ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3232/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Recurentul B.V. a formulat recurs

împotriva încheierii din 30 aprilie 2002, pronunțată în Camera de Consiliu de

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, în

dosarul nr. 1263/2001, iar împreună cu recurenta B.M. a formulat recurs

împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei, ce formează dosarul nr.

1263/2001, pronunțată de aceiași instanță, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc.

civ., la 7 mai 2002.

În motivarea recursului, la

încheierea din 30 aprilie 2002, recurentul susține că instanța nu a fost legal

constituită, împotriva judecătorului fiind formulată o cerere de recuzare încă

din 1 aprilie 2002 și nesoluționată, că respingerea cererii de îndreptare,

eroare materială ce o formulase în temeiul art. 281 C. proc. civ., nu este

motivată în conformitate cu art. 261 C. proc. civ. și că fiind soluționată în

Camera de Consiliu și nu în ședința publică, încheierea este nulă.

Recursul împotriva încheierii de suspendare,

formulat de recurenți, are ca motive faptul că împotriva judecătorului era

formulată o cerere de recuzare de care s-a luat act, dar nu s-a soluționat, că

s-au încălcat prevederile art. 31 C. proc. civ., că nu se puteau dispune măsuri

de judecătorul a cărei recuzare se solicitase.

Recursul recurentului B.V., formulat

împotriva încheierii din 30 aprilie 2002, se constată a fi inadmisibil, iar

recursul lui B.V. și B.M. împotriva încheierii de suspendare din 7 mai 2001,

este nefondat, în acest sens fiind motivarea în considerentele ce se expun.

Prin încheierea de ședință din 30

aprilie 2002 s-a constatat că solicitarea reclamantului de a se completa

încheierea de ședință din 1 aprilie 2002, în sensul celor pretinse de acesta,

nu poate fi primită acea încheiere premergătoare, care nu este supusă apelului

sau recursului, conține măsura ordonată de instanță și care corespunde

dezbaterilor din ședința respectivă, astfel că o completare ulterioară, apelând

la instituții, îndreptării unei erori materiale reglementată de art. 281 C.

proc. civ., nu este admisibilă, nefiind întrunite cerințele art. 281 C. proc.

civ.

Această soluție se constată a fi

legală, în conformitate cu cele dispuse în instanță și consemnate în încheierea

ce se solicită a fi îndreptată, încheiere ce nu putea fi completată,

eventualele critici neputând fi făcute decât prin calea de atac, ce se face

odată cu fondul.

În ceea ce privește încheierea de

suspendare din 7 mai 2002, prin care s-a dispus suspendarea în baza art. 242

pct. 2 C. proc. civ., recursul este, de asemenea, nefondat, din conținutul

acesteia rezultând că la apelul nominal au lipsit părțile.

Instanța este obligată să suspende

cauza dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a

cerut judecarea în lipsă, deoarece dispoziția înscrisă în art. 242 pct. 2 C.

proc. civ., este imperativă și nu facultativă.

Față de considerentele expuse vor fi

respinse recursurile și anume, ca inadmisibil cel declarat de B.V. împotriva

încheierii din 30 aprilie 2002 și ca nefondat, cel declarat de B.V. și B.M.,

împotriva încheierii din 7 mai 2002, aflată în dosarul nr. 1263/2001 al Curții

de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.V.

împotriva încheierii din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, ca inadmisibil.

Respinge recursurile declarate de

B.V. și de B.M. împotriva încheierii din 7 mai 2002 a Curții de Apel Galați,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 octombrie 2003.