ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1948/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Reclamanta S.C. "A.T." S.R.L. a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională Vamală - Serviciul de

Supraveghere și Control Vamal, Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și

Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale anularea Procesului-verbal de control din 2006, a Deciziei

pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de

controlul vamal și înregistrată sub nr. 85/2005, a Deciziei nr. 241/2007 emisă

în soluționarea contestației administrative și exonerarea reclamantei de plata

sumei de 1.938.660 RON. A fost solicitată suspendarea punerii în executare a

creanței vamale.

În motivarea acțiunii

se arată că în mod greșit organele vamale au considerat că în cauză reclamanta

nu mai poate beneficia de facilitățile fiscale acordate, pe motiv că a schimbat

sediul social din zona defavorizată, contrar prevederilor art. 7 și 9 din

O.U.G. nr. 24/1998, deoarece reclamanta a continuat să desfășoare activitate în

județul Hunedoara, Hotărârea Adunării Generale a Asociaților pentru mutarea

sediului în județul Prahova fiind desființată în instanță. Pe de altă parte, se

arată că organele vamale nu aveau competență în recuperarea facilităților

fiscale.

În drept s-au invocat

prevederile O.U.G. nr. 24/1998, C. fisc. și vechiul C. vam.

2) Întâmpinarea

formulată în cauză

Direcția Generală a

Finanțelor Publice Hunedoara a depus întâmpinare pentru Ministerul Economiei și

Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care a invocat

excepția necompetenței teritoriale și a solicitat declinarea competenței la

Curtea de Apel Ploiești, în funcție de mutarea sediului, excepție la care

pârâta a renunțat pe parcursul judecății. Pe fondul cauzei s-a solicitat

respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu a respectat prevederile exprese

ale art. 7 și 9 din O.U.G. nr. 24/1998, deoarece nu a continuat să desfășoare

activitatea în județul Hunedoara, astfel că trebuie să restituie creanțele

vamale.

c) Sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr.

78/F/CA/2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta

S.C. "A.T." S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei

și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a

Finanțelor Publice Hunedoara, Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale și în consecință a anulat

Procesul-verbal de control din 28 noiembrie 2006, Decizia pentru regularizarea

situației privind obligații suplimentare stabilite de controlul vamal înregistrată

sub nr. 85/2005 și Decizia nr. 241/2007 emisă în soluționarea contestației. A

exonerat reclamanta de plata sumei de 1.938.660 RON și totodată a respins

cererea de suspendare.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta, în calitate de

investitor în zona defavorizată, a fost beneficiara Certificatului de

investitor din 26 ianuarie 2001, a cărui valabilitate a încetat la data de 16

noiembrie 2005, prin expirarea perioadei de recunoaștere a județului Hunedoara

ca zonă defavorizată.

Facilitățile fiscale

de care a beneficiat reclamanta constituie ajutor de stat în sensul art. 1 din

Legea nr. 143/1999, iar monitorizarea și recuperarea acestora revine Agenției

pentru Dezvoltare Regională și Consiliului Concurenței și nu organelor vamale,

astfel că actele întocmite în acest sens de vamă sunt întocmite de o autoritate

ce nu avea competență în domeniu, fiind nule.

Pe de altă parte,

hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 5 decembrie 2005 privind

schimbarea sediului social al societății din județul Hunedoara în județul

Prahova a fost anulată prin Sentința nr. 13 din 23 aprilie 2007 pronunțată de

Tribunalul Prahova, devenită ulterior irevocabilă, nemaifiind îndeplinite

cerințele art. 7 și 9 din O.U.G. nr. 24/1990.

S-a apreciat că, în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru obligarea societății la

restituirea facilităților fiscale de care a beneficiat în perioada în care a

desfășurat activitate în zona defavorizată, astfel că s-a admis ca fondată

acțiunea reclamantei, au fost anulate actele încheiate de pârâtă și a fost

exonerată reclamanta de plata datoriilor către bugetul statului.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, au declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București și Agenția Națională de

Administrare Fiscală.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a arătat că potrivit datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului

Prahova, societatea reclamantă și-a schimbat sediul social în Sinaia și nu a

mai desfășurat activitate de producție în județul Hunedoara, într-o perioadă

mai mică decât dublul perioadei în care a beneficiat de scutirea la plata

drepturilor vamale.

În aceste condiții în

baza art. 7 din O.U.G. nr. 24/1998 trebuie să restituie către bugetul de stat,

bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale sumele

aferente facilităților acordate în conformitate cu această ordonanță de

urgență.

