ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 278/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 9 iulie 2001, reclamanta SC A. SA Petroșani a chemat în judecată Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Hunedoara, solicitând anularea deciziei nr. 822 din 15 iunie 2001, pentru exonerarea de plata sumei de 11.953.566.970 lei, reprezentând impozit pe profit și T.V.A., cu majorările de întârzie aferente constatate și calculate în sarcina sa, de către organele de control ale Direcției Finanțelor Publice Hunedoara, prin procesul-verbal de control nr. 111 din 28 februarie 2001. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata T.V.A.

pentru livrările de mărfuri, întrucât a deținut certificat de investitor în zonă defavorizată și prin urmare, este beneficiara dispozițiilor O.U.G. nr. 24/1998. În ce privește impozitul pe profit, reclamanta a susținut că potrivit acelorași dispoziții legale, este scutită de plata acestuia, acordarea facilității nefiind condiționată de volumul sau de natura investițiilor. Prin sentința civilă nr. 96 din 15 mai 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, constatând că măsurile dispuse de organele de control fiscal sunt legale și temeinice, la data controlului reclamanta fiind în posesia unui certificat provizoriu de investitor, iar facilitățile fiscale solicitate puteau fi acordate, numai după obținerea certificatului de investitor definitiv.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC A. SA Petroșani, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Recurenta a susținut că instanța fondului și-a însușit punctul de vedere al organului de control, fără a-și motiva decizia, cu toate că făcuse dovada că deține certificat de investitor în zona defavorizată, care o îndreptățea să beneficieze de facilitățile prevăzute de O.U.G. nr. 24/1998, respectiv scutire de T.V.A. și impozit pe profit. Procedând în acest mod, instanța de fond în mod greșit a menținut, și măsura impozitării profitului obținut din vânzarea imobilizărilor corporale, deși poziția Direcției de contencios din cadrul Ministerului Finanțelor, exprimată în legătură cu acest aspect, se afla în opoziție cu cea a organelor de control.

În fine, criticând sentința Curții de Apel Alba Iulia, recurenta s-a referit și la înregistrarea diferențelor rezultate din evaluarea imobilelor existente în patrimoniul său, la 30 iunie 1998, operațiune considerată nejustificat, ca fiind nelegală, cu atât mai mult, cu cât termeiul legal invocat de H.G. nr. 403/2000, fiind ulterior, nu putea retroactiva. Recursul nu este fondat.

Prin procesul-verbal de control din 26 februarie 2001, organele de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara, au reținut în sarcina reclamantei-recurente, obligația de plată a impozitului pe profit, în sumă de 5.064.629.615 lei, aferent perioadei 1 august – 30 septembrie 2000, plus majorările de întârziere de 1.440.481.521 lei, constatând că societatea s-a înregistrat în evidența contabilă la 30 mai 2000, cu sume reprezentând diferența de reevaluare la clădiri, construcțiile speciale și terenuri, scoase din patrimoniu la 31 decembrie 1999 și 31 august 2000, iar la încasarea ratelor aferente contractelor de leasing, a operat pe costuri întreaga valoare, și nu numai cota parte din costul de achiziție al mijlocului fix.

Totodată, s-a mai constatat că societatea reclamantă a vândut în decembrie 1999 - ianuarie 2000, imobilizării corporale, pentru care nu a achitat T.V.A., în sumă de 4.422.217.690 lei, cu majorări de întârziere de 1.026.238.204 lei. Măsurile dispuse de organele de control au fost menținute atât de organele administrative cu activitate juridicțională, cât și de Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 96 din 15 mai 2000. Hotărârea este legală și temeinică. Recurenta-reclamantă a dobândit certificat de investitor în zonă defavorizată provizorie, în aprilie 2000 și definitiv la 19 iulie 2000, iar investiția realizată a constat în achiziționarea unui calculator. Or, pentru a beneficia de facilitățile fiscale prevăzute de O.U.G.

nr. 24/1998, reclamanta trebuia să dețină certificat de investitor în zonă defavorizată, în perioada la care se referea controlul respectiv, decembrie 1999 - ianuarie 2000. Cum acest certificat a fost dobândit ulterior, în mod corect s-a apreciat că nu poate beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 24/1998. Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din actul normativ menționat, aceste facilități se acordă, cu condiția ca prin investiția realizată, să se creeze noi locuri de muncă pentru forța de muncă neocupată sau membrii de familie care domiciliază în zona respectivă. Nici din acest punct de vedere, reclamanta nu s-a conformat, singura sa investiție fiind achiziționarea unui calculator.

În ce privește suma rezultată din reevaluarea clădirilor, de reținut că potrivit H.G. nr. 983/1998, privind reevaluarea clădirilor construcțiilor speciale și terenurilor, la art. 2 Anexa 1 se prevede că nu sunt supuse reevaluării, clădirile, construcțiile speciale și terenurile care au ieșit din patrimoniu la 30 iunie 1998. Or, societatea reclamantă, deși a avut posibilitatea reevaluării până la data ieșirii bunurilor din patrimoniul său, respectiv decembrie 1999 – ianuarie 2000, a efectuat aceste reevaluări după această perioadă. Procedând astfel, s-au majorat nelegal cheltuielile, care concură la calcularea profitului impozabil și s-a diminuat baza de calcul, situație în care, în mod corect s-a recalculat impozitul datorat.

În fine, în ce privește T.V.A., față de împrejurarea că vânzarea activelor s-a făcut într-o perioadă în care reclamanta-recurentă nu deține certificat de investitor în zonă defavorizată, această taxă se datorează, acordarea facilităților de O.U.G. nr. 24/1998, fiind condiționată de existența calității de investitor în zonă defavorizată. În raport cu aceste condiții, urmează a se aprecia ca fiind legală și temenică, hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, motiv pentru care recursul declarat de SC A. SA Petroșani va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA Petroșani, județul Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 96 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.