ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1948/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Reclamanta S.C. "A.T." S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională Vamală - Serviciul de Supraveghere și Control Vamal, Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale anularea Procesului-verbal de control din 2006, a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și înregistrată sub nr. 85/2005, a Deciziei nr. 241/2007 emisă în soluționarea contestației administrative și exonerarea reclamantei de plata sumei de 1.938.660 RON.

A fost solicitată suspendarea punerii în executare a creanței vamale. În motivarea acțiunii se arată că în mod greșit organele vamale au considerat că în cauză reclamanta nu mai poate beneficia de facilitățile fiscale acordate, pe motiv că a schimbat sediul social din zona defavorizată, contrar prevederilor art. 7 și 9 din O.U.G. nr. 24/1998, deoarece reclamanta a continuat să desfășoare activitate în județul Hunedoara, Hotărârea Adunării Generale a Asociaților pentru mutarea sediului în județul Prahova fiind desființată în instanță. Pe de altă parte, se arată că organele vamale nu aveau competență în recuperarea facilităților fiscale. În drept s-au invocat prevederile O.U.G. nr. 24/1998, C. fisc.

și vechiul C. vam. 2) Întâmpinarea formulată în cauză Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara a depus întâmpinare pentru Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale și a solicitat declinarea competenței la Curtea de Apel Ploiești, în funcție de mutarea sediului, excepție la care pârâta a renunțat pe parcursul judecății. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu a respectat prevederile exprese ale art. 7 și 9 din O.U.G. nr. 24/1998, deoarece nu a continuat să desfășoare activitatea în județul Hunedoara, astfel că trebuie să restituie creanțele vamale. c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința nr. 78/F/CA/2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C.

"A.T." S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale și în consecință a anulat Procesul-verbal de control din 28 noiembrie 2006, Decizia pentru regularizarea situației privind obligații suplimentare stabilite de controlul vamal înregistrată sub nr. 85/2005 și Decizia nr. 241/2007 emisă în soluționarea contestației. A exonerat reclamanta de plata sumei de 1.938.660 RON și totodată a respins cererea de suspendare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta, în calitate de investitor în zona defavorizată, a fost beneficiara Certificatului de investitor din 26 ianuarie 2001, a cărui valabilitate a încetat la data de 16 noiembrie 2005, prin expirarea perioadei de recunoaștere a județului Hunedoara ca zonă defavorizată.

Facilitățile fiscale de care a beneficiat reclamanta constituie ajutor de stat în sensul art. 1 din Legea nr. 143/1999, iar monitorizarea și recuperarea acestora revine Agenției pentru Dezvoltare Regională și Consiliului Concurenței și nu organelor vamale, astfel că actele întocmite în acest sens de vamă sunt întocmite de o autoritate ce nu avea competență în domeniu, fiind nule. Pe de altă parte, hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 5 decembrie 2005 privind schimbarea sediului social al societății din județul Hunedoara în județul Prahova a fost anulată prin Sentința nr. 13 din 23 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, devenită ulterior irevocabilă, nemaifiind îndeplinite cerințele art. 7 și 9 din O.U.G.

nr. 24/1990. S-a apreciat că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru obligarea societății la restituirea facilităților fiscale de care a beneficiat în perioada în care a desfășurat activitate în zona defavorizată, astfel că s-a admis ca fondată acțiunea reclamantei, au fost anulate actele încheiate de pârâtă și a fost exonerată reclamanta de plata datoriilor către bugetul statului. 2. Instanța de recurs Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a arătat că potrivit datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului Prahova, societatea reclamantă și-a schimbat sediul social în Sinaia și nu a mai desfășurat activitate de producție în județul Hunedoara, într-o perioadă mai mică decât dublul perioadei în care a beneficiat de scutirea la plata drepturilor vamale. În aceste condiții în baza art. 7 din O.U.G. nr. 24/1998 trebuie să restituie către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale sumele aferente facilităților acordate în conformitate cu această ordonanță de urgență. Recurentele au susținut că Autoritatea Națională a Vămilor are competența de a efectua controlul vamal al operațiunilor și de a lua măsuri de recuperare a drepturilor vamale datorate, potrivit O.U.G.