Recurentele au

susținut că Autoritatea Națională a Vămilor are competența de a efectua

controlul vamal al operațiunilor și de a lua măsuri de recuperare a drepturilor

vamale datorate, potrivit O.U.G. nr. 86/2003.

b) Analiza motivelor

de recurs

Din analiza motivelor

de recurs, a acțiunii, a probelor cauzei și legislației aplicabile în cauză,

Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

Reclamanta a

beneficiat în baza O.U.G. nr. 24/1998, de calitatea de investitor în zonă

defavorizată, așa cum rezultă din Certificatul din 26 ianuarie 2001.

Potrivit art. 6 din

O.U.G. nr. 24/1998 societățile comerciale cu capital majoritar privat care au

sediul și își desfășoară activitatea în zone defavorizate, beneficiază pentru

investițiile nou create de o serie de facilități fiscale.

În considerarea

calității de investitor în zonă defavorizată societatea reclamantă a beneficiat

de astfel de facilități.

Legiuitorul a

prevăzut în art. 9 din O.U.G. nr. 24/1998 că în situația în care societățile

constituite în zone defavorizate își încetează activitatea în zona respectivă

și își schimbă sediul din zona defavorizată, într-o perioadă mai scurtă decât

dublul perioadei în care a beneficiat de facilitățile acordate prin Hotărârea

de Guvern de înființare a zonei defavorizate, trebuie să achite sumele datorate

către bugetul de stat, al asigurărilor sociale și al fondurilor speciale,

aferente facilităților de care a beneficiat.

Certificatul de

investitor în zonă defavorizată s-a eliberat la 26 ianuarie 2001, iar în baza

H.G. nr. 1078/2000, care a constituit temeiul de drept al facilităților

acordate pentru zona reprezentată de aria geografică Hunedoara, perioada de

declarare ca zonă defavorizate a fost de 5 ani.

Din informațiile

furnizate de Oficiul Registrului Comercial de pe lângă Tribunalul Prahova

rezultă că societatea și-a schimbat sediul în Sinaia, județul Prahova la 14

decembrie 2005, astfel încât prin aplicarea art. 9 și 7 din O.U.G. nr. 24/1998

reclamanta-intimată este supusă sancțiunii restituirii facilităților fiscale.

În ceea ce privește

nulitatea absolută parțială a Hotărârii A.G.E.A. din 5 decembrie 2005 privind

schimbarea sediului social, constată că prin Sentința nr. 13 din 23 aprilie

2007 trebuie precizat că aceasta nu poate produce efecte juridice asupra

actului de control, așa cum se va explica în continuare.

Procesul-verbal de

control s-a încheiat la 28 noiembrie 2006, când societatea își schimbase sediul

social din zona defavorizată.

Acțiunea în nulitatea

Hotărârii A.G.E.A. de schimbare a sediului social s-a introdus în anul 2007,

astfel că aceasta nu poate produce efecte retroactiv, fiind apreciată de

instanță ca fiind formulată pro cauza.

În acest sens,

trebuie arătat că radierea de la Oficiul Registrului Comerțului Prahova s-a

efectuat la 14 noiembrie 2007, ca urmare a cererii depuse la 22 octombrie 2007.

De asemenea, potrivit

evidențelor aflate la Registrul Comerțului Hunedoara societatea a fost radiată

din acest Registru la data de 7 decembrie 2005, fără ca ulterior să mai existe

o altă mențiune.

În raport de

împrejurarea că societatea și-a schimbat sediul din zona defavorizată înainte

de expirare a perioadei prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 24/1998, organul de

control a aplicat legal sancțiunea prevăzută de art. 9 din același act normativ.

Referitor la

motivarea instanței de fond privind competența exclusivă a Consiliul

Concurenței de recuperare a ajutorului de stat, aceasta este străină de natura

pricinii.

Motivul de recurs

privind competența organelor Agenției Naționale de Administrare Fiscală în

domeniul recuperării taxelor, impozitelor și altor venituri bugetare, derivând

din prevederile art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2003 fiind întemeiat.

În speță, organul de

control fiscal a dispus recuperare unei creanțe bugetare, care face parte din

categoria veniturilor bugetare, astfel că avea competența de a stabili datoria

fiscală.

c) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele acestei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ.,

va admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția

Regională București pentru Accize și Operațiuni Vamale, va respinge recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală ca tardiv declarat și va

modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei S.C.

"A.T." S.R.L. Hunedoara, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr.

78 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională București

pentru Accize și Operațiuni Vamale împotriva Sentinței nr. 78 din 22 martie

2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei S.C. "A.T."

S.R.L. Hunedoara, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.