ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 278/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 9 iulie

2001, reclamanta SC A. SA Petroșani a chemat în judecată Ministerul Finanțelor

și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat

Hunedoara, solicitând anularea deciziei nr. 822 din 15 iunie 2001, pentru exonerarea

de plata sumei de 11.953.566.970 lei, reprezentând impozit pe profit și T.V.A.,

cu majorările de întârzie aferente constatate și calculate în sarcina sa, de

către organele de control ale Direcției Finanțelor Publice Hunedoara, prin

procesul-verbal de control nr. 111 din 28 februarie 2001.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata T.V.A. pentru

livrările de mărfuri, întrucât a deținut certificat de investitor în zonă

defavorizată și prin urmare, este beneficiara dispozițiilor O.U.G. nr. 24/1998.

În ce privește impozitul pe profit, reclamanta a susținut că potrivit acelorași

dispoziții legale, este scutită de plata acestuia, acordarea facilității

nefiind condiționată de volumul sau de natura investițiilor.

Prin sentința civilă nr. 96 din 15

mai 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, constatând că măsurile

dispuse de organele de control fiscal sunt legale și temeinice, la data

controlului reclamanta fiind în posesia unui certificat provizoriu de

investitor, iar facilitățile fiscale solicitate puteau fi acordate, numai după

obținerea certificatului de investitor definitiv.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs SC A. SA Petroșani, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și

10 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța

fondului și-a însușit punctul de vedere al organului de control, fără a-și

motiva decizia, cu toate că făcuse dovada că deține certificat de investitor în

zona defavorizată, care o îndreptățea să beneficieze de facilitățile prevăzute

de O.U.G. nr. 24/1998, respectiv scutire de T.V.A. și impozit pe profit.

Procedând în acest mod, instanța de

fond în mod greșit a menținut, și măsura impozitării profitului obținut din

vânzarea imobilizărilor corporale, deși poziția Direcției de contencios din

cadrul Ministerului Finanțelor, exprimată în legătură cu acest aspect, se afla

în opoziție cu cea a organelor de control.

În fine, criticând sentința Curții

de Apel Alba Iulia, recurenta s-a referit și la înregistrarea diferențelor rezultate

din evaluarea imobilelor existente în patrimoniul său, la 30 iunie 1998,

operațiune considerată nejustificat, ca fiind nelegală, cu atât mai mult, cu

cât termeiul legal invocat de H.G. nr. 403/2000, fiind ulterior, nu putea

retroactiva.

Recursul nu este fondat.

Prin procesul-verbal de control din

26 februarie 2001, organele de control ale Direcției Generale a Finanțelor

Publice Hunedoara, au reținut în sarcina reclamantei-recurente, obligația de

plată a impozitului pe profit, în sumă de 5.064.629.615 lei, aferent perioadei

1 august – 30 septembrie 2000, plus majorările de întârziere de 1.440.481.521

lei, constatând că societatea s-a înregistrat în evidența contabilă la 30 mai

2000, cu sume reprezentând diferența de reevaluare la clădiri, construcțiile

speciale și terenuri, scoase din patrimoniu la 31 decembrie 1999 și 31 august

2000, iar la încasarea ratelor aferente contractelor de leasing, a operat pe

costuri întreaga valoare, și nu numai cota parte din costul de achiziție al

mijlocului fix.

Totodată, s-a mai constatat că

societatea reclamantă a vândut în decembrie 1999 - ianuarie 2000, imobilizării

corporale, pentru care nu a achitat T.V.A., în sumă de 4.422.217.690 lei, cu

majorări de întârziere de 1.026.238.204 lei.

Măsurile dispuse de organele de control

au fost menținute atât de organele administrative cu activitate juridicțională,

cât și de Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 96 din 15 mai

2000.

Hotărârea este legală și temeinică.

Recurenta-reclamantă a dobândit

certificat de investitor în zonă defavorizată provizorie, în aprilie 2000 și

definitiv la 19 iulie 2000, iar investiția realizată a constat în

achiziționarea unui calculator.

Or, pentru a beneficia de

facilitățile fiscale prevăzute de O.U.G. nr. 24/1998, reclamanta trebuia să

dețină certificat de investitor în zonă defavorizată, în perioada la care se

referea controlul respectiv, decembrie 1999 - ianuarie 2000. Cum acest

certificat a fost dobândit ulterior, în mod corect s-a apreciat că nu poate

beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 24/1998.

Mai mult, în conformitate cu

dispozițiile art. 8 din actul normativ menționat, aceste facilități se acordă,

cu condiția ca prin investiția realizată, să se creeze noi locuri de muncă

pentru forța de muncă neocupată sau membrii de familie care domiciliază în zona

respectivă. Nici din acest punct de vedere, reclamanta nu s-a conformat,

singura sa investiție fiind achiziționarea unui calculator.

În ce privește suma rezultată din

reevaluarea clădirilor, de reținut că potrivit H.G. nr. 983/1998, privind

reevaluarea clădirilor construcțiilor speciale și terenurilor, la art. 2 Anexa

1 se prevede că nu sunt supuse reevaluării, clădirile, construcțiile speciale

și terenurile care au ieșit din patrimoniu la 30 iunie 1998.

Or, societatea reclamantă, deși a

avut posibilitatea reevaluării până la data ieșirii bunurilor din patrimoniul

său, respectiv decembrie 1999 – ianuarie 2000, a efectuat aceste reevaluări

după această perioadă. Procedând astfel, s-au majorat nelegal cheltuielile,

care concură la calcularea profitului impozabil și s-a diminuat baza de calcul,

situație în care, în mod corect s-a recalculat impozitul datorat.

În fine, în ce privește T.V.A., față

de împrejurarea că vânzarea activelor s-a făcut într-o perioadă în care

reclamanta-recurentă nu deține certificat de investitor în zonă defavorizată,

această taxă se datorează, acordarea facilităților de O.U.G. nr. 24/1998, fiind

condiționată de existența calității de investitor în zonă defavorizată.

În raport cu aceste condiții,

urmează a se aprecia ca fiind legală și temenică, hotărârea Curții de Apel Alba

Iulia, motiv pentru care recursul declarat de SC A. SA Petroșani va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.

SA Petroșani, județul Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 96 din 15 mai

2002 a Curții de Apel Iulia, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2003.