea impozitului cu 30%.

De altfel, O.G. nr. 38/1997 nici nu

mai este în vigoare, fiind respinsă prin Legea nr. 282/2001, iar Legea nr.

77/1994 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr.

44/1998.

Cum reclamanta-intimată a făcut

dovada respectării clauzelor contractului nr. 273/1996 și a condițiilor

prevăzute în art. 51 din Legea nr. 77/1994 (cerință impusă prin decizia de

casare cu trimitere, nr. 1329 din 2 aprilie 2001, pronunțată de Curtea Supremă

de Justiție, secția de contencios administrativ) și O.U.G. nr. 88/1997, se

constată că hotărârea atacată cu recurs în cauză, este legală și temeinică,

astfel că recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu, în nume propriu,

precum și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile

nr. 315 din 14 noiembrie 2001, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2003.