nr. 86/2003. b) Analiza motivelor de recurs Din analiza motivelor de recurs, a acțiunii, a probelor cauzei și legislației aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate. Reclamanta a beneficiat în baza O.U.G. nr. 24/1998, de calitatea de investitor în zonă defavorizată, așa cum rezultă din Certificatul din 26 ianuarie 2001. Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 24/1998 societățile comerciale cu capital majoritar privat care au sediul și își desfășoară activitatea în zone defavorizate, beneficiază pentru investițiile nou create de o serie de facilități fiscale. În considerarea calității de investitor în zonă defavorizată societatea reclamantă a beneficiat de astfel de facilități.

Legiuitorul a prevăzut în art. 9 din O.U.G. nr. 24/1998 că în situația în care societățile constituite în zone defavorizate își încetează activitatea în zona respectivă și își schimbă sediul din zona defavorizată, într-o perioadă mai scurtă decât dublul perioadei în care a beneficiat de facilitățile acordate prin Hotărârea de Guvern de înființare a zonei defavorizate, trebuie să achite sumele datorate către bugetul de stat, al asigurărilor sociale și al fondurilor speciale, aferente facilităților de care a beneficiat. Certificatul de investitor în zonă defavorizată s-a eliberat la 26 ianuarie 2001, iar în baza H.G. nr. 1078/2000, care a constituit temeiul de drept al facilităților acordate pentru zona reprezentată de aria geografică Hunedoara, perioada de declarare ca zonă defavorizate a fost de 5 ani.

Din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comercial de pe lângă Tribunalul Prahova rezultă că societatea și-a schimbat sediul în Sinaia, județul Prahova la 14 decembrie 2005, astfel încât prin aplicarea art. 9 și 7 din O.U.G. nr. 24/1998 reclamanta-intimată este supusă sancțiunii restituirii facilităților fiscale. În ceea ce privește nulitatea absolută parțială a Hotărârii A.G.E.A. din 5 decembrie 2005 privind schimbarea sediului social, constată că prin Sentința nr. 13 din 23 aprilie 2007 trebuie precizat că aceasta nu poate produce efecte juridice asupra actului de control, așa cum se va explica în continuare. Procesul-verbal de control s-a încheiat la 28 noiembrie 2006, când societatea își schimbase sediul social din zona defavorizată.

Acțiunea în nulitatea Hotărârii A.G.E.A. de schimbare a sediului social s-a introdus în anul 2007, astfel că aceasta nu poate produce efecte retroactiv, fiind apreciată de instanță ca fiind formulată pro cauza. În acest sens, trebuie arătat că radierea de la Oficiul Registrului Comerțului Prahova s-a efectuat la 14 noiembrie 2007, ca urmare a cererii depuse la 22 octombrie 2007. De asemenea, potrivit evidențelor aflate la Registrul Comerțului Hunedoara societatea a fost radiată din acest Registru la data de 7 decembrie 2005, fără ca ulterior să mai existe o altă mențiune. În raport de împrejurarea că societatea și-a schimbat sediul din zona defavorizată înainte de expirare a perioadei prevăzută de art. 7 din O.U.G.

nr. 24/1998, organul de control a aplicat legal sancțiunea prevăzută de art. 9 din același act normativ. Referitor la motivarea instanței de fond privind competența exclusivă a Consiliul Concurenței de recuperare a ajutorului de stat, aceasta este străină de natura pricinii. Motivul de recurs privind competența organelor Agenției Naționale de Administrare Fiscală în domeniul recuperării taxelor, impozitelor și altor venituri bugetare, derivând din prevederile art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2003 fiind întemeiat. În speță, organul de control fiscal a dispus recuperare unei creanțe bugetare, care face parte din categoria veniturilor bugetare, astfel că avea competența de a stabili datoria fiscală.

c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională București pentru Accize și Operațiuni Vamale, va respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală ca tardiv declarat și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei S.C. "A.T." S.R.L. Hunedoara, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 78 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională București pentru Accize și Operațiuni Vamale împotriva Sentinței nr. 78 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei S.C. "A.T." S.R.L. Hunedoara, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.